Google

PE MARGINEA UNEI CĂRŢI.PARTEA II

Written on:October 24, 2014
Comments
Add One

img08243Gheorghe Cârlan arată, citându – l pe Hans Cristian Huf, că o parte dintre hunii lui Attila au rămas în Galia, iar urmaşii acestora au supravieţuint în satul Courtisoul din regiunea franceză Troyes. Ţăranii zic că sunt huni şi că pe vatra lor Attila a ascuns o comoară. Legenda este confirmată de pata mongolă, specifică rasei galbene, pe care o au nounăscuţii satului.Huf este autorul lucrărillor „Sfinx.Secretele istoriei”,„Fii deşertului”,„Secretele Sfintelor Scripturi”,„Războiul de 30 de ani”, „Creşterea şi căderea marilor imperii”Sătenii din Courtisouls nu sunt singurii huni occidentali.Locuitorii Văii Anniviers din cantonul elveţian Valais se declară huni. Au nume, toponime, obiceiuri şi supersiţii, multe păgâne, diferite de ale celorlalte neamuri europene.Idiomul vorbit are similitudini cu maghiara, dar fără a fi un dialect al acesteia.Annivierii,păstori mândri şi ospitalieri, ignoră administraţia eleveţia- nă.Sunt scunzi, laţi în umeri,cu feţe pătrăţoase la fel ca hunii.În poveştile lor apar personaje nemaiîntâlnite:Kurtaczavas, duh al nopţii, uriaşul Gargantos, spiritele rele Ladonna, Follaton şi Tupil.François Rabelais l – a zugră- vit pe Gargantos în Gargantua, eroul romanului “Gargantua şi Pantagruel”.Personajul lui Rabelais a împrumutat numele unui menhir din Normadia, “Piatra lui Gargantua”şi “Peşterii lui Gargantua” din Columbia Britanică. La fel ca hunii, oamenii din valea Anniviers încheie înmormântările cu petreceri.Căsătoriile lor sunt endogame, adică ambii miri aparţin obligatoriu comunităţii.Astfel de mariaje se mai practică în câteva sate din Transilvania. Tinere-le anniviere mearg la oraş când împlinesc 12 ani ca să lucreze ca slujnice.Strâng bani, învaţă menajul, iar după trei – patru ani revin în sat şi se mărită.La fel au procedat până nu de mult fetele din satele ungureşti ale Ţării Călatei, ţinut vecin Clujului.Primul volum care face referire la Valea Anniviers, intitulat „Descrierea Alpilor Pennini şi Rhetienni” a fost publicat de Mark Theodor Bourrit în anul 1781.Se adaugă lucrări semnate de Jean Jacques Rousseau, Sigmund Furrer, Toldy Schedel Ferenc şi Horvath Mihaly.Monografia ţinutului scrisă de Anton Karl Fisher apare în 1895. Alte trei sate cu huni sunt aciuate într – o vale din munţii Jura, pe teritoriul francez.Hunii din Jura au intrat în atenţia presei la începutul anilor 1990 când instigaţi de agenţii Budapestei, arboraseră drapelul unguresc. „Gluma” nu a fost gustată de autorităţile regiunii Franche – Compte.Hunii s – au înrudit cu pecenegii şi oguzii, ambele popoare migratoare de neam turanic.Autorii bizantini, printre care Ana Comnena, au confundat pecenegii cu sciţii, verii tracilor.Spre deosebire de alţi nomazi veniţi din stepele răsăritului, pecenegii s – au stabilit în codrii, de unde toponimele Pădurea Românilor şi a Pecenegilor din Ţara Făgăraşului şi Pădurile Pecenegilor din regiunile poloneze Podolia, Polonia Mică şi Slavsk.Etnici pecenegi subzistă în Munţii Bakony din Ungaria şi în Munţii Rodopi din Bulgaria. Pecenegii din Rodopi, numiţi pomaci, sunt musulmani şi loiali turcilor.În anul 1878 au constituit sub protectoratul Turciei, republica Tamrâş. Era condusă de un agă.Statul pomac este alipit Bulgariei împreună cu Rumelia Răsăteană la 7 septembrie 1886.Pomacii sunt deasemeni întâlniţi în Macedonia, în regiunea Mogliena din Tracia Grecească, în regiunea albaneză Golo Brado, unde sunt numiţi torbes şi în Kosovo, unde li se spune gorianci.Urmaşii oguzilor sunt găgăuzii şi păstorii yoruk din Munţii Taurus.Găgăuzii trăiesc în Bugeac şi în Dobrogea. Medicul Aurel Ionescu Moţet povestea că în anii 1930 mai toate depozitele en gros de vinuri din Bârlad aparţineau găgăuzilor din Comrat, mari viticultori.Triburile Yoruk sunt răspândite în regiunile Licaonia, Pisidia şi Caria din Asia Mică.

Ausonii, popor antediluvian, au fost strămoşii geto-dacilor,mai apoi contemporanii acestora, aşa cum ulterior vor coabita cu protoromânii.Vorbeau latina arhaică, latina prisca, străbuna latinei culte în care a scris Cicero. Limba lor era apropiată de graiul geţilor şi de româna primordială.Priscus întâlneşte ausonii la sudul Dunării, în Moesia Superioară şi pe teritoriile Banatului şi Crişanei de astăzi.Existenţa lor este dovedită de numele poetului şi scriito-rului Decimus Magnus Ausonius din secolul IV, profesor la Burdigala, actualul Baurdeaux, capitala regiunii fran-ceze Aquitania.Ausonius a scris printre altele cartea de călătorie “Mosella”, fiind primul autor român care a servit acest gen literar.Etnonimul auson vine de la Peh Uson, zeul păstoritului la arieni.James P. Mollory şi Doglas Q. Adams arată în “Enciclopedia Culturii Indoeuropene” că de la strămoşii indoeuropeni, Peh Usin a trecut la hinduşi sub numele Pushan, zeul păşunilor.Zeul Pashupati din Nepal este unul dintre avatarurile lui Shiva, “Domnul Celor Trei Tărâmuri”, simbolizat de un taur(nandi).Autorii explică că zeii pastorali Pan al elinilor şi Faunus al romanilor au sorgintea în acelaşi Peh Uson.Faunii, personaje din mitologia romană,sunt închipuiţi ca oameni cu picioare de capră. În sanscrită prefixul “a” înseamnă, “descinde din”.Romănii au numele Aioanei.Prin urmare ausonii, nucleul original al rasei indoeuropene, coboară din păstorii care se închinau lui Peh Uson.Uscii a căror nume evocă arhai ca divinitate sunt un neam românesc din Bosnia.Vechimea este consubstanţiala cu bătrâneţea. De aceea moldovenii şi aromânii au păstrat termenul auson cu înţelesul de bătrân. Auşliu este ciobanul încărcat de ani de pe crestele Pindului, auşul de fân – fâneaţa veche apare în contractele funciare din ţinutul Tutova până în secolul XVIII. În graiul oltenesc auş se spune la moş.Sextil Iosif Puşcariu consideră că din auş a derivat atributul neaoş. Cum cei cu multe primăveri au părul alb, străvechiul auş transformat în neaua, apoi în nea, devine sinonimul zăpezii, susţine Giorge Pascu.Trece- rea auş – nea s – a făcut de mult având în vedere răspândirea cuvântului.În slavonă îl găsim ca sneag,de unde toponimul Snagov, iar în engleză ca snow. Latina desprinsă din limba ausonilor conservă pe auş în avus – bunic şi în nixa – nea.Pentru vechii germani auson era totuna cu străin, ausonii fiind cei mai de seamă vecini.De aici germana modernă a derivat substantivul aus – afară/exterior.Echivalentul englezesc este cuvântul out.La Berlin există o republică fictivă a artiştilor numită Ausland – Ţara Străinilor, împărţită în 12 cantoane, fiecare condus de un auslander(străin).Multiculturalitatea Auslandului se manifestă în spectacole, expoziţii de arte plastice, târguri de carte, lecturi publice, seri de poezie etc..”Istoria nu este nimic mai mult decât amintiri reîmprospătate”, crede ziaristul şi scriitorul Peter Charles Newman. Marian Rotaru

Leave a Comment