Google

O lucrare istorică – Istoria Teatrului la Botoşani 1838 – 1944

Written on:January 6, 2014
Comments
Add One

Traian Apetrei-director teatru BT copyAcum, în preajma unei noi ediţii a Zilelor Mihai Eminescu la Botoşani, prilejuită de împlinirea a 164 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti, mi se pare firesc şi de bun simţ să prezentăm, fără nici o exagerare, cea mai importantă apariţie editorială botoşăneană petrecută la finalul anului 2013. Pentru că volumul trei al Istoriei Teatrului la Botoşani reprezintă finalul unei munci titanice desfăşurată cu migală şi profesionalism de către profesorul Ştefan Cervatiuc, arhivist pensionar. Trupa Pascaly, în cadrul căreia Mihai Eminescu şi-a încheiat cariera de sufleor la Botoşani în vara anului 1869, Trupa Tardini – Vlădicescu, dramaturgul Mihail Sorbul, tragediana Agatha Bârsescu, marele Constantin Tănase şi al său Cărăbuş sunt doar câţiva dintre eroii Istoriei Teatrului la Botoşani pe care profesorul Ştefan Cervatiuc îi aduce în atenţia iubitorilor de teatru. În Cuvântul către cititori, publicat în prefaţa primului volum, autorul lucrării ţine să precizeze: „Ne-am oprit, deocamdată, la anul 1944, anul în care edificiul teatrului din Botoşani a fost grav avariat de bombardamentul aviaţiei hitlersite din 8 aprilie, lucru ce a determinat o reducere drastică a spectacolelor teatrale în acest oraş până în 1958, când edificiul renovat fost redat menirii sale şi s-a împlinit dorinţa strămoşilor botoşănenilor de azi de a avea un teatru stabil permanent. Sunt foarte convins că lucrarea de faţă poate fi completată cu alte şi alte documente, în primul rând cu cele din colecţia integrală a ziarelor şi revistelor botoşănene ce ar trebui să se afle la Biblioteca Academiei Române dar şi cu cele din diferite fonduri arhivistice din Bucureşti, Craiova, Cluj, Braşov şi alte oraşe Pentru aceasta, însă, în afară de pasiune, sunt necesare şi importante mijloace financiare pentru deplasări. Pe această cale mulţumesc tuturor persoanelor şi instituţiilor care sub diverse forme au înlesnit documentarea autorului şi în primul rând conducerii Teatrului Mihai Eminescu sub egida căreia s-a tipărit volumul I al acestei lucrări”. Iar despre munca profesorului Ştefan Cervatiuc, Traian Apetrei (foto alături de o amintire vasluiană, un bustuleţ al lui Constantin Tănase primit la a XXI a ediție a Festivalului Umorului de la Vaslui), actualul director al prestigioasei instituţii de cultură botoşăneană spune: „Volumele domnului Cervatiuc sunt o lucrare de istoric. De cercetător obsedat de descoperirea documentelor folositoare temei, domnia sa fiind săritor în ochi de zgârcit cu emiterea unor aprecieri proprii… Citind la Istoria domnului Cervatiuc, te încearcă un gând… multe or mai fi fost la Botoşani de luat în seamă, dar cu teatrul, nu, nu-i de glumit! Teatrul a făcut, preţ de zeci de ani, operă de cultivare a comunităţii, de preţuire a valorilor reale şi de respingere a potlogăriilor de orice fel. Teatrul Eminescu a sporit demnitatea provinciei, a întărit orgoliul celor de la margine de ţară, dovedind, seară după seară, că şi provincia poate fi „fruncea”. Opera domnului Cervatiuc era necesară Teatrului din Botoşani, era necesară comunităţii şi, nu exgerez, era necesară teatrului românesc!”. (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment