De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, spune pe drept cuvânt moldoveanul. Un neprofesionist, nici vorbă că poate fi gospodar şi încă primar într-o comună cu pretenţii. Dacă el n-a prea făcut mare lucru în viaţa lui, nu e în stare decât să arunce noroi în direcţia celor care muncesc, se străduiesc şi chiar reuşesc.

Dar nu acesta-i subiectul de azi, ci situaţia cu orăşeanul care s-a făcut primar de ţară. Ce caută un mocofan care înnoptează pe pietrele oraşului să conducă o comună? Ori a venit la ţară cu „serviciul” pentru funcţie, că ratatului îi plac funcţiile, fără ele este un nimeni sau vorba folclorului: „Dacă eşti la primărie poţi trăi doar din furat/ Toată lumea ca să ştie că primarul e-un…, am uitat dom’ primar”. Şi în cazurile de care vom vorbi se cam potriveşte folclorul, adică orice asemănare cu persoane reale nu e deloc întâmplătoare.

Cum se termină Vasluiul începe o comună cu … pretenţii. Crescută înainte de 1990 când majoritatea locuitorilor munceau la fabricile din oraş, un adevărat conglomerat de sat-oraş, cu viloaie de neam prost, dar şi cu locuinţe modeste, comuna Munteni de Jos arată ca o platformă de gunoi. Şi asta în anul de graţie 2011, dar şi în apropierea unui oraş în dezvoltare. Să mai spunem ceva de … primarului nu spunem noi, ci spun cetăţenii şi pe stradă şi la cârciumă şi peste tot. La drumul naţional mai e pe partea stângă cum mergi spre Crasna o „pornitură”, adică o cişmea care stă să cadă. Şi nimeni n-o ajută. Să cadă, pentru că de reparat e greu să vorbeşti în comuna în care lângă sediul impozant al primăriei te împiedici în gunoaie. Dar primarul, după cum toată lumea ştie, e orăşean. Mai e sărac şi cinstit ca Iliescu şi până mai ieri umbla cu un autoturism Dacia. Aşa spune el, dar nimeni nu-l crede! ~n final ce să mai spui decât că ferească Sfântu’ de ratatul cu funcţie!