Google

Olume măruntă (III)

Written on:October 10, 2016
Comments
Add One

art-pag-2-peisaj-din-liechtenstein-netÎn anul 1719 două state germane, comitatul Vaduz şi baronia Schellemberg, se unesc în principatul Liechtenstein. Principatul devine o însemnată putere economică, dar şi politică, sub sceptrul principelui de Liechtenstein intrând ducatul Jagerdorf, comitatele Tietgerg şi Ostfriensland, baroniile Kuenringe, Feldberg, Kromau şi Ostrau situate în Carintia, Moravia şi Silezia. Prin hotărârea tratatului de pace de la Versailles, care a pus capăt primei conflagraţii mondiale,  Liechtensteinul pierde posesiunile. În 1920 sunt alipite Austriei, Cehiei şi respectiv Poloniei. Principatul a fost neutru in război, prin urmare a contestat decizia la Versailles şi cum nu a avut succes, intentează proces la curtea internaţională de justiţie. Procesul nu s-a încheiat nici până acum. Singura posesiunea rămasă Liechtensteinului este satul Hinterschellenberg din landul austriac Voralberg. Principele este proprietarul a nouă castele în landurile Viena şi Austria Inferioară. Celelalte proprietaţi ale sale: castelele Lednice, Losiny şi Valtice din Moravia, Ledebursky din Praga şi  insula Kampa de pe râul Vâltava, sunt confistate în 1949 de statul ceh. Principatul nu recunoaşte actul, rupe relaţiile diplomatice şi economice cu Cehia şi interzice prezenţa cehilor pe teritoriul său. În 2009 relaţiile cu Cehia se normalizează, dar conficările rămân în litigiu.  În 1945 Liechtensteinul oferă azil armatei ruse aliată cu Germania nazistă. Era formată din opozanţi ai puterii sovietice şi pe care principatul nu i-a extrădat în ciuda presiunilor URSS. Liechtenstein încă recunoaşte oficial statele care alcătuiau până în 1806 Imperiului Romano-German, chiar dacă între timp au dispărut mai toate. Cu Prusia, unul dintre acestea, este în război! În 1866 participă la războiul austro-prusac ca aliat al Austriei. La încheierea păcii a fost omis, aşa că oficial a rămas  în război cu Prusia şi va tot rămâne, pentru că statul prusac a fost desfinţat la 25 februarie 1947. Ca din greşeală, în anii 1970 militarii elveţieni violează de două ori teritoriul Liechtensteinului, deşi graniţa este pe fluviul Rin! S-au retras la avertismentul oştirii principatului. În 1980 câteva obuze trase din Elveţia, cad în Liechtenstein. La protestul principatului, elveţienii au transmis scuze.

În lume sunt multe ciudăţenii politice. Să vedem câteva exemple. Spania şi colonia britanică Gibraltar sunt separate de o bandă de teren neutru lată de 1200 de metri, traversată de o  autostradă care este şi pistă de aeroport. În 1908, Marea Britanie a construit un gard de siguranţă care separă Gibraltarul de zona neutră. Gestul a iritat Madridul şi ca să-l împace, britanicii cedează neoficial o fâşie de un metru de-a lungul graniţei cu zona neutră. Spania  îi acuză pe englezi că dinpotrivă, au ocupat doi metri din zona neutră. Disputa nu a fost incheiată nici până azi. Gibraltarul acuză pescarii spanioli că intră fără drept în apele sale  şi ameninţă că le va bloca calea cu un recif artificial. Reciful va avea loc de trecere unde pescarii din statul vecin să plătească taxă de intrare. Gibraltarul nu-i singura problemă a Madridului.Spania vinde Germaniei la 12 februarie 1899 arhipelagurile Mariane, Caroline, Palau, Yap şi Marshall din Pacific, dar a păstrat  dreptul de a folosi în continuare liber şi fără taxe porturile din insule. Toate arhipelagurile transferate Germaniei trec în 1920 la Japonia şi apoi, în 1945, la SUA. În 1948 istoricul Emilio Santos observă că  tratatului hispano-german nu prevedea transferul insulelor Onella şi Coroa din arhipelagul  Marianelor, O Acea şi Pescadores din arhipelagul Carolinelor. Deoarece nu au aparţinut Germaniei, nu puteau fi transmise în 1920 Japoniei şi nici americanilor în 1945. Spania declară la 12 ianuarie 1949 că cele patru insule îi aparţin şi cere SUA să ia în considerare aspectul. Nu a primit niciun răspuns. La fel ca în cazul insulelor din Pacific, Spania are privilegiul de a folosi liber porturile Floridei de Est, după ce în 1821 a fost forţată să vândă acest teritoriu americanilor. După ce a vândut Florida, Spania a păstrat protectoratul asupra negrilor seminoli. Negrii seminoli din Florida sunt urmaşii sclavilor eliberaţi care au preferat să plece în junglă şi să se reîntoarcă la viaţa tribală. Recunosc protectoratul Spaniei inclusiv acei negri seminoli care au părăsit Florida şi au intemeiat comunităţi în Oklahoma şi în insula Andros din arhipelagul Bahamas. Se spune că în secolul XVIII rajahii statelor indiene Koch Bihar şi Rangpur au jucat cărţi pe propiile  teritorii şi prin urmare bucăţi din cele două regate, trec de la un rege la celălalt, după cum a surâs fiecăruia norocul. Rezultatul acestui joc este cea mai complicată frontieră din lume, ţesătură halucinantă de enclave, adică teritorii ale unui stat aflate în interiorul altui stat. Koch Bihar are 106 enclave în Rangpur, iar Rangpurul deţine 92 de parcele la vecin. În plus Rangpurul dispune de 21 de contraenclave, adică enclave în enclavele Koch Biharului, iar acesta din urmă are trei contraenclave în enclavele Rangpurului. Mai mult, Koch Bihar are o contra-contraenclavă, într-o contraenclavă a Rangpurului. Teritoriul se numeşte Dahala, are 7000 de metri pătraţi şi este cuprins în enclava Bhajini care ţine de Rangpur, inclusă la rându-i în enclava Balapara, posesiune a Koch Biharului. Toate aceste 223 de teritorii sunt mărunte. Cea mai întinsă enclavă, Dahagram, aparţine Rangpurului şi are 1569 hectare în suprafaţă. Un segment de 178 de metri din frontiera sa se apropie la numai 85 de metri de teritoriul patriei-mamă. Koch Biharul a închiriat Rangpurului fâşia de teren, ce-l desparte de Dahagram. Cele mai mică enclavă, Natatoka, are 105 metri pătraţi şi apartine statului Koch Bihar. Enclavele India-Bangladesh, cum se numesc astăzi, au legi foarte permisive şi prin urmare comerţul liber, jocurile de noroc şi prostituţia sunt ocupaţiile de bază. Baarle-Hertzog este un teritoriu de 748 de hectare, alcătuit dintr-o sumă de enclave împărţite în anul 1198 între ducele de Bradand şi seniorul de Breda. Una dintre problemele iscate în 1830, când Belgia s-a separat de Olanda, a fost trasarea frontierei comune în zona Baarle-Hertzog. S-a convenit ca parcelele ce au aparţinut Brabandului să revină Belgiei, iar cele ale baroniei Brenda, să fie date Olandei. Aparent simplu, dar trasarea frontierei pe teren a fost dificilă. S-a incheiat abia în 1995, până atunci unii localnicii nu ştiau exact a cărui stat sunt cetăţenii. Cele 23 de terenuri atribuite Belgiei poartă numele Hertzog după titlul purtat de suveranii Brabandului. Hertzog înseamnă duce în germană, olandeză şi flamandă. În română apare arhaismul herţeg. Mircea cel Bătrân era herţeg a Ţărilor Amlaşului, Făgăraşului şi Severinului. Herţeg este etimologia Herţecovinei şi a ţinutului Herţa. Hertzogul aparţine azi regiunii Flandra. Cele opt parcelele rămase Olandei, numite Baarle, sunt parte a provinciei Brabandul de Nord. În 1898 oraşul chinezesc Kwoloon este împărţit. O parte revine coloniei britanice Hong Kong, altă parte este concesiontă Marii Britanii până în anul 1997, iar o enclavă de patru hectare numită Cetatea, rămâne Chinei. Poliţia britanică nu intra în Cetate, locuitorii erau cetăţeni chinezi, dar în fapt nu-i controla nici Beijingul. Trăiau de pe urma comerţului, tripourilor şi a bordelurilor. Fumatul opiului era liber. Cetatea este amintită în romanele lui James Clavel şi Robert Ludlum: „Nobila Casă” şi „Supremaţia lui Bourne” şi evocată de Jackie Pallinger în lucrarea „Crăpătura din perete”, dedicată comerţului cu opiu. Martin Booth, romancier englez din Hong Kong, a publicat volumul „Gwelllo” unde evocă cea mai înfloritoare industrie a Cetăţii, prostituţia juvenilă practicată de fetele mu-tzai. La 27 mai 1985 China cedează Cetatea Marii Britanii, dar şi sub stăpânirea engleză, cartierul va rămâne autonom până la 23 martie 1993, dată la care poliţia îl ocupă cu forţa.  Marian Rotaru

Leave a Comment