Google

Nord Sud (XIII)

Written on:July 11, 2017
Comments
Add One

Continuare din numărul anterior. Autoarea Melfior Ra afirma în volumul “Taina Muntelui” că în masivul Retezat se deschide o poartă stelară prin care se trece în altă lume, iar înlăuntrul Retezatului, continuă autoarea, stă îngropată o piramidă veche de 14000 de ani ce adăposteşte o bibliotecă cu cărţi scrise înainte ca civilizaţia noastră să se nască. Suntem unicul popor care nu a venit din altă parte. Suntem aici dintotdeauna. O bună dovadă a continuitălţii noastre neîntrerupte pe acest pământ sunt basmele din ţinutul Tutovei care pentru a ilustra vechimea fabuloasă a întâmplărilor povestiste încep cu formula “când se băteau munţii cap în cap”. La Biciuleşti în judeţul Vâlcea s-a descoperit cel mai vechi schelet uman din lume. Are două milioane de ani. I s-a zis Pescarul de la Biciuleşti, omul murise pe plaja Lacului Getic care acoperea atunci Câmpia Română. Pe de altă parte Carpaţii Meridionali, a caror orogeneză s-a încheiat acum două milioane de ani, s-au format prin încreţirea scoarţei terestre, ceea ce a presupus cutremure teribile. Semenii Pescarului au fost martorii cataclismelor, li s-a părut că munţii se “bat cap în cap”. Vorba asociată imaginii terifiante a fost transmisă prin folclor 20000 de milenii. De la Pescarul din Biciuleşti, cel mai îndepărtat strămoş cunoscut, pământul românesc a fost locuit continuu, iar pelasgii şi ausonii veniţi din Hiperborea au preluat spiritualitatea elementului băştinaş. Urma nordică, hiperboreană, a ausonilor, străbunii geţilor, sunt zeii aesir prezenţi în mitologia vikingilor. În România sunt două Ţări ale Uriaşilor, una în Silvania, pe dealurile care domină Someşul şi alta în nordul judeţului Vâlcea. În Silvania uriaşii au trăit până în secolul XV şi coabitau paşnic cu oamenii. În Vâlcea se spune că au venit din Cer aduşi de zmei. Ciobanii din Carpaţi spuneau uriaşilor jidovi, fără vreo legătură cu evreii. În slavonă, limba liturgică în ţările române medievale, jidov înseamnă uriaş. Alimpie Ignea scrie într-o monografie a Ţării Almajului de satul Jidoveni locuit odinioară de uriaşi. De la ei a rămas Şanţul Jidovilor săpat să deverseze pârâul Izvorul Tăriei spre satul Poneasca pentru a-i pedepsi pe oamenii care-i supăraseră. În sec XVIII s-au găsit în curtea bisericii din satul cărăşean Bozovici 12 morminte de uriaşi. Banatul este patria lui Iorgovan, uriaşul care a tras o brazdă de plug ce se vede şi astăzi de-a lungul Olteniei de Sus.Uriaşul nu avea puteri supranaturale, nu putea săpa de unul singur un canal. Iorgovan nu-i numele unui individ, ci a unui neam de oameni foarte înalţi şi puternici. Uriaşii sunt o specie umană primordială. Se pare că în Banat au trăit până în vremurile apropiate şi rămăşiţele altor populaţii străvechi. Virgil Birou, autorul volumului “Oameni şi locuri din Caraş”, indentifică caractere faciale neanderthliene la unii ciobani din munţii Caraşului. În padurile Caucazului umblă o specie de oameni primitivi numiţi alma, ori în mod ciudat un ţinut din Caraş se cheamă Ţara Almaşului. La finele secolului XIX Nicolae Densuşianu ne încredinţa în lucrarea “Tradiţii şi legende populare” că a identificat o Ţară a Zmeilor în jurul Dealului Zmeilor pe raza comitatelor Cluj, Bihor şi Alba Inferioară. Zmeii din legenda culeasă de Densuşianu sunt brute musculoase, cu apucături de canibali. Probabil că zmeii, la fel ca şi uriaşii, au fost specii umanoide ratate. Forţa lor fizică i-au făcut pe oameni să-i asemene, iar apoi să-i confunde cu dragonii. Ca fiinţe fabuloase dragonii au un loc aparte în simbolistica orientală şi indoeuropeană. În realitate au fost fie reptile antedeluviene care au supravieţuit până în zilele noastre, fie simbolizează alegoric acele vehiculele cosmice care au adus pe Pământ solii unor civilizaţii extraterestre! Navele cosmice au fost asemuite de omul primitiv cu dragonii, sau mai pe româneşte, cu balaurii care scuipă foc! Gugulanii, populaţie de pomicultori, păstori şi negustori de mere, au descendenţă getică directă, la fel ca mocanii din mocăniile răspândite în Carpaţi, colibaşii din Ţara Branului, momârlanii din Valea Jiului de care scrie Victor Tufescu în cartea “Oameni din Carpaţi”, sărăcăcianii din Tesalia ori karadjovenii din Tracia Orientală amintiţi de Ioan Neniţescu în volumul “La românii din Turcia Europeană”. Patria gugulanilor, Gugulania, face parte din Banat şi cuprinde zona muntelui Gugu din masivul Godeanu. Gugulanii zic că au fost aduşi pe Pământ de un zmeu, iar originea unor elemente din graiul lor nu-ideloc lămurită de lingvişti. Acestea, la care se adaugă înălţimea peste medie şi obiceiuri neîntâlnite la alţi români, sau la alte naţii, l-au făcut pe Victor Kernbach, ca în “Enigmele miturilor astrale”, să-i considere pe urmaşii de extratereştri. După mitologul basarabean gugulanii intră în galeria populaţiilor cu sorginte nonterestră, alături de unele comunităţi din Caucaz, triburile ham şi dropa din Tibet, indienii quecha din Bolivia şi de tribul uro care trăieşte pe plaurii lacului Titicaca. Statura impozantă a gugulanilor aminteşte că pelasgii, străbunii hiperboreeni,  aveau 3 metri înălţime.

Legat la zmei semnalez o notă originală a folclorului din satul tutovean Ghidigeni. Acolo Făt-Frumos este înlocuit cu Boban. Era fiul unei femei sărace şi văduve. Într-o zi femeia mătura prin casă. În gunoiul adunat era un bob de linte, sau fasole după variantele moderne. Bobul nu se lăsa adunat de pe jos. De  fiecare dată sărea din făraş şi pleca de-a dura pe podea. Până la urmă femeia exasperată îl prinde cu degetele şi înciudată îl înghite. Rămâne însărcinată. La soroc naşte un băiat. Îi dă numele de Boban. Fiul chipeş, bun la suflet şi deştept foc, creşte într-o zi, cât alţii în trei, aşa cum stă bine unui Făt Frumos. Ajuns flăcău prinde pontul că este rostul să o elibereze pe Ileana Cosânzeana, fiică de împărat, ajunsă pe mâna unui zmeu. Boban pleacă către tărâmul zmeului. Ajuns într-o pădure mare aude pe sus un huiet ca de furtună. Era Zmeul-Zmeilor care venea să pedepsească pe omul ce îndrăznise să-i calce domeniul. Boban îl învinge şi ia fata. Particularitatea poveştii din Ghidigeni stă în concepţia lui Făt Frumos, care nu a fost una naturală. Seamănă cu o înseminare artificială. Ţăranii de pe valea Bârladului nu puteau imagina aşa ceva. Sâmburele de adevăr al basmului este o întâmplare reală din trecut. Trebuie spus deasemenea că Ileana Cosânzeana este amintirea populară a Elenei din Troia, cea mai frumoasă femeie a antichităţii. În alt sat tutovean, Băcleşti, circula povestea “oului tăval, tăval”. Era un ou minunat care se deplasa rostogolindu-se şi putea vorbi. Pare mai degrabă să fie o sondă de explorare trimisă pe Pământ de o navă străină. La Ghidigeni se spunea copiilor urâţiei babaiane sau mamaiane. Baba-yaga erau la vechii slavi căpcăunii care mâncau copii. În mitologia japoneză căpcăunii sunt numiţi momotaro, bizară asemănare cu denumirea asociată de sătenii din Ghidigeni căpcăunilor! Uneori locurile mitice se suprapun toponimic reperelor geografice reale, cunoscute nouă. Muntele Olimp din Tesalia vizitat turiştii nu prea pare a fi totuna cu sălaşul zeilor din mitologia greacă! Olimpul are 3000 de metri, dar se urcă uşor. Chiar şi în antichitate ciobanii ajungeau pe vârf şi bineînţeles nu vedeau zei! Deci unde at putea fi Olimpul Mitologic? Într-un univers paralel? Matematicianul indian Srinivasa Iyengar teoretiza la începutul sec. XX existenţa găurilor negre prin care materia trece din spaţiul nostru în alt Univers. Atunci nu a fost înţeles, dar descoperirile ulterioare îi vor da dreptate. Ramanujan spunea că modelele matematice publicate de el i-au fost comunicate de un zeu. Recunoştea senin că el nu-i geniu, ci doar receptorul unor informaţii primate din alt univers! Românii se întreabă unde este Kogaionul, muntele sfânt al dacilor! Finlandezii caută legendarul munte Kyopelinvuori bântuit de fantome, amintit de epopea Kalevala. Poate că acel munte era un loc legat de practicile şamanice. Textul religios tamil Akilathirattu Ammanai spune că pe malul râului Ayotha Amirtha Gingii, şapte fete rămase gravide cu zeul Shiva au născut şapte băieţi, deveniţi apoi primii regi tamili. După cartea sfântă râul trece lângă oraşul Srirangam din statul indian Tamil Nadu, numai că la faţa locului nu-i nicio apă! Marian Rotaru

Leave a Comment