Google

Omul maimuţă

Written on:August 2, 2015
Comments
Add One
October 1967, California, USA --- Photo shows what former rodeo rider Roger Patterson said is the American version of the Abominable Snowman. He said pictures of the creature, estimated at 7 1/2 feet tall, were taken northeast of Eureka, California. --- Image by © Bettmann/CORBIS

October 1967, California, USA — Photo shows what former rodeo rider Roger Patterson said is the American version of the Abominable Snowman. He said pictures of the creature, estimated at 7 1/2 feet tall, were taken northeast of Eureka, California. — Image by © Bettmann/CORBIS

Prin junglele din Borneo, Sumatra, Malaezia şi Filipine hălăduiesc urangutanii, despre care se spune că ar fi cele mai inteligente maimuţe. Dealtfel denumirea acestor primate vine din limba malay vorbită în Borneo şi înseamnă “omul pădurii”. Urangutanii folosesc unelte pentru scos rădăcinile din pământ, pentru cules fructele şi pentru spart nucile. Îşi fac mănuşi din frunze ca să apuce plantele spinoase sau folosesc frunzele ca şerveţel de şters la gură. Anne Russon, autoarea volumului “Vrăjitorii junglei”, a văzut pe insula indoneziană Kaja un urangutan care pescuia cu suliţa, la fel ca localnicii dayaci. Iacov de Bondt, naturalist din secolul XVII, nota în lucrarea “Medicina Indiei” spusele băştinaşilor batak din Sumatra, că urangutanii vorbesc ca oamenii, dar ţin secret graiul lor de teamă că, nemaifiind consideraţi animale, ar fi puşi la muncă de stăpânire. Pare o poveste, dar giboni sclavi adună nucile de cocos în arhipelagul birmanez Mergui. Sunt proprietatea băştinaşilor moken, nomazi ai mării care locuiesc în bărci şi acostează pe insule ca să vâneze sau să culeagă fructe. O gorilă a învăţat să pronunţe şi să folosească cuvintele englezeşti: mom – mamă, apple – măr şi cup – pahar. Chinezii din provincia Guangxi cred că atunci când vor gibonii se transformă în oameni. Maimuţele vanara, numite oamenii pădurilor, l-au ajutat pe zeul Rama, eroul epopeii antice indiene Ramayana, să o elibereze pe iubita sa Sita, răpită de demonul Ravana, regele insulei mitice Lanka. Gorilele sunt văzute prima dată de catarginezul Hanno, care în secolul V î. Hr. a făcut o expediţie pe coasta vestică a Africii. Scrie în cartea sa “Călătoria lui Hanno în jurul Libiei” că a ajuns pe o insulă unde se afla un lac, iar în interiorul acestuia era o altă insulă. Pe ostrovul din lac locuiau oameni păroşi, înalţi şi solizi, care i-au bombardat cu pietre pe catarginezi. Călăuzele lui Hanno numeau pe aceşti sălbatici “gorilla”. Majoritatea dintre ei erau femei. Naturalistul Jeffries Wyman arată în volumul “Scrisori” că termenul gorilă a fost introdus de traducătorii greci ai cărţii lui Hanno. Gorilai însemnând în elină “femei păroase”. Andrew Battel de Leigh, călător englez din secolul XVI, relatează în cartea “Aventuri în Angola şi Congo” că a întâlnit în junglă două seminţii de umanoizi monstruoşi, denumite Pongo şi Engeco. Se crede că erau gorile, Betel fiind astfel primul european care a văzut aceste maimuţe. Nu numai gorilele aruncă cu pietre. Exploratorul Alfred Brehm notează în lucrarea “Călătorie în Nord – Estul Africii”, apărută în 1855, că în Etiopia grupul din care făcea parte a fost atacat cu pietre de babuini. Maimuţele nu s-au temut de armele de foc. Babuinii atacau cu pietre aşezările şi le prădau, spune autorul. În Egiptul antic, înţeleptul Toth, cel care a adunat într-o carte ştiinţa zeilor, era reprezentat printr-un babuin. Cimpanzeii sunt descrişi prima dată în “Marea Erithreană”, opera geografului Agatharchides din secolul III î.Hr. Acesta credea că cimpanzeii sunt oameni sălbatici care locuiesc în peşteri şi tot la fel îi considera Johann von Blumenbach în volumul “Varietatea raselor băştinaşe”, publicat în 1776.

Aşa cum lemnul fiert în ulei de in căpată patină de vechime şi este mai preţuit, aura de legendă înobilează orice entitate şi o face mai interesantă. Maimuţele şi legendele fac casă bună. În mitologia indiană apare eroul maimuţă Hunuman, fiul zeului Vayu şi al nimfei (zânei) Anjani. La fel ca şi tatăl său putea să zboare. Tentează conotaţia paleostronautică, dar nu trebuie uitat că în vechime luptătorii japonezi ninja zburau cu planoare numite zmee, asemenea acelor umanozi zburători, zmeii, prezenţi în toate miturile lumii. Maimuţele sunt personaje literare. Exemplu este gorila gigant King Kong din romanul omonim a lui Delos Lovelace. Patria lui King Kong era insula imaginară Skull din Pacific. Oamenii maimuţă, hibrizii celor două specii, au trăit în preistorie şi încă mai există. Sunt întâlniţi bunăoară în Provinciile Agra (India) sau în Teritoriul Yukon (Canada). Dintre oamenii – maimuţă, Dan Apostol enumeră în volumul “Tainele naturii” gigantopitecii din provincia chineză Yunan, vânaţi şi mâncaţi de localnici, dar şi piticii australopiteci din Tanganika. După tradiţia băştinaşilor masai autralopitecii sunt “bunicii oamenilor”, ceea ce este oarecum adevărat. În California de Nord, Columbia Britanică şi Munţii Urali trăiesc        gigantopitecii numiţi “picioare mari”, în Caucaz umanoizii alma, iar în Siberia oamenii chuchuuna. Genele almaşilor sunt compatibile cu cele umane. Mihai Şerban relatează în volumul ”Omul şi stelele” că un rus stabilit în Osetia a avut cu o femeie alma trei băieţi cu înfăţisare umană. Chuchuuna sunt probabil oameni de Neanderthal. Se îmbracă cu piei netăbăcite şi vânează cu arcul. Cel mai cunoscut umanoid este yeti. Acestuia i se zice în Himalaia omul zăpezilor, deşi pare a fi o maimuţă superioară. Nicholas de Roerich citează memoriile unui ofiţer britanic care a văzut pe crestele Everestului un om sălbatic gol. Fiinţa făcea salturi incredibile pe stâncile îngheţate. Şerpaşii spun ofiţerului că era un om al munţilor. Creatura nu avea păr pe corp. Oamenii munţilor îi păzesc pe vidyadharas, misterioşii înţelepţi care, cred indienii, locuiesc în Himalaia. Până în vremurile istorice a existat în Patagonia o specie de oameni – maimuţă pitici, numiţi de savanţi homunculus harringtoni. La homo sapiens apar în sălbăticie mutaţii care-l adapteză la mediu. Exemple sunt copiii abandonaţi şi crescuţi de animale, aşa numiţii copii lup. În Andaluzia a fost prins un bărbat sălbatic care trăia în copaci. I s-a zis omul pasăre. Dat la o mănăstire de maici nu deprinde vobirea, dar învaţă să fumeze. În sălbăticie intelectul scade, dar totuşi nu se poate nega că puterea psihică sporeşte prin exerciţiu fizic. Călugării mănăstirii Shaolin din provincia chineză Henan, reputaţi în artele martiale, încep pregătirea pisând ore în şir cu pumnii nişte orez pus într-un lighean. Dacă un om oarecare vrea să spargă o cărămidă cu pumnul, fără să-şi dea seama, muşchii se energizează continuu crescător până la momentul impactului. Rezultatul este un fiasco. Karatişii descarcă conştient o energie uriaşă exact în clipa loviturii şi reuşesc. Se spune că unii karatişti pot lupta chiar şi morţi, animaţi fiind de corpul astral. Maimuţele şi oamenii maimuţă pot fi rudele omului, dar nu strămoşii lui. Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, adică cu înfăţişarea şi spiritul Său. De aceea extratereştrii seamănă pământenilor. Cadavrele umanoizilor asexuaţi găsite în epavele farfuriilor zburătoare aparţin unor cyborgi, roboţi biologici. Asemenea oameni artificiali vor fi creaţi şi pe Pământ. Deja Mihnea Boştină a realizat modelul matematic al computerului cu ţesuturi vii, iar Jerome Bonnet a obţinut primele bacterii tranzistor. (Marian Rotaru)

Leave a Comment