Google

Nord Sud (IV)

Written on:May 7, 2017
Comments
Add One

SONY DSC

Continuare din ediţia trecută. Canadienii secolului XIX erau convinşi că patria lor se învecinează cu Hiperborea. Pământul fabulos se afla, ziceau ei, în Oceanul Îngheţat, dincolo de insula Ţara Ellesmere, cea mai nordică posesiune a Canadei. Poate că şi acest mit  a determinat expediţia amiralului american Richard Byrd în Arctica. Exploratorul provine dintr-o familie de nobili englezi stabilită în Virginia la mijlocul sec. XVII. În 1925 Byrd decolează cu avionul din regiunea groenlandeză Ţara Knud Rasmunsen, pentru un zbor către Polul Nord. Amiralul consemnează în jurnalul că după ce a zburat şapte ore peste Oceanul Îngheţat ajunge deasupra un ţinut cu vegetaţie luxuriantă, iar aproape de Polul Nord a văzut un mamut care mergea pe banchiza de gheaţă, semn că pe aproape exista un pământ cu climă blândă. În 1929 Byrd pleacă în Antarctica. Aici descoperă şi cercetează un ţinut acoperit de gheţuri veşnice pe care l-a denumit Ţara Mary Byrd în cinstea soţiei sale Mary. În Ţara Mary Byrd înfiinţează staţia meteorologică americană Bolling Advance, unde va locui singur în iarna anului 1934. A înfruntat stihiile Antarcticii într-o cabană din lemn, lângă un godin alimentat cu cărbuni.Totul în jur era îngheţat, doar în imediata vecinătate a sobei era puţină căldură. Experienţa trăită o povesteşte în volumul “Singur”, unica sa carte publicată. Celelalte jurnale au rămas secrete. Se ştie că în Antarctica a  cercetat Ţara Regina Maud unde s-ar afla ruine şi inscripţii, mărturii ale unei civilizaţii misterioase din vremuri imemoriale şi se mai ştie că în Ţara Regina Elisabetha din interiorul continentului a găsit o oază împădurită. Subiectul a inspirat romanele “Tezaurul Împăratului” a lui Steve Berry şi “Al noulea cerc” scris de J.C. Ryan. Prin mijloace doar de ei ştiute Timothy Beckley şi Sean Castee au avut acces la jurnalele amiralului şi au publicat în 2013 o carte în care le comentează. Jurnalele lui Byrd consemnează descoperirea atât la Polul Nord, cât şi la Polul Sud a unor intrări în lumea subterană vizitată de norvegianul Olaf Jansen, spune Tim Swartz în cartea “Călătoria secretă a amiralului Byrd dincolo de poli”. În 1947 Byrd conduce 4000 de puşcaşi marini americani care cuceresc baza antarctică germană Noul Berlin de pe coasta Luipold. Pentru a cuceri o staţie ştiinţifică fie ea şi nazistă, descătuşarea de forţe a fost mult prea mare. Baza avea ceva prea important, poate arma secretă în care Hitler a sperat mereu, sau poate chiar Hitler era ascuns acolo. În anii următori Byrd a încercat printr-o intervenţie publică să convingă Washingtonul că Polul Nord şi Polul Sud trebuie să fie controlate de Statele Unite. Amiralul a motivat că avioanele sovietice pot ataca Statele Unite trecând fie peste Polul Nord, fie peste Polul Sud. Scenariul este aberant, dar prin fantasmagoriile spuse voit amiralul dorea să sperie naiva opinie publică americană, astfel ca  aceasta să facă presiuni asupra guvernului SUA ca să ocupe zonele polare. Byrd dorea de fapt ca Statele Unite să ocupe polii pentru ca intrările în tărâmul subteran să nu încapă pe mâna ruşilor. Demersul nu a avut succes şi oricum amiralul căzuse în dizgraţie, ştia prea multe. În februarie 1956 Byrd ajunge în Antarctica pentru a coordona înfiinţarea staţiei americane McMurdo de pe insula Ross. După numai o săptămână amiralul este rechemat în Statele Unite şi trecut în rezervă. Moare peste un an în condiţii suspecte. Continuarea reportajului o citiţi în ediţia tipărită a regionalului Informatorul Moldovei din 10 mai 2017.

Leave a Comment