Google

Parlamentul, anticamera puterii

Written on:June 11, 2014
Comments
Add One

Afis_campanieEste mai mult decât evident că toată lumea a omis rolul Parlamentului în jocurile esențiale ale puterii.

Există aici, în Parlament, și asta s-a putut observa dincolo de aparență, în condițiile în care majoritatea privește la PSD și ce a mai rămas din dreapta, două nuclee ale căror mișcări și trasee parlamentare, dacă ar fi mai atent urmărite, ar dezlega și ceea ce se va întâmpla la modul real cu întreaga clasă politică.

Nu mulți le sesizează mutările și prea puține sunt momentele de atenție la adresa acestora. Vorbesc de PPDD și UNPR, nuclee care generează putere politică sau, dimpotrivă, disoluție politică.

De la alegerile locale încoace, putem vedea harta orientărilor și reorientărilor de susținere și de atac la putere ale acestor doi pioni, care, plasați în zone de umbră, la momentele cheie, au fost cruciali.

De ce PSD-ul a ales acum să facă o alianță cu PPDD-ul?

Argumentele logice sau mai puțin logice (pentru unii, sic!) ar fi următoarele:

Dacă UNPR a fost creația unui singur personaj, Traian Băsescu, PPDD este creația unei structuri politice, în speță un PSD comatos din punct de vedere politic ce a avut nevoie de un balon de oxigen.

Dacă UNPR, creat de sus în jos, a avut și are rolul de a determina jocurile din cadrul structurilor statului, PPDD, s-a născut din social, apărând de la bază spre vârf.

 În 2012, el nu a furat nimic din electoratul tipic PSD-ului (așa cum s-a spus).

A fost doar un scenariu de conturare într-un nou context a unei pături sociale, care avea nevoie de reconfirmări și care a fost anatemizată în deceniul lui Traian Băsescu. Apoi, într-un Parlament cu o majoritate covârșitoare, PPDD s-a plasat inițial diversionist în zona de opoziție, creând împreună cu UNPR-ul cea mai mare bursă politică.

Dacă UNPR a manifestat o identitate agresivă prin însuși liderul ales de Traian Băsescu, PSD a mizat pe una dintre cele mai volatile figuri publice din ultimii 25 de ani, care a ajutat la apariția unui partid fantomă, grupat în jurul unui personaj telenovelistic, cu caracter de combinator, fără niciun scrupul în a se folosi de slăbiciunea socialului și de tarele clasei și mediului politic pentru a se plasa în zonele din care poate fi folosit drept….. cămătar, recuperator, samsar, intermediar și orice alte atribute de acest gen.

Dan Diaconescu nu este și nu va fi niciodată oficializat politic.

Dar acest aspect contează cel mai puțin, ba chiar îi folosește teribil, atât timp cât rolul său este cel de cameleon. O însușire pe care PSD-ul, osificat și îmbătrânit încă de la apariție, nu a avut-o și nu o va avea atât timp cât va mai exista.

Apoi, de ce ar avea nevoie PSD-ul să aducă în față o creație pe care a dorit-o până acum secretă, prezentând-o drept parte a puterii ce vine să umple un gol și drept partener în lupta contra lui Băsescu, din moment ce alianța sa cu PC-ul, UNPR-ul și UDMR-ul se presupune că a fost creată și funcționează tocmai ca să asigure toate aceste părți lipsă?

Pentru UNPR, este doar o chestiune de timp ca să iasă din actuala formulă politică a guvernării, implozând grupurile de interese din Parlament și reconfigurând, ca o urmare firească, actualul Guvern.

Dan Diaconescu, spre deosebire de Gabriel Oprea, este dispus oricând să se lase absorbit și să lucreze ca parazit din interiorul puterii. Ori, aici și este problema PSD-ului, care, din acest punct de vedere, nu a găsit niciodată un aliat sigur într-un UNPR nedispus să cedeze nimic pentru alții, fie ei numiți și aliați sau parteneri. Prin aducerea la guvernare a PPDD-ului, pentru moment, problemele de alianță și de susținere a PSD-ului dispar aparent.

 În realitate, ele se complică și mai mult.

Iar frica…această frică care reiese la orice pas și care este întreținută obsesiv chiar nu este la adresa lui Traian Băsescu. Este mai mult decât evident că este o frică venită din interior în cadrul unui partid a cărei singură ideologie reală este cea a trădării. (Tristă soartă mai are și PSD-ul ăsta măcinat de trădarea propriilor membri, de la Ion Iliescu și până la marota politică supremă, Victor Ponta! Acum, nici în aliați nu se mai poate baza.)

Interesantă însă va fi dinamica disperării într-un Parlament anteprezidențial ce urmează a fi epurat (sper că semnalele „părinților vestici” sunt mai mult decât limpezi) și care va cunoaște o reorientare drastică în cadrul căreia, drept premiu de loialitate, vor supraviețui rămășițele PPDD-ului aflat acum la putere și în care UNPR-ul, odată cu noul său „tovarăș de luptă”, se va reîntoarce la ce știe mai bine pentru a-și atinge scopul: un candidat propriu la prezidențiale, alături de acel candidat care deja a fost numit din partea zonei lui Traian Băsescu.

Atenție la circuitul UNPR. În această toamnă, cercul se va închide.

(Marina Ene, consultant politic)

Leave a Comment