La sfârşitul săptămânii trecute am avut plăcerea să primesc vizita unui vechi prieten de dincolo de Prut, un „frate” şi român adevărat care ţine aprinsă flacăra românismului din Republica Moldova. După aproape trei ani de insistenţe, jurnalistul Constantin Tănase, directorul cotidianului Timpul din Chişinău şi soţia sa Alexandra, profesoară de limba română la un liceu din capitala Republicii Moldova, au venit pentru prima dată la Botoşani. Aflaţi la începutul unui binemeritat concediu de odihnă, musafirii mei au decis să vadă locul naşterii şi copilăriei poetului nepereche, Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu. În semn de bun venit pe meleagurile botoşănene le-am oferit din partea primarului municipiului Botoşani, Cătălin Mugurel Flutur, un album şi o hartă a judeţului care au dat României şi lumii cele patru valori culturale, patru puncte cardinale ale culturii române: Eminescu, Enescu, Iorga şi Luchian. În timpul vizitei prin municipiul Botoşani, soţii Tănase au fost impresionaţi de frumuseţea arhitecturală a clădirii Primăriei, dar şi de grandoarea Colegiului Naţional AT Laurian. După ce au admirat liceul unde a învăţat marele istoric Nicolae Iorga, următorul popas a fost la casa memorială a marelui savant. Plimbarea prin municipiul reşedinţă de judeţ le-a dat prilejul celor doi să admire şi impunătorul Palat de Justiţie, dar şi clădirea Judecătoriei Botoşani, aici ţin să precizez că soţii Constantin şi Alexandra Tănase sunt părinţii actualului ministru al Justiţiei din Republica Moldova, Alexandru Tănase, absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi. Şi parcul Mihai Eminescu a fost pe placul oaspeţilor mei, loc unde am zăbovit îndelung şi am povestit despre plimbările poetului naţional prin fosta pădure Vârnav.

Următorul popas al oaspeţilor basarabeni a fost la Complexul Memorial Mihai Eminescu de la Ipoteşti unde muzeografa Gianina Zăhărescu s-a dovedit a fi o gazdă excelentă. Pioşenia şi smerenia i-au însoţit pe soţii Tănase atunci când au călcat pentru prima dată în viaţă pe locurile eminesciene. În semn de preţuire, cei doi au donat muzeului din Ipoteşti o carpetă persană cu chipul lui Iisus Hristos. Şi dacă tot se aflau în judeţul Botoşani le-am propus ca următorul popas să-l facem în comuna George Enescu, acasă la cel care a dăruit lumii nemuritoarele opere Poema Română şi Rapsodii. Înainte de a ajunge la Casa Memorială a muzicianului am făcut o escală la Primăria comunei George Enescu unde am fost primiţi de primăriţa Angela Toma Grădinaru. O gazdă simplă şi primitoare, prima gospodină a comunei i-a tratat pe cei doi basarabeni cu plăcinte moldoveneşti şi apă rece de izvor, fapt care i-a încântat enorm pe soţii Tănase. Şi cum Primăria din George Enescu are relaţii foarte bune de colaborare cu Primăria din Pârjota, raionul Râşcani, dialogul s-a închegat repede şi cursiv. Iar momentul cel mare, punctul culminant al vizitei în judeţul Botoşani, avea să vină. Absolut întâmplător şi fără niciun anunţ făcut prealabil. Cum la Primăria George Enescu ne-am aflat sâmbătă, 31 iulie, la orele prânzului primăriţa avea programată chiar atunci oficierea unei cununii civile, eveniment la care i-a invitat să asiste şi pe intelectualii basarabeni, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale despre obiceiurile românilor. Cei doi au onorat invitaţia şi au fost încântaţi că au avut ocazia să participe la un astfel de eveniment, la care Constantin Tănase a purtat eşarfa tricoloră alături de primăriţa Angela Toma Grădinaru. Iar dacă tot vorbim de coincidenţe, familia celor doi tineri din satul Popeni, Oana şi Daniel, care au spus un „Da” hotărât în faţa primăriţei şi a întregii asistenţe, se numeşte Moldovanu. Superbă coincidenţă, aveam să recunosc mai târziu, ca la starea civilă a familiei Moldovanu să asiste doi moldoveni de peste Prut, alături de vreo 30 de moldoveni din judeţul Botoşani.

La Casa Memorială George Enescu, „polivalentul” Valerică Podariu ne-a primit excelent şi a făcut o evocare sublimă a vieţii şi creaţiei marelui compozitor, violonist, pianist şi dirijor al neamului românesc. Evocările copilăriei şi momentelor ilustrului muzician, care s-a dovedit a fi un mare ambasador al României peste hotare, i-a fascinat enorm pe cei doi oaspeţi de la Chişinău.

Ultimul popas pe care au dorit să-l facă cei doi basarabeni, în nordul Moldovei din actuala Românie, a fost la Mănăstirea Putna. Drept pentru care ne-am reîntors prin Dorohoiul tragicelor inundaţii, unde casele măcinate de furia apelor compun încă un decor sinistru şi am trecut râul Siret prin Zvoriştea Sucevei, lăsând în urmă ultima localitate botoşăneană, comuna Vârfu Câmpului. Apoi, prin Suceava, Rădăuţi şi Vicovul de Sus, ultimul fiind locul de baştină al simbolului cântecului popular bucovinean, Sofia Vicoveanca, am ajuns la poarta Mănăstirii Putna unde-şi află somnul de veci marele domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt. A fost un moment emoţionat într-o linişte apăsătoare generată de importanţa lăcaşului de cult, plin de istorie şi adânci semnificaţii, unde şi-a găsit odihna veşnică cel ce a condus o Moldovă cu hotare de la Carpaţi şi până dincolo de apa Nistrului. Acum, la ora apariţiei acestor rânduri, bunii mei prieteni se află la odihnă în staţiunea Sovata. La despărţire am primit musai o invitaţie la Chişinău unde vom rememora clipele petrecute împreună în nordul Moldovei dintre Carpaţi şi Prut. (Gabriel BALAŞA)