Google

Pe marginea unei carti (IX)

Written on:December 7, 2014
Comments
Add One

poza pag 2În peisajului Traciei Bulgăreşti se remarcă oraşul Melnic, locul naşterii lui Spartacus, conducătorul răscoalei gladiatorilor din Imperiul Roman. Localitatea poartă numele medilor, neam trac care ca şi mezii din Persia, coboară din nimfa Meda, fiica lui Circe şi strănepoata lui Perseu. Sunt vestite dunele de nisip de la Melnik – „munţii zburători”, cum le spune Romulus Rusan în “Călătorie la Marea Interioară”. Când medicul bârlădean Aurel Ionescu Moţet a vizitat dunele nu existau celure. Domnia sa povestea că pe atunci excursia putea fi fatală turistului neînsoţit de ghid. Cum relieful se schimbă la orice adiere de vânt, vizitatorul se putea lesne rătăci. Prima grija la întoarcerea din plimbare era să curăţi praful gros depus pe maşina lăsată în parcare. Illergeţii amintiţi mai înainte, originari din Tribalia, au trecut din Anadaluzia în regiunea Rif din nordul Africii. Un alt bârlădean, profesorul Dumitru Giurcanu, a întâlnit în Munţii Atlas sate locuite de urmaşii arabizaţi ai tribalilor. Sunt blozi ca străbunii lor. Un articol din revista „Basarabia Literară” citează vechi cronici ruseşti care scriu de Volohia, ţară din Polonia Mică, locuită de români. De la aceştia au luat polonezii cuvântul pan – domn, ce evocă zeul Peh Uson al ausonilor.Volohii practicau religia geţilor, erau vraci, magi şi prezicători. Urmaşi le sunt goralii din Munţii Beskizi, a căror civilizaţie pastorală este pur românească. Dealtfel goralii se consideră români. Din volohi se trag şi băştinaşii Valahiei Morave, vorbitori de limbă română şi păstrători ai obiceiurilor româneşti. Mâncarea lor naţională numită caşa, este o fiertură de mălai cu lapte şi unt. Volohii slavizaţi ocupă un ţinut din Transcarpatia. Majoritatea volohilor, rămaşi fideli religiei străbunilor, au migrat prin secolul X dincolo de Volga, între Bulgaria Mare şi Marea Caspică. Bulgaria Mare, vecina Uralilor, este obârşia bulgarilor aşezaţi pe pământul ausonilor din Moesia. În noua patrie din stepele răsăritene volohii sunt vizitaţi de flamandul William de Rubruck. Acesta notează în lucrarea „Itinerariul lui William de Rubruck în părţile orientale la anul de graţie 1253 ”că la est de Volga trăieşte cangle, popor înrudit cu valahii, care vorbeşte o limbă apropiată de latină”. În anul 1246 lombardul Nicolas Ascelin a întâlnit în regiune valahii pe care în „Istoria Tătarilor”, îi numeşte „kangite, adică geţi”. Etnonimele cangle şi kangite atribuite volohilor provin din termenii kaska şi geska, prin care scrierile antice din Akkad desemnau geţii aşezaţi în regiunea anatoliană Haiasa. Aceloraşi geţi din Haiasa li se spunea în cronicile hitite, mosca, pentru că de fapt erau ausoni din Moesia. Origine ausonă au fârşeroţii din Albania, a căror ţinut şi capitală se cheamă Mascopole. O ţară a moscilor, Misia, este vecină Troadei, regiunea din jurul Troiei, cetatea fondată de regele trac Tiras. De la Tiras vin numele Tiron şi Miron. Celebrul prezicător Mopsus, regele moscilor, a întemeiat cetăţile Mopsuestia în Cilicia şi Mallos în Pamphilia. Este ucis de Mirine, regina amazoanelor. Geţii mosci (ausonii) au fost fierarii Imperiului Hitit. Faţă de armele din bronz, cele din oţel aduceau un mare avantaj tactic. Scriitorul Boreslaw Prus suprinde în romanul „Faraonul” încântarea suveranului egiptean Ramses al XIII-lea în faţa sabiei din oţel dăruită de regele hitit. Ştiinţa geţilor o atestă toporul de oţel descoperit în Ţara Lăpuşului, confecţionat cu 12 secole înainte de Hristos. De la geţii mosci a rămas toponimul satului Moţca, din fostul judeţ Roman, numele Moscu întâlnit în ţinutul Tutovei şi Mosca în Sătmar, etnonimul moroşenilor, posibil numele Ţării Moţilor şi naiul moscal. În sanscrită mosca înseamnă origine, naştere, libertate. Moschus (Moscul), poet din Bitinia, afirmă că mama nimfelor Tracia şi Europa, a lui Cadmus, creatorul alfabetului fenician şi a lui Cilix, descălecătorul Ciliciei, a fost blonda Telephassa – “Strălucitoarea din depărtări” (din Hiperborea, nn), soţia lui Agenor, regele cetăţii feniciene Tir şi cumnata faraonului Belos a Egiptului de Jos. Belos, fiul zeului Poseidon, avea nume arian. Geticul balas înseamnă deopotrivă puternic şi alb. Ne amintim că hiperboreenii erau blonzi şi puternici. De la falezele albe din calcar vine numele oraşului Balcic şi al Coastei de Argint, riviera Cadrilaterului. Balas înrudit cu arianul bel – strălucitor şi cu sanscritul bala – putere, a dat în română atributul bălai. Bala este originea geticului şi românescului balaur. Cum albul este culoarea apei, din balas a derivat termenul baltă şi de aici toponimele judeţelor Bălţi din Basarabia şi Balta din Transnistria.

Învăţaţii cred că ruşii se chemau la inceput oulvors, etnonim viking derivat din “holm fors – insula de pe râul repede”. Strămoşii ruşilor s-au aciuat pe ostrovul greu accesibil pentru că nu aveau deloc relaţii bune cu vecinii. Tor Evert Karsten crede că râul cu insula măruntă, patria primordială a ruşilor, curge în provincia suedeză Soder-maland. Insularii erau buni navigatori, de aceea li s-a spus “vâslaşi”, roden in limba vikingă. După ce s-au înmulţit, ouvolsii ocupă litoralul baltic al provinciei suedeze Uppland, ţinut căruia i se va spune Roslangen. Rodenii sau oulvorsii, numiţi cu timpul ruşi, coboară pe actualul lor teritoriu navigând pe râuri. Principala arteră de penetrare spre câmpiile sudice locuite de geţii mosci a fost Volga. Barcagiii fac popasuri pe insule unde se ştiau apăraţi. Ibn Rustah, călător persan din secolul X, autorul „Cărţii pietrelor preţioase” vizitează o insulă de pe râul Volhov (Volohilor) locuită de tâlhari ruşi. Pe ostrov apăruse embrionul cetăţii Novgorod. Etimologia Novgorodului este vikingul Nygaror – Oraşul Nou. După ce prind curaj ruşii părăsesc insulele şi colonizează ţara moscilor. Confundaţi fiind cu băştinaşii mosci, ruşilor li se va spune muscali. Aceeaşi confuzie a dus la afirmaţia eronată din lucrările rabinice “Yssipon” şi “Cartea Drepturilor”, cum că Rushas şi Kiv, consideraţi strămoşii ruşilor şi ucrainenilor, sunt fiii regelui trac Tiras. Nicolae Costin, cronicar din secolul XVIII, scrie că moscii au înfiinţat în centrul viitoarei Rusii cnezatul Moscva. Numele acestuia este transferat râului Moscova, iar de aici capitalei ruseşti. La est de Volga locuiesc moşanii, urmaşii moscilor. Pentru serviciului militar prestat imperiului, moşanii organizaţi în obştii săteşti tradiţionale, s-au bucurat de autonomie comunitară. Pierd privilegiile în anul 1926.Ciconii, pe vremea lui Ulise locuitorii regiunii greceşti Calcidica, sunt inaintaşii cicilor, neam românesc din Istria. Suveran al ciconilor a fost poetul Orfeu, fiul al regelui trac Oeagrus şi fondator al religiei orfice. ”Naşii” Calabriei sunt tracii galabri sosiţi în Italia din Dardania balcanică. În Calabria locuieşte minoritatea dorienilor griko, de origine carpatică. Suntem“un popor care prin strămoşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi puterea noastră”, arată Nicoale Iorga. (Marian Rotaru)

Leave a Comment

Previous post:

Next post: