Google

Nord Sud (VIII)

Written on:June 6, 2017
Comments
Add One

Continuare din numărul anterior.

Hiperboreenii trimiteau an de an daruri la oracolul Dodona din Epir şi la templul din insula Delos, ambele lăcaşuri închinate lui Apolo.  Odoare din Hiperborea a adus şi Abaris. Ştim că erau obiecte fragile pentru că veneau în cutii pline cu paie, dar nu le-a văzut nimeni în afara preoţilor care slujeau la altarul zeului. Pe insula Şerpilor a existat unul din templele lui Apolo. Ruşii au furat tot ce au găsit pe insulă în 1823, când au făcut săpături cu acordul turcilor care stăpâneau ostrovul. Când insula a fost întregită României în 1879, rămăsese doar fundaţia templului. Apolo, zeul luminii şi cunoaşterii, s-a născut pe grindul Letea din Delta Dunării. Tatăl a fost Zeus, iar mama, nimfa (zâna) Leto. Pindar scria că Leto a mers în Hiperborea la fiul ei însoţită de lupi. Nu erau lupi, ci geţi. Grecii spuneau geţilor lupi pentru că totemul lor era lupul. În drumul spre nord Leto a urcat pe valea Siretului. Un loc de la confluenţa Bistriţei a primit numele nimfei, din nu ştim care motiv, iar mai târziu satul băcăuan apărut pe această vatră se va chema Letea. Pindar spune că Hiperborea a fost vizitată de Tezeu, regele Atenei şi de Perseu. Ce căuta Tezeu în Hiperborea putem bănui de la una din aventurile amoroase de care regele Atenei nu a dus lipsă. În tinerete s-a îndrăgostit de Persefona, regina tărâmului subpământean şi a coborât în lumea ei să o răpească. Poate că în Continentul Interior a intrat prin Arctica, cum va face în sec. XIX Olaf Jansen şi atunci în drumul său a trecut prin Hiperborea. Perseu urmărea un cerb de aur şi alergând după trofeu a ajuns în insula nordică. Eroul era din Argolida, unul din ţinuturile Peloponezului şi de neam dorian. Dorienii sunt originari din Carpaţi. Au colonizat ţinutul Doris din Asia Mică şi de aici au trecut în Elada. Ca toţi geţii, dorienii erau blonzi, “aurii”. De la ei vine femininul Dorina-Aurita. Pe muntele Parnas din Boeţia a rămas un rest al populaţiei doriene, ocupată cu oieritul, scrie Romulus Rusan în “Călătorie la Marea Interioară”.

Cerbul este simbolul arian al vieţii şi renaşterii întâlnit uneori pe blazoane, exemplu fiind blazonul boierilor bârlădeni din familia Palade. Dacă cerbul aparţine lumii terestre, opusul lui este şarpele, simbolul legăturii dintre cer şi pământ şi prin aceasta asociat cu îngerii damnaţi de origine extraterestră. Fiind asociat damnaţilor, filosoful Origene vede în şarpe imaginea răului.  Cerbul ucide şarpele şi la fel face vulturul, de fapt acvila, element heraldic întâlnit pe steme, inclusiv a României. Acvila arată biruinţa asupra şarpelui. Azi când guvernul mondial a iluminaţilor conduce lumea din umbră, acvila este pusă de formă. În volumul “Al treilea val” publicat în 1980, Alvin Tofler creiona societatea viitorului numită de el postindustrială, o lume prosperă pentru toţi, o lume a diversităţii cu respect pentru identitatea fiecărui ţinut, a fiecărei etnii şi fiecărei comunităţi, o lume în care tradiţia şi noul coexistă, o lume care va coloniza oceanul şi Cosmosul. Ideile lui Tofler sunt uitate, deşi cărţile sale ar trebui să fie de căpătâi pentru demnitari. Lumea de azi în loc să se înalţe spre soare, merge spre dezastru. Un oficial algerian recunoştea că cea mai mare prostie din istoria lor a fost independenţa faţă de Franţa. Independenţa a adus Algeriei spectrul islamismului, sate măcelărite de jihadişti, economie în derivă. Darurile iluminaţilor, între care iluzoria independență a ţărilor coloniale, sunt otrăvite. Sub poleială ascund războaie, sărăcie şi alienare. Filosofii indieni ziceau că aurul este lumină mineralizată ruptă din Soare ori Soarele, chipul lui Dumnezeu cum îl numesc ţăranii noştri, era emblema Hiperboreii şi a zeului get Apolo. În cartierul bârlădean Podeni se vedeau case vechi care aveau ca model la streaşină cercuri cu raze. Păreau roţi de căruţă, dar nu era aşa! Podenii au fost pescari, nu cărăuşi, iar cartierul era până la 1900 un fel de Veneţie. Cercurile cu raze închipuiau Soarele şi erau vestigiul cultului hiperborean. Drumul lui Perseu în Hiperborea după cerbul de aur nu a fost o expediţie cinegetică, ci un pelerinaj în patria strămoşilor săi, pelasgii. Din Hiperborea, Perseu a adus scutul de aur care l-a ajutat să învingă gorgonele, monştri feminini ce păzeau merele de aur din Grădina Hesperidelor. Spre deosebire de mărul pe care şarpele din Rai l-a arătat Evei, simbolul cunoaşterii satanice, merele de aur evocă cunoașterea divină, ştiinţa lui Apolo. Cerbul de aur a intrat în mentalul colectiv. Este numele unui han bârlădean din sec. XIX devenit una din cunoscutele mărci de comerţ ale urbei. În cimitirul din satul Ciocani, vecin Bârladului, am văzut căzute în iarbă vechi lespezi de gresie scrijelate cu litere care nu erau latine ori chirilice. Putea fi scrisul geţilor păstrat pe răbojurile ciobanilor ori însemnele plutaşilor de pe Bistriţa. Partea scrisă a pietrelor avea în pori muşchi uscat, semn că fuseseră orientate spre nord, spre Hiperborea. În sus de Ciocani este satul Pogana. Numele vine de la păgân, aici cultul hiperborean s-a păstrat până-n era creştină. Dramaturgul Eschil scria că Prometeu, cel care a furat focul de la zei şi l-a dat oamenilor, era pelasg. Ca pedeapsă Zeus l-a legat de o stâncă să-l mănânce vulturii. Locul supliciului au fost munţii Pharang din Țara Fierului, aflată la marginea lumii ştiute de greci. Nicolae Densuşianu identifică munţii Pharang cu masivul Parâng din Carpaţi. Ţara Fierului era ţinutul unde locuiau arimii, un trib de geţi fierari. Ţinutul era apropiat de Parâng şi ocupa sud-vestul Transilvaniei, locul unde mult mai târziu vor apare centrele siderurugice Reşita, Hunedoara, Călan etc. Herodot scrie în “Geographia” că cel mai vechi text cu litere greceşti era scris la templul lui Apolo hiperboreanul, în cetatea Teba din Boeţia. Pe vremea lui Herodot (sec.V î.Hr.) textul avea deja două milenii. Zeul Hermes a creat alfabetul grec observând zborul berzelor, crede Pindar. Este o metaforă ce vrea să spună că Hermes a preluat alfabetul de la pelasgii din Hiperborea, adică de la oamenii aduşi de berze, cum le spunea Aristofan. Istoricul Hyginus afirma pe de-a dreptul că Hermes a creat alfabetul grec din alfabetul pelasg. Pelasgii stăpâneau zborul, credeau anticii şi la fel Hermes de vreme ce “avea aripi la picioare”.  Hermes a fost un nepământean care transmitea oamenilor voinţa zeilor, ştia drumul spre lumea subterană şi desigur aripile sale erau un aparat de zbor individual. Din Grecia scrierea a trecut în Egipt unde a influenţat hieroglifele, iar regele Evender din Arcadia, ţinut din Peloponez, a dus alfabetul pelasg în Italia. La Cumae, în regiunea italiană Campania, a existat un    oracol în peşterile vulcanului Avenus unde slujeau sibilinele, preotesele lui Apolo. Una dintre sibiline, Carmen, fiica lui Evender, a creat din grafia pelasgă alfabetul latin pe care-l folosim azi. Pentru această ispravă este considerată patroana inventatorilor. În latină, Carmen înseamnă poezie. Hiperboreenii i-au învăţat scrisul şi pe vikingii cu a lor alfabet runic. Afirmaţia o ştim de la geograful trac Hecateu,  convins de existenţa Hiperboreii în Arctica. Regii şi preoţii hiperboreii sunt nepoţii lui Boreas, zeul vântului şi ai nimfei Chione, credea istoricul Aelian. Pseudo Scymnus spune în “Peregrinări” (sec.I i.Hr.), că a văzut în Galia, pe teritoriul Flandrei de azi, un obelisc ridicat pe locul de unde Boreas şi-a luat zborul spre Hiperborea. Hiperboreenii erau blonzi, aveau trei metri înălţime şi trăiau o mie de ani, aflăm din “Bibliotheca” lui Diodor. La Carei în 2012 s-a găsit scheletul unui uriaş hiperborean. La Ciocani în 1940 bunicul meu Vasile Ivas a dezgropat un schelet de uriaş. Alături era o groapă comună cu oasele unor oameni obişnuiţi, deci uriaşul îngropat deoparte fusese căpetenie.  Colonizată de pelasgii hiperboreeni grecii numeau Dacia, Țara Uriaşilor. Alt personaj ajuns în Hiperborea este Aristeas, amintit de Herodot în “Istorii”. Aristeas s-a născut pe insula Marmara. Ştia magia şi era nemuritor la fel ca Abaris. Obişnuia să dispară zeci de ani şi să reapară neaşteptat în cele mai diverse locuri, înşirate de la cetatea Cizic din regiunea Misia, Asia Mică şi până la oraşul Metapontum din Calabria. Aristeas a fost ucenic la preoţii lui Apolo, initiaţi în ştiinţele oculte şi în arta vindecării.Marian Rotaru

Leave a Comment