Google

Pe marginea unei carti (XII)

Written on:January 11, 2015
Comments
Add One

poza art pag 2Denumirea limbii pala din Biharul indian este înrudită cu sanscritul pali şi cu elinul palaios – vechi. Vestul Bihorului şi al întregii Crişane trec la unguri în 1920. De aceea Ungaria are un comitat numit Bihar. Un Bihor există în Muntenegru. La fel ca Durmitor, alt ţinut muntenegrean, este o veche vatră românească. În Magan, regiune a provinciei pakistaneze Sindh, se află ruinele enigmaticei Mohenjo – Daro, cetate mai bătrână decât istoria. Ipoteza ca geţii au fondat acest oraş găseşte sprijin în cuvintele comune limbilor română şi punjabi, vorbită în Punjab, provincie vecină Sindhului. Dintre acestea, Lucian Iosif Cueşdean enumeră în volumul “Peripeţii hazlii”: mătură, mâhnire, fărâmă, ţeapă, ţăruş. Mâhnire are aceeaşi rădăcină cu mânie, substantiv înrudit cu grecescul mani – sălbatic. Mani este şi numele unei părţi a Peloponezului, niciodată ocupată de străini datorită dârzeniei băştinaşilor, majoritatea păstori, arată Virgil Brădăţeanu în cartea „Sub Soarele Sudului”. Sir Patrick Fermor şi Mickey Demos au dedicat ţinutului volumele “Mani. Călătorie în sudul Peloponezului” şi “Viaţa în Mani”. Urmaşii războinicilor traci ajunşi în India, locuiesc în regatul Kodagu din statul Mysore. Tracicul dag şi arianul daeg, înseamnă pumnal. Ko, ascuns în limba tracă, a dat românescul cotlon. Vechimea cuvintelor şi numelor noastre este uluitoare. De exemplu substantivul pârloagă corespunde sanscritului perlog – egalizare. Pământul nelucrat se autofertilizează, se egalizează. Pentru a folosi mai puţine îngrăşăminte, fermierii americani cultivă terenul şase ani, iar al şaptelea îl lasă pârloagă. Elinul kale – frumos este originea numelui Călin. Kora a fost soţia zeului Hades şi nora regelui divin Cronos, cel care a condus pelasgii carpatini în Italia. De la Kora – fată în limba elină, vine numele Corina. Migraţia geţilor pe care i-am văzut atât de răspândiţi, nu a fost genul de nomadism întâlnit azi la hippies, la comercianţi ori la artiştii ambulanţi. Dimpotrivă, a fost expansiunea unui popor puternic. Ca un arc peste timp, arădeanca Manuela Boar se numără printre pionerii planetei Marte. Va locui în colonia olandeză Mars One din Cydonia, câmpie marţiană numită asemenea unui ţinut din Creta. Primul suveran al Cydoniei cretane, patria gutuilor, a fost Cydon, născut de Maera, sora lui Ausonus şi mătuşa regelui Latinus, strămoşul romanilor.

Doi poeţi geţi, amândoi regi, sunt consemnaţi de Herodot şi Ovidiu. Geţii au învăţat scrisul de la jidovi, zic textele vechi. Unii cred că jidovii sunt uriaşii din poveste. Uriaşii din neamul lui Enac, cel care s-a războit cu Moise, au construit podul de piatră ale cărui rămăşiţe stau scufundate sub Dunăre la Brăila. Podul lega insula pe care uriaşii aveau castelul. Sfântul Andrei îi întâlneşte în secolul I d.H. Erau tâlhari, iar pentru păcatele lor sunt înghiţiţi de ape cu tot cu insulă. Autoarea Elena Cristian arată că în legendele Tâmpei nu lipsesc balaurii şi uriaşii. Sub muntele braşovean ar exista un lac legat de o mare subterană, la fel ca iezerele din Făgăraş, numite de ciobani, ochiuri de mare. Scheletele de uriaşi găsite în peştera Nucet din Buzău sunt de culoare roz, ceea ce dovedeşte că au murit iradiaţi. Un crater din apropiere pare să fie produs de o explozie atomică. Legenda distrugerii Cetăţii de Smarald din ţinutul buzoian Ţara Luanei, redă un atac nuclear. Enki scrie pe tăbliţele de la Tărtăria, era rege în ţările Luanei şi a Focului (?). Fiul său, Enkidu, apare în epopea sumeriană Ghilgameş. Mohenjo – Daro a fost ruinată cu puterea atomului, folosindu-se armele teribile din scrierile Vedas ale Indiei antice. Miturile Chinei amintesc oamenii zburători din Luanmin (Luana?), Yumin şi Huanzhu. Aceleaşi mituri, vorbind de locuitorii ţării Huanto care împroşcau foc, evocă armele moderne. Învăţătorii geţilor nu au fost uriaşii tâmpi, nimiciţi de creatorii lor. Jidovii civilizatori au fost hiperborenii, înalţi de trei metri. Printre geţi se numărau oameni foarte înalţi, scrie poetul Virgiliu. Unul dintre ei a fost regele trac Diomede. Din Tăbliţele de la Sinaia aflăm că scrisul era patronat la geţi de zeii Me şi Sage. Me este scribul divin de pe insula mitică Dilmun, arată Philon în “Istorii Feniciene”, lucrare din secolul I î.Hr. Informaţia pleacă din lucrările fenicianului Sanchuniathon, inspirate de străvechile cărţi egiptene ale lui Tehu-ti. Posibil ca Sage să fie acelaşi cu zeul solar Shue, pomenit în Tăbliţe şi strigat de paparude. Jocul paparudelor, moştenire dacică, este dedicat sirenelor din râuri, numite ştime. Lui Shue îi corespunde la hinduşi, Zeiţa Soare – Surya, amintită de femininul Sorina. Soarele venerat ca dătător de viaţă este viitorul nostru. Alexandru Mironov a văzut circulând pe străzile insulei Jersey, arhipelagul Anglo – Normandelor, automobile cu baterii solare. Scrierea şi ştiinţa ocultă sunt zestrea primită de geţi la plecarea din Daksha, tărâmul divin, căruia Nicolae Miulescu îi dedică volumul “Daksha – Ţara Zeilor”. Sanscritul daksha – stăpân are aceeaşi rădăcină cu persanul shah – rege. O ţară tribală din Pakistan este numită în limba pashto, Kala Dhaka – Muntele Negru. Kala – munte, seamănă cu getul kapas – deal. Dhaka se înrudeşte cu getul şi lituanianul dumas – ceţos, fumuriu, de unde sintagma “vacă dumană”, cu englezul dark – nebulos şi cu bengalezul dacca – turn. Profesorul Cârlan exemplifică scrierea tracă prin inscripţiile din mormântul descoperit în Valea Trandafirilor şi de pe inelul găsit pe malul lacului Varna, la Ezerovo, în extremul sud al Dobrogei de Sud. După Silviu N. Dragomir crestăturile făcute pe răbojuri sunt ecoul scrierii străvechi. Pe o scoarţă ţesută în 1915 de bunica mea, Elena Rotaru din Ghidigeni, apar Făt Frumos călare (cavalerul trac), Ileana Cosânzeana, arborele Lumii şi modele similare caracterelor sanscrite. Preoţii brahmani din Carpaţi au dus slovele getice în India. Nu întâmplător tradiţia scrierii getice s-a păstrat la Ghidigeni. Etimologia aşezării vecine Gefu, este arianul gefyr – dar. Pe acel loc a existat un altar. Aminirea templului transpare în credinţa că pe raza satului ar fi ascunsă o comoară. “Moldova şi Ţara Muntenească este de drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului”, scrie Miron Costin în “De neamul Moldovenilor”. (Marian Rotaru)

Leave a Comment