Google

O comună cu 2300 locuitori dar cât două ca întindere dă lecţii de bună gospodărire

Written on:February 26, 2014
Comments
Add One

Coroiesti VS feb 2014 001 copyDintr-o comună în noroi, pe care a preluat-o în 2000, când în Primărie erau două mese de lemn şi patru scaune de prin anii ’70, primarul Cristian Lungu a reuşit să transforme comuna Coroieşti aproape într-un model de dezvoltare locală. Şi spunem asta pentru că această comună nu prezintă interes electoral, iar ca întindere este cât două comune la un loc. Dacă nu prezintă interes electoral fondurile care se alocă aici sunt mult mai mici în raport cu alte comune de unde se iau voturi multe. Iar comuna Coroieşti este de două ori mai mare ca suprafaţă decât alte comune ale judeţului Vaslui. Asta înseamnă în primul rând o nevoie mult mai mare de bani la drumuri, înseamnă să asiguri transportul copiilor la şcoli şi mai înseamnă să asiguri „ieşirea” cetăţenilor din comună. Pentru că am ajuns la acest capitol, drumurile şi transportul copiilor, trebuie menţionată o problemă gravă şi anume faptul că de mai bine de o săptămână sunt copii care merg pe jos la şcoală câte 7-8 kilometri deoarece administraţia locală nu are bani să achite chiria pentru maşina care transporta gratuit, prin societatea Consiliului Local, elevii la şcoli.

Privind în urmă însă şi văzând cum a reuşit administraţia locală din Coroieşti să facă echilibristică împărţind an de an fonduri insuficiente, se poate spune că această comună este un model de dezvoltare locală.

Copiii merg câte 7-8 kilometri pe jos la şcoală

La graniţa judeţului Vaslui spre Podu Turcului-Adjud, la câţiva kilometri de drumul naţional spre Adjud începe comuna Coroieşti. Până nu demult accesul în comună se făcea pe un drum judeţean „rupt”, dar acum la Coroieşti se ajunge pe drum asfaltat. Este o reuşită modernizarea acestui drum, dar cât a insistat primarul Cristian Lungu pentru această investiţie numai domnia sa ştie. Şi transportul în comun era o problemă la Coroieşti pentru că firma care îşi adjudeca traseul „uita” să ajungă în comună din cauza drumurilor proaste. Ca întindere comuna Coroieşti este cât două comune la un loc, dar ca număr de populaţie este comună mică şi interesul electoral este scăzut, iar fondurile depind mult de alocările de la judeţ şi de la centru în democraţia centralizată descentralizată a României. Iar ca să faci investiţii publice la Coroieşti reprezintă o adevărată aventură. Iată însă că primarul Cristian Lungu a reuşit să scoată din noroi comuna, să modernizeze unităţile de învăţământ, să rezolve problema apei potabile în unele sate ale comunei unde nici iarna sau primăvara nu era apă cât trebuie în fântâni, să creeze condiţii cât de cât normale de lucru pentru funcţionarii administraţiei locale şi să rezolve o mare parte a problemelor sociale care aici sunt la ordinea zilei. O măsură utilă comunităţii a fost cea privind înfiinţarea societăţii comerciale a Consiliului Local care ulterior a fost dotată cu mijloace de transport şi cu utilaje. Numai aşa s-a putut rezolva problema transportului în comun, dar şi mai mult de atât administraţia locală prin societatea Consiliului Local a reuşit să asigure elevilor transport gratuit. De câteva zile însă elevii sunt nevoiţi să meargă pe jos zilnic şi câte 7-8 kilometri pentru a ajunge la şcoală deoarece primăria nu mai are bani să le plătească transportul. Societatea Consiliului Local închiriase o maşină cu ajutorul căreia transporta elevii la unităţile de învăţământ. Acum primăria nu are bani ca să achite chiria pentru acea maşină şi elevii merg pe jos. Numai cine n-a avut curiozitatea să ajungă la Coroieşti nu ştie ce eforturi se fac la nivelul administraţiei lcoale pentru a se realiza ceva în comunitate şi, din păcate, sprijinul din partea autorităţilor centrale lipseşte. Aşa-i în România, la fel cum spune o veche vorbă din bătrâni: „tot boul care trage ia bătaie mai multă”. Aşa şi cu „atenţia” acordată comunităţilor locale. Acolo unde este mai multă activitate, iniţiativă, insistenţă, acolo se alocă fonduri mai puţine. Iar ca prăjitura să aibă moţ, tot la Coroieşti au venit până acum cele mai multe controale din partea instituţiilor statului, probabil pentru că autorităţile din domeniu n-au reuşit să înţeleagă cum de aici se face treabă, chiar şi-n condiţii de criză financiară permanentă. Văzând aceste aspecte e normal ca la un moment dat să te saturi de această luptă cu morile de vânt. Anul trecut primarul Cristian Lungu a vrut să-şi dea demisia, dar a renunţat la idee pentru că organizarea de alegeri costă, iar acei bani pot fi folosiţi pentru pietruirea unor drumuri din comună. „Cu banii necesari organizării de alegeri se poate pietrui un drum de 7 kilometri. Trebuia să risipesc acei bani?”, afirmă primarul de la Coroieşti.

„S-ar lucra foarte uşor în administraţie dacă s-ar reglementa sistemul de funcţionare…”

Nu e singurul primar care acuză sistemul de funcţionare, legislaţia incompletă, volumul mare de sarcini şi lipsa surselor de finanţare. Problema în România este că mare parte a legislaţiei este făcută din birou, fără consultarea celor care lucrează în sistem. Şi dacă un primar cu vechime de peste 12 ani se declară nemulţumit ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei care au fost aleşi să voteze acte normative. Dar parlamentarii sunt interesaţi numai de voturi o dată la patru ani şi atât. „Nu spun să fiu întrebat neapărat eu, cu toate că-n 12 ani am învăţat multe despre administraţie şi încă mai învăţ pentru a fi la curent inclusiv cu legislaţia europeană. Dar înainte de a face o lege ar trebui ca iniţiatorii să se consulte cu cei care lucrează în domeniu. Foarte uşor s-ar lucra în Primărie dacă sistemul ar funcţiona bine. Aşa însă, noaptea eşti la deszăpezire, iar ziua stai şi semnezi hârtii în Primărie”, spune vizibil nemulţumit de situaţia în ansamblu primarul comunei Coroieşti.

Am semnalat de nenumărate ori faptul că legislaţia este proastă în sensul că pune doar în seama unui om tot ce se lucrează într-o primărie. Chiar dacă există Consiliu Local, există departamente, servicii, primarul este răspunzător de tot, de parcă ar fi atoateştiutor. Şi pe deasupra tot el trebuie să „adune” voturi în toate rundele de alegeri, iar dacă situaţia la centru irită oamenii tot el este tras la răspundere de oameni. E un cerc vicios din care s-ar putea ieşi dacă ar exista în Parlament oameni care să aibă legătură cu realitatea.

Revenind, pe lângă investiţii în drumuri, apă potabilă în satele unde nu este, administraţia locală acordă o atenţie deosebită învăţământului. Şcolile comunei au fost modernizate şi asigură condiţii bune de studiu elevilor, iar colaborarea dintre administraţia locală şi colectivul de cadre didactice este bună. Comuna are şi ansamblu artistic de copii ceea ce arată grija administraţiei locale pentru tradiţii şi promovarea talentelor locale. O altă problemă a fost legată de lipsa actelor de identitate în multe cazuri. Administraţia locală, prin asistentul social s-a implicat în rezolvarea acestei probleme şi acum toţi cetăţenii au acte.

Drumuri de întreţinut cât pentru două comune iar bani mai puţini…

Aşa cum spuneam şi anterior, comuna se întinde pe circa 8200 hectare, cât două comune la un loc şi are 7 sate în care trăiesc circa 2300 de cetăţeni. Datorită acestui fapt reţeaua de drumuri este mare, dar din păcate alocările bugetare la capitolul drumuri nu se fac în funcţie de lungimea drumurilor. „Bugetul de anul acesta e la fel ca-n ultimii 12 ani, jalnic. Noi avem o reţea de drumuri de două ori mai mare în raport cu alte comune. Ca suprafaţă Coroieştiul este cât Iveştiul şi Ciocaniul la un loc. Fondurile pentru drumuri s-au alocat egal, câte 10.000 lei la fiecare. Poţi întreţine toate drumurile cu aceşti bani? Noroc de faptul că am reuşit să legăm Coroieştiul de drumul naţional prin acel drum de asfalt altfel era jale. Şi nu poţi lăsa comuna înzăpezită, de exemplu, că sunt autobuze care trebuie să circule. Trebuie să ajungă un medic în comună, cadrele didactice, adică nu poţi închide comuna dacă a nins şi gata. Una e să ai prin comună drumuri naţionale şi alta e să ai zeci de kilometri drumuri comunale şi săteşti. Şi dacă ne uităm în bugetul ultimilor trei ani, 2012-2013-2014, e aceeaşi sumă pentru întreţinerea drumurilor”, mai spune primarul Cristian Lungu.

Grupul de Acţiune Locală Valea Tutovei şi Zeletinului reprezintă o speranţă, o oportunitate, un colac de salvare dacă vreţi pentru Coroieşti. „Dacă nu erau aceste grupuri de acţiune locală spuneam că fondurile europene sunt doar pentru comunele mari, însă prin aceste organizaţii avem şi noi şanse la fonduri europene. Am un proiect în valoare de 80.000 euro pe o solicitare de achziţie utilaj pentru situaţii de urgenţă. Repet, grupurile de acţiune locală reprezintă ceva bun pentru comunităţile locale”, a concluzionat primarul comunei Coroieşti, Cristian Lungu.

Aşa cum spuneam şi la început dezvoltarea comunei Coroieşti poate reprezenta un model de dezvoltare locală tocmai pentru că numărul mic de locuitori şi poziţionarea o dezavantajează în raport cu „centrul”. Iar experienţa unui ales local dintr-o astfel de comunitate ar fi utilă în Parlamentul României. Dar crede cineva că aşa zişii politicieni de carieră gândesc pentru dezvoltarea comunităţilor locale? Văzând eforturile pe care le depun unii aleşi locali, lipsa sprijinului din partea autorităţilor centrale şi circul de la centru, mascarada care nu se mai termină de un deceniu, poate şi mai mult, îţi dai seama că buna credinţă nu prea îşi mai are locul în viaţa de zi cu zi. Mai frumos e circul din care pierd cei mulţi şi câştigă doar aleşii…

Leave a Comment