Reorganizarea administrativă a ţării între economii la buget, dezvoltare sustenabilă şi un mare fâs…

S-au isterizat analfabeţii din presa centrală când au auzit de reorganizarea administrativ teritorială a României. Dar tot aceşti neica nimeni cu pretenţii că fac agenda publică a cetăţeanului urlă identic atunci când scot la iveală cheltuieli nejustificate cu zecile de instituţii ale statului care funcţionează la nivelul fiecărui judeţ şi care au fost înfiinţate pentru a plăti din bani publici lipitorii de afişe.

Şi mulţi politicieni au luat foc pentru că le dipar oamenii din teritoriu, dar nu cei care aduc voturi ci „ghioceiii” care manevrează licitaţii pe bani publici. Alţi politicieni s-au dovedit mai raţionali şi au acceptat ideea reorganizării, chiar dacă au contestat anumite aspecte de formă sau de fond ale problemei.

În realitate, reorganizarea administrativ teritorială înseamnă descentralizare, o viziune de dezvoltare sustenabilă, tocmai ceea ce au reclamat de nenumărate ori primarii şi economii serioase la bugetul de stat prin desfiinţarea zecilor de instituţii publice din fiecare judeţ.

Isteria a cuprins România şi trece la fel de repede sau mai repede în raport cu subiecte „fierbinţi” precum Irinel şi Monica sau Oana şi Pepe. Ce să-i faci? Atât poate presa naţională, aşa zisă de ştiri, atât face. Se isterizează, înghite pe nemestecate tot ce toarnă personaje de-alde Ciuvică (un individ ca Mugur Ciuvică fără să aibă vreo pregătire e promovat ca analist, sociolog etc şi astfel Ciuvică a devenit o marcă înregistrată a neştiinţei) şi combate tot. Nu se anunţă bine un proiect de lege, o iniţiativă legislativă şi televiziunile de ştiri „pac la războiu’”, cum spunea nenea Iancu. Se contrazic singuri acei moderatori care ştiu doar să răspundă la comenzi politice, se fac de râs, dar merg înainte, din prostie în prostie.

Aşa cum au afirmat cetăţeni de bun simţ din ţara asta, adevăraţi lideri de opinie, subiectul privind reorganizarea administrativ teritorială a ţării este amplu, iar măsura trebuie privită şi aplicată pentru dezvoltarea pe termen lung a României. Argumentele în favoarea acestei iniţiative am cules de-a lungul anilor de la primari de comune, oraşe şi municipii, care au acuzat tocmai lipsa unei strategii regionale de dezvoltare şi a unei strategii naţionale. Nu sunt puţine cazurile în care un drum judeţean este asfaltat până la graniţa unei comune, la fel ca şi un drum naţional, pentru că primarul acelei comune are culoarea care trebuie. Dar ce înţelege cetăţeanul din faptul că merge 7 kilometri pe drum modernizat, iar alţi 20 pe drum rău? Oricine se întreabă de ce se asfaltează un drum pe sectoare. Şi este doar un exemplu minor.

De asemenea, mulţi şefi ai administraţiilor locale au acuzat faptul că, la un moment dat, li s-a spus să facă proiecte. E celebră campania de proiecte iniţiată de liberali când se aflau la putere. Mai mult de atât, în bugetele administraţiilor lcoale soseau prin Hotărâri de Guvern sume de bani cu destinaţie specială pentru proiecte şi în multe cazuri se cunoştea şi destinatarul, adică firmele care trebuia să-i încaseze, iar reprezentaţii acestor firme ştiau şi ce sume au primit unele administraţii locale. Altfel spus plecau bani de la Guvern special pentru a ajunge la firme de partid. Dar nu aspectul acesta e cel mai important acum ci faptul că multe administraţii locale au „îngropat”, aşa cum spun primarii, sume mari de bani în proiecte care nu au intrat la finanţare din diverse motive: nu au fost întocmite corect sau fondurile alocate pentru unele lucrări nu ajungeau la toate proiectele etc. Cert este faptul că nu a existat o viziune de ansamblu privind dezvoltarea la nivelul unui judeţ, la nivelul regiunii şi la nivelul ţării. S-au aruncat bani şi pe strategii locale, judeţene, regionale de dezvoltare. Dar şi aceste strategii au fost „inventate” pentru ca unele firme, care donează sume mari la partidele politice, să câştige bani fără multă trudă. Ziarul nostru a făcut chiar o analiză şi un sondaj în Moldova privind eficienţa strategiilor scrise de câteva ori. Da, aţi citit bine, s-au scris mai multe strategii până acum şi de fiecare dată au fost plătite din bani publici.

Majoritatea primarilor au declarat că o strategie locală este eficientă ca parte a strategiei regionale care trebuie să fie inclusă în strategia naţională. Altfel se întâmplă exact cum s-au petrecut lucrurile: se scriu strategii, se încasează de către cine trebuie bani mulţi şi degeaba.

Unele judeţe se plâng că sunt mai sărace şi se uită cu jind la altele care se dezvoltă. Dar dacă judeţul sărac ar fi sub aceeaşi umbrelă cu judeţul care se dezvoltă mai susţinut nu s-ar dezvolta mai repede? Ba da. Şi atunci ideea reorganizării administrativ teritoriale a ţării este bună. Problema e cum va fi aplicată, pentru că de aici încolo încep să apară interesele (mafiote) politice şi de grup.

Nu demult cineva spunea de „explozia” judeţului Suceava, făcând trimiteri numai la faptul că preşedintele acelui judeţ este din partidul de guvernământ. Parţial afirmaţia este adevărată, dar dacă preşedintele CJ Suceava n-ar fi iniţiat proiecte de dezvoltare sustenabilă pentru tot judeţul atunci se asfalta un drum, se făcea o troiţă, o statuie, lucrări din care „baronul” îşi lua dreptul şi gata. Dar n-a fost aşa pentru că Suceava a atras fonduri europene, fonduri guvernamentale, dar şi investiţii private la dimensiuni astronomice pentru alte judeţe din regiune. Şi potenţial există peste tot, doar oamenii diferă şi interesele aleşilor judeţeni.

Dispar instituţiile statului înfiinţate pentru lipitorii de afişe

După cum precizam şi cu altă ocazie, la nivelul unui judeţ funcţionează vreo 5 instituţii în domeniul muncii, pensiilor şi protecţiei sociale, la fel sunt câteva instituţii în domeniul sănătăţii şi inspecţiei sanitare, al protecţiei mediului, agricultură şi lista e lungă. Fiecare instituţie are sediu de întreţinut, directori şi adjuncţi, secretare, maşini şi cheltuie o groază de bani publici. Şi la fel de grav este că majoritatea celor care lucrează în aceste instituţii deconcentrate ale statului sunt foşti lipitori de afişe în campaniile electorale sau rude, prieteni cu cine trebuie (şefi de partide, baroni locali) deci mai mult încurcă, măresc la maxim birocraţia şi plimbă poporul, care-i plăteşte, pe drumuri. Cât despre directori aceştia toţi sunt numiţi politic şi puţini au habar de domeniul în care au ajuns şefi pentru că au lipit afişe electorale.

Totodată, la nivelul unui judeţ sunt două instituţii care conduc judeţul, adică au cam acelaşi atribuţii, la fel cum sunt Senatul şi Camera Deputaţilor. Prefectura şi Consiliul Judeţean toacă nişte bani pentru întreţinerea aparatelor proprii şi în final nu se prea ştie ce face fiecare. Şi acum să ne gândim ce înseamnă să fie doar 8-12 maxim de astfel de instituţii în ţară nu sute ca acum? Numai într-un Consiliu Judeţean lucrează peste 2 000 de angajaţi care înainte de criză primeau lefuri de cel puţin 5 000 lei lunar fiecare. De menţionat e şi faptul că cei care contestă din interes personal (mafiot) şi de grup sau partid reorganizarea invocă o temă falsă şi anume că vreo 5 000 de salariaţi bugetari din aceste instituţii ar rămâne pe drumuri. Păi dacă ştiu să facă o meserie nu rămân pe drumuri dar dacă au făcut studii superioare şi şi-au luat doctorate la Spiru Haret ca să poată lua bani mai mulţi de la stat atunci vor rămâne pe drumuri. Dar cine-i întreabă pe cei mulţi dacă vor să întreţină o aşa de mare structură a statului? Nu cumva cu toţii dorim mai puţină birocraţie şi mai puţine taxe?

Aşa stă situaţia în ceea ce priveşte reorganizarea administrativ teritorială a ţării, nu cum încearcă nişte aşa zişi ziarişti să plângă pe umerii celor care ar rămâne „săracii” fără locuri de muncă. Dacă-s profesionişti în vreun domeniu atunci sigur îşi vor găsi locuri de muncă, dacă nu ştiu să facă nimic atunci nici la stat nu fac şi trebuie să se termine la un moment dat cu protecţia socială mascată.

În ceea ce priveşte baronii locali aceştia ar trebuie să gândească „americăneşte”, adică să se mulţumească doar să nu fie cercetaţi cum au făcut primul milion de dolari şi să treacă pe afaceri cinstite. Credem că ar fi sănătos pentru ţară şi dacă mai au un dram de patriotism pe lângă educaţia stalinistă privind manipularea maselor, ar trebui să se gândească şi la cei mulţi care le plătesc lefuri consistente. Prin reorganizarea adminstrativă s-ar reduce considerabil birocraţia, dar şi frăţia mafiotă de la nivelul fiecărui judeţ. Iar cei care acum se tem că pot pierde voturi într-un judeţ sau altul dacă nu vor mai avea preşedinte de Consiliu Judeţean se înşeală amarnic. Voturile sunt la primarii de comune şi oraşe nu la preşedintele CJ.

La finalul primului material de presă legat de acest subiect trebuie să observăm gogoaşa aruncată recent pe piaţa informaţiilor de conducerea USL. Disperaţi, tovarăşii uniţi de nişte interese penale cer acum referendumuri în toată ţara. Altfel spus, în loc de 2-3 kilometru de drum, comuna, oraşul şi judeţul trebuie să arunce banii pe consultări populare ce nu sunt obligatorii, ci au doar caracter consultativ. Din punctul lor de vedere este explicabilă solicitarea pentru că din referendumuri mai „papă” nişte bani cine trebuie, adică slugile de partid. Când România arde, baba din opoziţie se piaptănă… (Vom reveni) (VA)