Google

Nord Sud (XIX)

Written on:August 22, 2017
Comments
Add One

Reactorul construit de germani în Silezia a fost doar un experiment, sau cine ştie, poate că alimenta cu electricitate o ascunzătoare subterană în care au stat după război Hitler şi Eva Braun, soţia sa. La 1 mai 1945 ruşii au găsit un trup carbonizat identificat ca fiind al dictatorului după radiografiile dentare din cabinetul stomatologului personal. Indiciul este slab,  radiografiile puteau fi „servite”, adică puteau aparţine altei persoane şi la fel trupul carbonizat. La Arhivele Statului din Moscova se păstrează maxilarul inferior şi calota craniană a furerului. Ruşii nu au permis occidentalilor să facă pe rămăşiţe analiza genetică. Din măsurătorile  făcute după imagini filmate se pare că oasele nu aparţin lui Hitler, iar ruşii nu vor să recunoască că nu l-au capturat. Greu de spus cum arăta lumea dacă Hitler câştiga războiul. Vroia o autostradă care să lege Berlinul de Riviera Crimeii. Alt exemplu este cea ce vroia să construiască la Karlsbad sau Karlovyvary, cum îi spun cehii, staţiune balneară din regiunea Sudetă, înfiinţată la 1370 de Carol al IV-lea regele Boemiei. Numele regelui a fost dat staţiunii. În varianta cehă a denumirii, vary semnifică loc cald si face trimitere la apa termală a râului Tepla. În jurul oraşului sunt sute de izvoare cu ape minerale bune pentru multe afecţiuni, inclusiv pentru diabet. Dintre toate, 13 izvoare sunt amenajate pentru cură. Apele de Karlsbad trebuiesc sorbite încet, cu înghiţituri mici, timp în care pacientul trebuie să meargă la pas. Pentru ca oamenii să fie feriţi de intemperii s-au  construit colonade care încânta ochiul. Sub acoperişul colonadei se află izvorul şi o alee lungă pe care bolnavii se plimbă dus-întors, cât beau apa. Pe margini sunt bănci unde oamenii pot să se odihnească. Hitler vroia ca după război să construiască o colonadă de aur. Staţiunea este vestită penntru lichiorul de Karlsbad, marcă de  regiune, preparat după o reţetă originală în care intră varii sortimente de apă minerală. Se vinde în sticle de 50 mililitri. O altă marcă locală sunt prunele de Karlsbad, prune din specia fără coadă, numite prune de Damasc, sau perje în Moldova, uscate, cu sâmburii scoşi şi umplute. Ca preparare, se fierb prune cu coadă(obişnuite) în sirop de zahăr, adică sunt confiate, până scad la jumătate. Cu prunele confiate şi mărunţite sunt umplute damaschinele uscate. Revenind la Rusia trebuie remarcat că această ţară are multe alte mistere, nu neapărat legate de politică. Amintesc lacul Svetlovar din regiunea Novgorod. În sec. XII  Gheorghe al II-lea cneazul Vladimirului zideşte pe insula din mijlocul lacului oraşul Kitezh, reşedinţă regală şi totodată centru religios. Localitatea nu avea zid de apărare şi nici armată, de aceea când tătarii au vrut să o cucerească, singura armă a credincioşilor pravoslavnici a fost ruga fierbinte, pornită din suflet. Dumnezeu i-a ascultat şi a făcut oraşul invizibil. Invizibil a rămas până azi şi se spune că numai oamenii pioşi pot vedea insula Kitezh cu oraşul şi catedrala lui minunată şi pot auzi cântece evlavioase. Legenda apare în Cronica Kitezhului din sec. XVIII. Autorul anonim a cronicii a preluat tradiţia orală şi informaţii din documente mult mai vechi. Insula Kitezh a inspirat pe maeştrii SF-ului rusesc, fraţii Boris şi Arkadi Strugatski, în romanul “Luni începe sâmbătă” şi pe englezul China Mieville în romanul de ficţiune “Kraken”. “Rusul cel mai ghinionist este Yuri Gagarin: a făcut de 17 ori turul Pământului şi a căzut tot în URSS” scria umoristul francez Michel Colucci. Parcă Gagarin este singurul! Ghinioniste sunt sumedenia de ţări şi popoare ajunse sub talpa sovietică. Un exemplu este Ingria, o ţară cu nume ce aminteşte de Ingrid, zeiţa frumuseţii la vikingi care locuia în cetatea cerească Asgard.  Fruntariile Ingriei ajung până la oraşul Sankt Petersburg. Este o ţară de câmpie cu mlaştini, locuită de izhoriani, populaţie înrudită cu finlandezii. Până să fie cucerită de Rusia la începutul sec. XVIII, Ingria a făcut parte din Finlanda, iar Finlanda era atunci în stăpânirea Suediei. Ingria a fost independentă între anii 1917-1920, după care este supusă de Rusia Sovietică. Păstrează oarece autonomie până în 1937, după care este complet înglobată Rusiei, iar populaţia rusificată. Izhorianii şi finlandezii reprezentau în 1926 peste 98% din populaţia Ingriei. Azi, după decenii de persecuţii trăiesc în Ingria doar 500 de izhoriani, majoritatea în vârstă şi un număr de finlandezi care înseamnă 2% din populaţie. Pe o insulă a râului Moyka care traversează Ingria, un suedez a construit un castel. Lângă castel apare un sat de pescari, Satul din Insulă. După cucerirea Ingriei de Petru cel Mare, marii nobili apropiaţi familiei imperiale îşi construiesc palate pe malul râului Moyka. Ruşii îi fugăresc pe  finlandezi, iar Satul din Insulă este redenumit Satul Ţarului–Tsarskoie Selo, celebru datorită palatelor sale. Tsarskoie Selo este un parc presărat cu palate, biserici, chioşcuri, pavilioane, teatre, băi, cluburi numite săli de întâlnire, destinate familiei imperiale şi aristocraţiei. Sunt şi capricii arhitectonice precum Satul Chinezesc, Grădinile Suspendate, ori insula cu „Sala din Insulă”, unul din cluburile de care aminteam.

Tsarskoe Selo-Sankt Petersburg este prima linia ferată din Rusia, dată în funcţiune în 1837. În 1885 Satul Ţarilor era prima localitate din Europa complet electrificată, iar la 1890, era prima localitate din Europa complet acoperită de o reţea  de telefonie. În Tsarskoe Selo s-a ridicat liceul în care au învăţat poetii Aleksandr  Puşkin, Anton Delvig şi  Wilhelm Küchelbecker. Ajuns la Sankt Petersburg în 1987 am vrut să vizitez insula Kotlin din Marea Baltică şi insula Kiji de pe lacul Onega. Nu am putut nici una nici alta. În timpul puterii sovietice abaterea de la traseul excursiei era interzisă. Riscam să fiu arestat şi să putrezesc restul vieţii pe vreo insulă-lagăr de pe Volga, sau să ajung în vreo colonie  penitenciară din Siberia. Este ştiut cazul unei tinere moscovite din anii 1970. A ieşit în minijupă pe stradă şi a fost arestată de miliţie. La secţie miliţienii au cerut fetei să facă sex cu ei. Fata a refuzat. Ca răzbunare este dusă           într-un lagăr de pe o insulă a Volgăi. A stat acolo fără judecată 25 de ani. Scapă abia după ce cazul ei a fost făcut  public de ziarişti englezi. Bârlădeanul Theodor Naum, născut în judeţul Cetatea Albă din Bugeac mi-a povestit că         fiind în excursie în Estonia pe atunci sovietică, s-a abătut de la itinerarul stabilit ca să  viziteze un castel. Nu a apucat bine să angajeze maşina pe drumul lateral care ducea la monument, că îl survolează un elicopter, iar o maşină a miliţiei trece pe lângă el şi-i blochează drumul. În Estonia, la fel ca în toate ţările baltice, autorităţile bolşevice locale erau mai civilizate, aşa că bârlădeanul s-a ales doar cu o mustrare severă, după care a fost obligat să revină la traseu. Insula Kotlin a fost cucerită în 1703 de la suedezi de Petru cel Mare. Pe insulă ţarul va înălţa oraşul  Kronstadt care două secole a fost baza principală a flotei militare ruseşti şi sediul Amiralităţii. Aici a avut loc în 1921 revolta            antibolşevică a marinarilor ruşi înăbuşită în sânge de comunişti. Insula Kotlin este patria lui Ivan Serghiev, călugăr şi autor de lucrări teologice, canonizat cu numele de Sfântul Ioan de Kronstadt şi patria lui Piotr  Kapitsa, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1978.  Astăzi Kronstadtul este muzeu arhitectonic.  Insula Kiji are 500 de hectare şi face parte din republica Karelo-Fineză, parte a Federaţiei Ruse. Băştinaşii insulei  sunt vepsii, un popor înrudit cu finlandezii.Ţara Vepsilor, Votia a fost autonomă până în 1937, după care este înglobată în Rusia şi rusificată. Intre vepsi şi ruşi au avut loc în 2001 ciocniri armate şi tot atunci militanţii ruşi au incendiat un muzeu de etnografie al vepsilor. Vepsii au un ziar şi o editură care scoate cărţi în limba lor. La iniţiativa unor academicieni de naţionalitate vepsă s-au constituit în 1994 în cadrul republicii  Karelo- Fineză Comuna Liberă Vepsiană, entitate autonomă întinsă pe 8200 de kilometri pătraţi şi cu 4000 de locuitori.Vepsii l-au dat pe poetul şi scriitorul Nikolai Abramov. Pe la 1900 existau pe insula Kiji 14 sate de pescari şi un complex monahal spledid. Clădirile mănăstireşti şi bisericile sunt construite în întregime din lemn, fără nici măcar un cui de oţel. Insulei i s-a zis Florenţa de Lemn. Marian Rotaru

Leave a Comment