Google

Pe marginea unei cărţi (V)

Written on:November 9, 2014
Comments
Add One

pozapt art pag 2Măslinii luaţi de Hercule de pe insula Ada Kaleh, primii aduşi în Elada, au fost plantaţi pe Câmpia lui Zeus de la Olimpia. Aici la Olimpia, în regiunea Elis, s-au desfăşurat până în anul 394 d. Hr. Jocurile Olimpice închinate lui Zeus, în care concurenţii se întreceau deopotrivă în probele sportive şi în recitare de poezie. Ramurile măslinilor sacri împodobeau frunţile învingătorilor şi erau totodată simbol al păcii pentru că războaiele dintre polisurile greceşti încetau pe durata olimpiadelor. Cum măslinul trăieşte peste cinci milenii, este posibil ca arborii aduşi din Ada Kaleh să fi fost martori la toată istoria Jocurilor Olimpice antice. Viaţa lungă a măslinului a făcut ca din Tracia până în Algarve, provincia cea mai de sud a Portugaliei, averea funciară să nu se măsoare în unităţi de suprafaţă, ci în numărul de măslini. Pelops, iniţiatorul olimpiadelor, nu a fost grec. Deşi fiul al uriaşului Tantal, regele cetăţii Spylus din Frigia, stirpea lui se trage din Lydia ori despre această ţară din Asia Mică, Virgiliu si Herodot spun că a fost colonizată de etrusci, rudele ausonilor. Pe vremea când era rege peste ţinutul Pisatis din Peloponez, Pelops fondează în Toscana oraşul Pisa. Cercetările arată înrudirea genetică dintre etrusci, toscani şi lydienii. După autorii antici Hesiod şi Eschil, Hercule a însoţit argonauţii la Cataractele Cazanelor ca să ia turma de boi sacri stăpănită de uriaşul Geryon care locuia pe teritoriul Banatului de astăzi. Ţelul lui Hercule aminteşte că boul sfânt era totemul clanului lui Apaphus, regele pelasg al Egiptului de Jos.Tradiţia uriaşilor s-a păstrat în Banat. Astfel Brazda lui Novac, sanţul care pleacă de la Cazane, traveseză Oltenia şi Muntenia de Sus, Moldova de Jos, Bugeacul şi Transnistria şi până la Bug, a fost după legendă săpat de un uriaş. Romanii refac Brazda şi o redenumesc Valul lui Traian, arată autorul Silviu N. Dragomir. Mihai Gheorghe Andrieş este de părere că de la Valul lui Traian, care avea pe latura nordică o palisadă de pământ, a intrat în română substantivul troian (de zăpadă). Eroul bănăţean Iorgovan a învins balaurul. Era uriaş şi avea puteri magice. Simplă poveste? În urma cercetărilor efectuate la Porţile de Fier în anii 1990, Jacques Yves Cousteau atenţiona autorităţile din Orşova că în peşterile sub apa Dunării, adâncă aici de 200 de metri, trăiesc monştri serpiformi care pot ataca ambarcaţiunile mici. Doctorul în ştiinţe tehnice Alimpie Ignea scrie în monografia dedicată Ţării Almajului că satul Jidoveni a fost odinioară locuit de uriaşi, numiţi pe vremuri jidovi. Românii au preluat cuvântul jidov de la slavi. Elinii spuneau uriaşilor daimon, termen înrudit cu românescul demon. Prin Şanţul Jidovilor, uriaşii au deversat pârâul Izvorul Tăriei spre satul Poneasca ca să lase fără apă pe oamenii din localitatea Tăria care-i supăraseră. Lucrări făcute în secolul XVIII duc la descoperirea a 12 morminte de uriaşi în curtea bisericii din Bozovici, sat din fostul judeţ Caraş.

Pelasgii au cucerit Elada de la lelegi, vechii băştinaşi. Aceştia din urmă au emigrat în Calabria sau au rezistat în ţinuturile Locria, Messenia şi Argolida din Peloponez ori în regiunile Caria şi Licia din Asia Mică. Până la suirea pe tron a dorianul Danaos, bunicul lui Perseu, regii Argolidei au fost pelasgi. Neamul lor cobora din zeul Inachus. În acele vremuri de început pelasgii convieţuiau în Argolida cu nimfele, satirii, silenii, cercopii, uriaşii care s-au războit cu satirii, ciclopii şi centaurii, fiinţe biforme jumătate om, jumătate cal. Centauri celebri sunt Getos ucis de Hercule în Ţara Arimilor şi Chiron care locuia pe muntele Peleu din Tesalia. Chiron s-a născut din nimfa Philira şi calul gigantului Cronos (Saturn), regele ausonilor. A fost ginerele lui Perses, fiul lui Perseu şi a rămas în legendă ca astrolog, medic şi profesor vestit. Printre elevii săi, dintre care pe mulţi i-a adoptat împreună cu sotia sa nimfa Chariclo, s-au numărat zeul trac Dionisos şi eroul Ahile zugrăvit în Iliada lui Homer. Cercopii erau pitici sălbatici care trăiau în pădurile din Argolida, insula Eubea, ţinutul Malis din Boeţia şi Lydia. Pelasgii vor rezista multă vreme grecilor în regiunile Cynuria şi Arcadia din Peloponez, precum şi în Troada pe ţărmul Mării Marmara. Macedonia Grecească are ţinutul Pelagonia, cândva domeniu al pelasgilor. În Tesalia există regiunea Pelasgiotis, unde pelasgii supravieţuiesc până în era creştină. O parte dintre locuitorii din Pelasgiotis l-au urmat pe regele Teutamides în Italia. S-au aşezat pe ţărmul Toscanei şi au înfiinţat o ţară numită Tyrhenia. Numele ţării a trecut la Marea Tireniană celebră pentru insula Monte Cristo, punctul nodal al acţiunii romanului omonim scris de Alexandre Dumas Tatăl, marchiz de La Pailleterie. După ce capitala Troia a fost cucerită de greci, pelasgul Enea a părăsit Troada pentru a se aşeza în Latium. Nu întâmplător. Aici locuiau ausonii, consângenii pelasgilor. Latinus, regele ausonilor italici nu s-a împotrivit lui Enea, ba dinpotrivă, i-a dat-o de soţie pe Lavinia, fiica sa, tocmai pentru că nu-l considera străin. Din stirpea lui Enea se vor naşte gemenii Romulus şi Remus. Romulus a întemeiat şi a fost primul rege al Romei, iar Sienius, fiul lui Remus, a fondat oraşul etrusc Siena din Toscana, devenit în evul mediu importantă republică. Siena este patria lui Romeo şi Julieta, eroii piesei lui William Shakespeare. De la numele Sienei vin cuvintele senectute şi senior. Romanii vor schimba numele Ausoniei italiene în Latium, din respect pentru Latinus, îndepărtatul lor strămoş. Care este legătura dintre ausoni şi pelasgi? Profesorul Cârlan lasă să se înţeleagă că ar fi acelaşi neam. Este totuşi posibil să fie semniţii diferite dar desprinse din acelaşi trunchi. Păstorii ausoni au trăit pe teritoriul de azi al Maramureşului şi Sătmarului, în Crişana şi la sudul Dunării, în Moesia Superioară. Au migrat în Italia, India şi poate în Galia. Varanha, ţară din mitologia geţilor, este patria de origine a zeului hindus Vishnu. Unul dintre avatarurile acestuia este Varanha, ceea ce în sanscrită înseamnă păstor. Un sat care se cheamă Varanha există în regiunea franceză Aquitania. Pelasgii au plecat din Carpaţi spre Elada. Un articol postat pe internet spune că geţii şi goţii sunt unul şi acelaşi popor. Eronat! Limba gotă este germanică. Obârşia goţilor o găsim în insula Gotland şi în provincia continentală omonimă, părţi ale Suediei. Autorii Philostorgius, Claudius Claudianus, Prudentius şi Hieronymus confundă geţii cu goţii datorită asemănării de nume. Ion Coja infirmă ipoteza că dacii şi germanii ar fi aceaşi etnie. Originea etnonimelor dacilor, germanilor (dutch) şi elinilor (danaos) este numele zeiţei Danu din mitologia hindusă. ”Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi (urmaşii geţilor) vom rămâne stăpânii timpului”, scrie Paul Tamaş în “Umbra lui Zamolxe”. (Marian Rotaru)

Leave a Comment