Google

Nord Sud (VII)

Written on:May 28, 2017
Comments
Add One

Groenlanda are în jur câteva fantome geografice. Astfel în marea care o desparte de insula canadiană Baffin, figura pe hărţile din sec. XVI insula Groclant, azi declarată inexistentă. S-a spus că numele Groenlandei a fost notat greşit pe hartă şi prin urmare Groclant şi Groenlanda sunt una si aceeaşi. Ipoteza nu poate fi acceptată deoarece ambele       uscaturi erau desenate concomitent. Mai mult, pe hartă scria că insula Groclant este locuită de suedezi! Erau probabil vikingii care veniseră din Groenlanda. Nu prea departe de Ţara Baffin englezul Sir Martin Frobisher zăreşte un pământ nou. Îi va spune insula Buss, după numele corabiei sale.  Insula este cartografiată în 1671. Era rombică, la vest avea un lanţ de munţi, iar în rest o câmpie cu dealuri izolate. În apropiere erau patru insule mici şi un banc de      nisip. Buss era locuită de vreme ce Compania Golfului Hudson a emis licenţe pentru comerţul cu băştinaşii insulei. În 1818 insula Buss este căutată zadarnic de scoţianul Sir John Ross. Episodul apare in volumul „Explorarea golfului Baffin” publicat de căpitanul Ross. Crockerland este o insulă descoperită de Robert Peary în 1902 la nord de ţărmul Ţara Grant, ţinut care aparţine insulei canadiane Ellesmere. Peary a notat că insula avea mult vânat şi era locuită de                   oameni cu înfăţişare, limbă şi obiceiuri diferite de ale oricărei alte naţii. Insula nu este găsită de expediţia din 1913 şi nici nu va mai fi găsită vreodată. Jurnalul expediţiei lui Peary din anii 1900-1902 care putea lămuri misterul insulei Crockerland nu a fost niciodată publicat. Ţinutul groenlandez Ţara Peary poartă numele exploratorului. Americanul Frederick Cook descoperă în 1909 pământul Bradleyland. Se afla aproape de poziţia Crockerlandului şi era alcătuit din două insule despărţite de o strâmtoare îngustă. Insulele erau muntoase cu înălţimi de 1000 de metri, aveau faleze, văi verzi şi sigur izvoare termale dat fiind că dinspre uscat venea aer cald. Cook a fotografiat din larg Bradleylandul şi îl descrie în volumul „Atingerea Polului Nord”. În 1913 Bradleylandul este căutat fără succes. Nu va mai fi văzut, dar în cartea „Polul Nord şi Bradleyland”, Edwin Balch susţine cu argumente că insula lui Cook este reală.

Primul care a amintit Hiperborea este Homer în poemul “Epigoni” şi tot Homer este primul care aminteşte de pelasgi, locuitorii Hiperboreii migraţi în Carpaţi.  Pelasgii sunt primii care au avut legi scrise, spunea Homer. De la pelasgi au luat geţii legile Belagine-legile gintei blonde, care stau la baza dreptului cutumiar românesc şi a dreptului roman. Homer şi la fel Sofocle, Eschil, Simionides şi Calimachus atestă descendenţa tracilor, deci inclusiv a geţilor, din hiperboreeni. Nu ştim de unde aflase Homer de Hiperborea, insula caldă din nord unde zeul Apolo petrecea iernile. Homer, autorul epopeilor Iliada şi Odiseea, a murit în insula Ios din arhipelagul Ciclade, dar nu se cunoaşte  locul naşterii! După Semonides, învăţat din insula Amorgos, patria lui Homer ar fi oraşul Vrontados din Chios, insulă vestită pentru morile de vânt, pentru vinul ei, arborii de mastic şi rachiul de mastică. În Chios trăiau pe vremea lui Semonides urmaşii lui Homer. Chios s-a mai numit Pityoussa-insula Pinilor şi Ophioussa-insula Şerpilor. Pinul este asociat perenităţii. Pigmeii din Congo simbolizează şarpele cu o linie, care este totodată linia vieţii. Şarpele, scrie Karl Jung, este semnul iniţiatului, adică a damnaţilor din subteran, sau a bubulilor, cum le zice scriitorul Pavel Coruţ. Şarpele a îndemnat-o pe Eva să dea lui Adam mărul, fructul cunoaşterii. Mărul primit simbolizează ştiinţa otrăvită. Alungarea protopărinţilor din Rai are dublă semnificaţie. Una ar fi că omul creat de o putere nepământeană într-un spaţiu a genezei a fost trimis pe Pământ şi într-adevăr ţăranii noştri plasau Raiul în Cer. A doua este că omul înarmat cu ştiinţă, dar necopt la minte, s-a rupt de natură, aceasta fiind consubstanţială Raiului. Prin urmare oamenii cunosc avariţia, împilarea şi războaiele. Sunt pedepsiţi să câştige traiul cu sudoare şi femeile să nască în durere, spun ţăranii din satul tutovean Ciocani. Tot cea ce pentru omul legat de natură era simplu, pentru omul zis civilizat devine greu. Ştiinţa trebuie să vină de la Dumnezeu la timpul potrivit. Ştiinţa damnaţilor dată înainte de vreme a adus mult rău. Războiul dintre damnaţi şi divinitate se duce pe Pământ. Naziştii germani, slugile  iluminaţilor, adică ale damnaţilor. duşmanii lui Dumnezeu, au vrut să-i extermine pe evrei pentru că Biblia îi numeşte poporul ales a lui Dumnezeu. Chiosul i-a dat pe Glauc, inventatorul sudurii metalelor în sec. VII î.Hr., pe scriitorii Ioan de Chios, Dimitris Varos, Takis Fotopolos şi Namik Kemal, iniţiatorul literaturii turceşti moderne. S-au născut aici matematicianul Enopides, filosoful Aristo de Chios, arheologul Bey Osman Hamdi, geograful Andreea Bianco, astronomul Stamatios Krimigis şi Claudia Metrodora care în sec. I d. Hr. a creat primul serviciu de binefacere. Cristofor Columb s-ar fi născut în Chios. Este o doar o părere. Nu se ştie nici cine a fost Columb, când a murit şi care-i este mormântul. Oficial a murit la 20 mai 1506 în Spania, dar există o scrisoare a lui scrisă pe 30 mai în insula Jamaica şi unde spune că urma să plece în Mexic. În lucrarea “Viaţa lui Homer” a lui Pseudo-Herodot scrie că poetul s-a  născut la Smirna, oraş din regiunea Aeolis, Asia Mică. Cetatea poartă numele unei regine a amazoanelor şi de altfel femeile războinic au avut încă o cetate numită Smirna în Lydia, regiune vecină Aeolisului. Smirna a dat numele arbuştilor de smirnă a căror răşină este folosită în farmacie şi cofetărie. Oraşul Smirna, turcii îi zic Izmir, este vestit pentru covoarele, şalurile şi tutunul produse aici. La Smirna s-au născut scriitorii greci moderni Demetrios Capetanakis şi Vedat Kokona, dar şi miliardarul Aristotel Onassis. Prima afacere a lui Onassis, până să ajungă armator şi să transporte petrolul Arabiei Saudite, au fost ţigările fabricate de tatăl său din tutun de Smirna. Pseudo-Herodot spune că lui Homer i se spunea Melesigenes-“Cel născut din râul Meles”, Meles fiind râul care trece prin Smirna. Homer a fost fiul zeului Meles, geniul râului şi a naiadei Kreithes. Naiadele erau zânele apelor. Alt argument a lui Pseudo Herodot este că Homer a scris despre obiceiurie din Caria şi Meonia, ţări vecine Aeolisului. Lucian din Samosata spune în “Istorii adevărate” că pe Homer l-a chemat Tigranes, fiind născut în Babilonia pe malul fluviului Tigru. A ajuns în Elada căzut ostatic (homeros) la greci. Poate că Lucian din oraşul mesopotamiam Samosata, a cunoscut scrieri babiloniene şi dacă are dreptate, înseamnă că informaţiile date de Homer plecau tot din bibliotecile Babilonului. Homer s-a şcolit în Egipt, pe insula Itaca patria lui Ulise, la Troia şi la Micene în Peloponez, scrie  Diodor Siculus. Homer, continuă Diodor, a vizitat toate ţărmurile şi insulele pe unde a fost Ulise în timpul Odiseii. În dialectul eolian al limbii eline, homer înseamnă orb, atunci de ce călătorea? Poetul vedea, dar adesea privea în gol, cufundat în sine. Gândea! Scrie Pindar că în Elada sec. VI î.Hr. vine din Hiperborea medicul şi filosoful scit Abaris. După mărturia lui Strabon, Heraclides, Pausanias şi Platon, Abaris a venit în zbor pe o săgeată, deci cu o navă aeriană. Anticii chiar credeau că hiperboreenii stăpâneau zborul şi iată că Aristofan spunea pelasgilor din Hiperborea, “oameni aduşi de berze”, adică veniţi în zbor. Abaris a lăsat cărţi, inclusiv povestea călătoriei în Hiperborea, dar s-au pierdut. Scitul era nemuritor, nu îmbătrânea şi se teleporta. Iniţiaţi se teleportau folosind energia merkaba. În egipteană mer desemna un câmp energetic  rotitor, ka spiritul, ba corpul fizic. Nu se ştie cum era descătuşată această forţă. Rabinii evrei o numeau vehiculul luminos şi ziceau ei, permitea călătoria instatanee în Univers, în trecut şi viitor. Referiri la vehicul fac papirusurile din vremea faraonului egiptean Akenaton şi scrierile yoghinilor himalaieni, capabili să se teleporteze în spaţiu şi timp. Principiul era ştiut de Leonardo da Vinci şi are similitudini cu teoria câmpurilor unificate a lui Einstein. Marian Rotaru

Leave a Comment