Google

Petru Popa – un “stâlp” al teatrului românesc pe malul drept al Nistrului

Written on:November 16, 2014
Comments
Add One

Bt petru popa soroca netPetru Popa este actor, regizor, director general, director artistic, ba chiar, după nevoi, şi maşinist, recuziter, sunetist la Teatrul “Veniamin Apostol” din Soroca, Republica Moldova. Petru Popa mai este – în acelaşi timp – poet, prozator, cercetător în ştiinţe umaniste, autor de numeroase cărţi de reală trebuinţă sufletească. Şi, peste toate, Petru Popa este un român adevărat şi un susţinător efectiv al teatrului românesc, susţinător cum nu prea mai sunt alţii prin zona geografică la care facem referire. Spus tranşant, dacă Petru Popa nu s-ar zbate – aşa cum o face – îm folosul teatrului în general şi al teatrului românesc, în special – la Soroca pur şi simplu nu ar mai fi supravieţuit teatrul – ca instituţie publică de luminare a comunităţii. Veniamin Apostol – actor, regizor, întemeietor de teatru – a spus, cu câţiva ani buni în urmă: “Noi de aicea nu plecăm!” Se referea la trupa teatrală pe care o închegase. Iar când Veniamin Apostol s-a înălţat la ceruri, a venit să-i continuie misia şi să-i împlinească gândul actorul Petru Popa, om de-a dreptul pătimaş în slujirea scenei şi care a reînfiinţat teatrul de altădată pe care l-a botezat chiar aşa – “Veniamin Apostol”.

Teatrul din Soroca este şi realitate şi vis!

Ca instituţie, Teatrul ocupă – tacit, fără nici o urmă de forme legale – o clădire zidită în 1934 şi care a funcţionat cu destinaţia de “Casă a învăţătorilor”, evident, cu folos pentru cadrele didactice şi câtuşi de puţin potrivită teatrului. Dar Petru Popa s-a făcut luntre şi punte şi a menţinut clădirea în picioare ba, mai mult, a găsit şi un spaţiu de joc, mărunt, mărunt acestea, vreo zece metri pătraţi. Dar inima pusă acolo în slujba teatrului era – şi este – imensă. Petru Popa îndrumă o trupă de copii şi adolescenţi, o trupă, să zicem, stabilă a teatrului şi propune, din vreme-n vreme, proiecte cu actori şi regizori consacraţi, îndeosebi din Chişinău. Şi – ca o floare la butonieră – Petru Popa şi colaboratorii săi organizează, anual, “Serile Teatrului “Veniamin Apostol”. Se înţelege, în memoria patronului spiritual. Teatrul “Mihai Eminescu” din Botoşani a fost prezent în trei rânduri la sărbătoarea pomenită, mereu aureolat de “amănuntul” că a fost primul teatru din România care a dat curs invitaţiei trimisă de la Soroca. Petru Popa ne-a chemat şi în această toamnă la Soroca, adăugând la sobritatea formularului oficial de invitaţie şi ceva din vibraţia inimii sale pentru cauza românilor, a românilor iubitori de teatru, cu osebire. Am spus “Da!” din prima, cum se zice, socotind că trebuie, în adevăr, să sprijinim viaţa culturală românească şi până acolo, până la ultima palmă de pământ românesc de pe malul drept al Nistrului. Dar greu mai e de spus ce era în inima mea, ca director al Teatrului botoşănean, cu gândul la reacţia colegilor actori în faţa acelei scene de 3X3 metri. Chiar dacă am ales un spectacol cu o distribuţie redusă – “Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, de I. L. Caragiale, regia: Mihai Donţu, în distribuţie, alături de regizorul-actor fiind şi Narcisa Vornicu şi Constantin Adam. Şi-am tot… fiert şi-am tot fiert în suc propriu, cale de vreo 150 de km… Am ajuns la Soroca, am oprit în faţa Teatrului, ne-am salutat ceremonios, am urcat vreo câteva trepte în vechea clădire şi… surpriza-surprizelor, în locul micuţei scene din hol ne aflam în faţa unei scene adevărate şi a unei săli cu… 150 de locuri. Petru Popa şi colaboratorii săi făcuseră o minune. Chiar aşa, mi s-a părut a fi vorba de o minune. La o deplasare anterioară, în sala care acum era un interior de teatru adevărat, pe atunci îţi era pur şi simplu frică să zăboveşti. Frică să nu se prăbuşească planşeul de sub picioare, frică să nu cadă tavanul… Iar acum… Spectacolul trupei botoşănene a fost răsplătit cu aplauze. În final, spectatorii s-au reaşezat în scaune aşteptând, aşteptând încă ceva. Petru Popa le-a vorbit celor prezenţi despre splendoarea teatrului. Prezenţa teatrului botoşănean la Soroca a fost un triumf! Scriam, Teatrul “Veniamin Apostol” din Soroca este realitate şi vis. Despre realitate… cam ceea ce am scris… Despre vis… de ani buni Petru Popa se străduie să dea înfăţişare palpabilă unei construcţii se ce află doar în imaginaţia sa – clădirea Teatrului “Veniamin Apostol”. Am înţeles din vorbele dumisale că în anul următor imaginile de pe planşe vor căpăta consistenţă reală… Va fi încă o victorie marca “Petru Popa”. Petru Popa fiind, evident, un stâlp de nădejde al teatrului. Felicitări, Petru Popa! (Traian APETREI)

Leave a Comment