La 29 august al fiecărui an se prăznuieşte Tăierea capului Sfântului prooroc Ioan Botezătorul. Cel care avea să boteze în apa Iordanului pe Iisus, Lumina lumii, s-a născut în cetatea Orini, ca fiu aşteptat îndelung şi mult iubit, al prezbiterei Elisabeta, vara Sfintei Fecioare şi al preotului Zaharia. Numele de Înaintemergător i s-a dat pentru că a anunţat venirea Fiului Lui Dumnezeu, Iisus Mântuitorul.

Tatăl său, Zaharia, era preot în Legea Veche şi descindea din seminţia lui Abia, în timp ce mama sa provenea din neamul Aaron, având aceeaşi descendenţă cu drepţii Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Maria. Ca şi Fecioara, mama proorocului Ioan, Elisabeta, a fost vestită prin Sf. Arhanghel Gavriil că va da naştere, la vârsta senectuţii însă, unui fiu ce se va numi Ioan. Necrezând nimic din acestea, preotul Zaharia a muţit, fără să-şi mai recapete graiul până la venirea pe lume a fiului ce va fi să fie cel mai mare şi martir între prooroci şi pe care Hristos l-a mărturisit drept cel „mai presus decât cei născuţi din femeie şi mai mult decât proorocii”. Scripturile spun despre el că „a săltat în pântecul mamei sale şi a propovăduit pe Hristos şi celor de pe pământ şi celor din iad”.

Potrivit scripturilor, încă din pântecele mamei a fost îmbrăcat în sfinţenie, apoi a iubit curăţenia şi înţelepciunea, nu a purtat grijă hranei şi plăcerii trupeşti, trăind în pustietate, cu fiarele, îmbrăcat în blană de cămilă şi hrănindu-se cu rodul pământului: ierburi, rădăcini, poame… Orice lucru omenesc era considerat de el mai prejos de păstrarea Legii dumnezeeşti. Pentru aceste sfinte însuşiri a fost alesul Lui Dumnezeu, spre a-L boteza pe cel neîntinat, mai presus de toată firea. Iar când Irod, cel mai atroce rege dictator din istoria omenirii, care stăpânea cu o cruzime diabolică Iudeea, şi-a luat de femeie pe Irodiada, soţia fratelui său Filip, proorocul s-a încumetat a zice tiranului: „Nu-ţi este iertat a ţine pe femeia lui Filip, fratele tău”. Aceasta a fost pricina pentru care Irodiada a cerut regelui să întemniţeze proorocul în castelul de la Maherus, iar pe când Irod şi alaiul său îşi serbau ziua, în desfrâu şi nebunie, Salomeea, fata Irodiadei sfătuită de mama ei a jucat şi a cerut ca plată pentru aceasta capul Botezătorului. Regele a fost înduplecat, pentru că el şi oaspeţii lui au plăcut-o pe Salomeea şi de aceea a ordonat să i se aducă pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul.

Regele Irod s-a temut că dacă se vor îngropa la un loc şi trupul şi capul proorocul ar putea învia. De aceea a comandat să fie îngropat trupul în Sevastia, de către ucenici, iar Irodiada i-a pus capul într-o groapă adâncă din curtea sa. Mai târziu, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod a dus capul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat într-un vas de lut pe muntele Eleonului, de la Ierusalim. Aceasta a fost prima aflare a Sfântului cap. În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, doi monahi au dus cinstitul cap la Emesa, în Siria, unui olar, iar în anul 453, episcopul Uranie al Emesei l-a aşezat în biserica cetăţii sale. Aceasta a fost a doua aflare a cinstitului cap al Sfântului prooroc Ioan Botezătorul. În veacul luptei împotriva Sfintelor icoane, capul Botezătorului s-a îngropat la Comane, apoi a fost dus la Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea domniei împăratului Mihail. Este ultima – cea de-a treia – aflare a cinstitului cap. Istoricii consemnează faptul că în timpul cruciadelor, la 1204, latinii au luat o parte din el, de la Constantinopol şi l-au dus într-o biserică din localitatea franceză Amiens, unde se află şi acum.

Tăierea capului Sfântului proroc Ioan Botezătorul este ultima sărbătoare a anului bisericesc ce ia sfârşit pe data de 31 august – odată cu 1 septembrie începe un nou an bisericesc. Această zi se sărbătoreşte prin post aspru, iar tradiţia spune că nu este bine să se mănânce pepeni acum, deoarece forma lor alungită aminteşte de capul proorocului şi de asemenea nu e bine să fie folosit cuţitul.

În tradiţia creştin ortodoxă sunt cuprinse şase sărbători închinate Botezătorului: zămislirea (23 septembrie), naşterea (24 iunie), soborul (7 ianuarie), tăierea (29 august), prima şi a doua aflare a capului (24 februarie), a treia aflare a capului (25 mai). (Aurel V ZGHERAN)