Pamflet

Un dobitoc care guiţa permanent prin diversele întruniri a fost ales să candideze la un post superior, adică în Parlament. Dacă adunarea dobitoacelor n-ar fi fost de acord cu această candidatură şi n-ar fi susţinut-o dobitocul rămânea în ograda proprie şi mai bine era pentru capitala Moldovei, că de această zonă este vorba, pentru cetăţeni Moldovei şi pentru întreaga Românie.

Şi dobitocul ajuns parlamentar s-a găndit şi s-a răzgândit cum să muşte mâna care l-am mângâiat pe creştet. Şi a găsit, că mintea prostului e odihnită şi nu e bine să te „pui” cu ea. A găsit săprotesteze invocând anumite preferinţe ale celor care cică l-ar fi trimis în Parlament. Nimic mai fals. Dacă nu era sprijinit de un partid aflat pe val atunci n-ar fi prins nici măcar postul de om de serviciu la Parlament. Şi aşa, dobitocul (şi din ăştia sunt mulţi ajunşi în Parlament că e tranziţie încă…!), care face parte dintr-un organism, s-a răzvrătit împotriva politicilor gândite şi aplicat de acest organism. Şi s-a apucat acesta să ragă din toţi rărunchii la şefi, cum că el ar fi deţinut adevărul absolut. Mare prostie a făcut pentru că s-ar putea să rămână pe centura politicii. Bine că nici acum nu este departe de centură, dar mai avea o şnasă. Că poţi rage la Lună e adevărat, dar consecinţele trebuie să le tragi. Şi să nu creadă dobitocul că cei mulţi vor vedea în el un erou, un alt fel de dobitoc politic, decât restul turmei. Nu, cetăţeanul turmentat vede totul în negru sau în alb, dar mai mult în negru.

Morala: Mai puţini dobitoci în politică şi redresarea ţării e asigurată!