Decanul de vârstă al circului românesc se destăinuie

Traian Cristea, artist de circ, clovn la Circul AS

Au trecut peste douăzeci de ani de când, dresoarea Elena Ţipa, o femeie calmă şi tulburător de frumoasă, cu ochii violet, cu mersul graţios şi glasul plăcut, ca o şoaptă melodică, şi-a pierdut viaţa în arena Circului, chiar în timpul unui număr de dresură cu feline.

Iubea animalele, atât de mult le iubea încât nu recunoştea că zgârieturile de pe mâini sunt provocate de ghearele lor ci, spunea în glumă, că sunt urme de la tigaia cu care întorcea clătitele. Nu era adeptă a „regimului” dur de dresură, cu bătaie şi înfometare, ea creştea animalele de mici, le hrănea cu mâna ei şi se purta afectuos cu ele. Se prefăcea că doarme, stând întinsă la pământ, cu ochii mijind şi lăsa leii să o înconjoare, iar când se apropiau prea mult, sărea brusc în picioare, inducând animalelor faptul că ea are reflexe mai repezi ca ale lor.

Printre aceste feline se afla şi leul Albert, care fiind odată bolnav şi neizbutind să-l vindece medicii veterinari l-au propus pentru eutanasiere. Elena Ţipa, însă, a continuat să îl hrănească şi să îi trateze rănile, ceea ce a dus la miracolul însănătoşirii şi al refacerii lui complete, pentru ca, într-o zi, să reintre chiar în arenă! Iar când, în timpul unui spectacol, dresoarea a fost zgâriată la o mână, de o leoaică şi, simţind mirosul sângelui, felinele au sărit asupra ei, leul Albert a tăbărât pe ele şi a salvat-o aşa cum ea, la rându-i îl salvase pe el, altădată. Aceste întâmplări s-au mai repetat, felinele fiind în vârstă, fapt care le incită instincte sălbatice.

Dar a venit ziua tragediei! La un spectacol în Kuweit, leul Albert, trebuind să sară peste trupul dresoarei, de pe un parapet pe altul, nu şi-a luat elanul necesar, iar dresoarea a ţipat la el, ca să îl prevină şi să îi dea curaj. Probabil, stresat de ţipătul ei, leul Albert s-a răsucit în timpul saltului şi a agăţat cu ghearele jugulara binefăcătoarei sale. Sub ochii spectatorilor, artista de circ, Elena Ţipa a fost răpusă, pierzând până la ultima picătură, tot sângele, prin artera străpunsă. Leul a vegheat lângă trupul ne`nsufleţit, parcă umanizându-se şi parcă plângând îndurerat de nenorocirea comisă fără a fi vinovat! După această întâmplare el a fost împuşcat. Dacă un animal sălbatic atacă în arenă, o singură dată, nu mai trebuie lucrat cu el.

Dresura cu animale sălbatice este neînchipuit de riscantă. Mai periculos chiar decât leul este ursul, deoarece el are ghearele groase şi arcuite, iar atunci când le smulge din trupul victimei o va face rupând bucăţi mari de carne, spre deosebire de leu, care are ghearele subţiri şi drepte.

Cu lacrimi în suflet, retrăiesc aceste amintiri triste. Elena Ţipa a fost o dresoare talentată şi profesionistă! Şi soţul ei Cezar Ţipa a fost tot artist de circ şi a fost, de asemenea, regizor la Circul de Stat. După moartea Elenei, nu a mai venit niciodată la Bucureşti. A murit de inimă la Bahreim şi a fost înmormântat alături de soţie, în Kuweit. În ediţia viitoare vă voi povesti, dragi cititori, despre Lidia Jiga o altă dresoare care şi-a pierdut viaţa în arena Circului, într-un mod aproape asemănător!