Google

Nord-sud (III)

Written on:May 1, 2017
Comments
Add One

Continuare din numărul trecut.

Insulele Sfântul Laurenţiu şi Sfântul Matei din Marea Bering stau sub jurisdicţia federală americană, deşi formal aparţin statului Alaska. Pe insula Sfântul Matei marina americană are o fermă de reni. Insula  Sfântul Laurenţiu este locuită de indigenii yupik pe ai căror conaţionali îi întâlnim în Ciukotska. Ocupaţiile lor sunt pescuitul heringilor, vânătoarea balenelor şi a morselor, cresc reni şi adună fildeşul fosil de mamut. Din fildeş, colţi de morsă şi oase de balenă confecţionează obiecte utile pe care le vând americanilor. Din 1971 comunitatea insulei Sfântul Laurenţiu este autonomă. Redescoperirea Ţării Tikegen a fost unul din obiectivele exploratorului George de Long, comandantul  expediţiei arctice americane din anii 1879-1881. De Long nu găseşte Ţara Tikegen, dar cu prilejul căutării cercetează         insula Herald descoperită de englezul Sir Henry Kellet şi descrisă sumar în cartea acestuia “Călătoria navei Herald”. Decizie inspirată, pentru că de pe insula Herald exploratorul zăreşte o alta, de mari dimensiuni, pe care o va numi Wranghel. La vest de insula Wranghel descoperă arhipelagul De Long cu insulele Bennett, Jeannette şi Henrietta. Tabloul arhipelagului De Long va fi întregit în 1915 de rusul Boris Vilkitsky prin descoperirea insulelor Vilkitsky şi Zhokhov. De Long moare în misiune, aşa că jurnalul expediţiei, “Călătorie cu nava Jannette”, va fi publicat de soţia sa, Emma. Prima descriere a insulei Wranghel apare în lucrarea „Călătorie în Alaska”, una din cele 39 de cărţi de călătorie scrise de aventurierul american John Muir. Se crede că Wranghel şi Ţara Tikegen ar fi una şi aceaşi insulă şi prin urmare Wranghel este patria misterioşilor krichai. Într-adevăr pe Wranghel s-au găsit obiectele de piatră care nu aparţin ciucilor, vecinii insulei, ori altui popor cunoscut. Pe de altă parte se pare că la nord de Wranghel există un alt pământ, poate chiar Ţara Tikegen. Renii sălbatici din insula Wranghel migrează toamna spre nord peste oceanul îngheţat, într-o locaţie necunoscută, iar băştinaşii zic că în zilele senine se zăresc din Ciukotska nişte munţi care se ridică la nord, dincolo de ocean. De Long a luat insulele Wrangel, Herald, Bennett, Jeannette, Henrietta în posesia SUA. Cum Washingtonul nu a consfinţit alipirea printr-un act normativ, în 1914 Canada înfiinţează pe Wrangel o colonie locuită de albi şi eschimoşi. Colonia trebuia să fie baza viitoarelor expediţii către bănuitele continentele necunoscute din interiorul Arcticii şi a fost fondată la iniţiativa exploratorului Vilhjalmur Stefansson preocupat de „misterele Arcticii”, cum sună titlul uneia din cele nouă cărţi ale sale. Americanii ocupă insula Wrangel în 1924 şi-i expulzează pe canadieni. Insula este  concesionată lui Carl Lomen, patronul unei firme din Alaska producătoare de carne. Lomen organizează pe Wrangel o fermă de reni. Limba de ren mai ales, era căutată în restaurantele americane. Afacerea eşuează pentru că în 1926 ruşii ocupă insula şi-i alungă pe americani. Retras la pensie Lomen scrie cartea  „Cincizeci de ani în Alaska” unde relatează păgubosul episod din Wranghel. Pe insula Wrangel a fost exilat Raoul Wallenberg, ambasadorul Suediei în  Ungaria, răpit de sovietici în 1945 din centrul  Budapestei. Cazul a stârnit mare scandal. Wallenberg trăia în 1966 pe insula Wrangel afirmă evreul rus Efrim Moshinsky în cartea „Raoul Wallenberg este viu”, publicata în Israel. Cum Washingtonul nu a fost prea interesat de insulele arctice, statul Alaska ia iniţiativa şi în 1988 trece în jurisdicţia sa  insulele Herald, Wranghel şi arhipelagul De Long, numai că pe 23 decembrie 1994 cedează presiunii guvernului federal şi abrogă legea privind alipirea acestor teritorii. La 26 mai 2008 SUA recunosc oficial apartenenţa insulelor la Rusia, care de altfel le revendica din 1916. Cât priveşte Canada, consideră că insula Wranghel îi aparţine. Un alt litigiu din Arctica opune interesele Norvegiei şi Rusiei privitoare la arhipelagul Franz Josef descoperit în 1872 şi trecut în posesia Austriei de exploratorul Julius von Payer, autorul lucrărilor “Expediţia austro–ungară la Polul Nord.1869-1874” şi “Ţările noi de la cercul arctic”. În 1926 Liga Naţiunilor retrage Austriei suveranitatea asupra arhipelagului, urmând să stabilească cui să-l dea, fiind revendicat atât de Norvegia, cât şi de URSS. Câştigă Rusia care pune stăpânire pe Franz Josef în 1929, iar în 1932 pe insula Victoria situată între Franz Josef şi Spitsbergen. Norvegia nu recunoaşte apropriaţiunea rusească, considerand că aceste teritorii îi aparţin şi a obţinut de la ruşi dreptul pentru norvegieni de a pescui şi de a vâna liber în insule. Nici Austria nu a renunţat oficial la insulele Franz Josef. Pe insula Ţara Alexandra din Franz Iosef ruşii au descoperit în 1993 un sat necunoscut. Nu au precizat etnia locuitorilor. Oamenii trăiau din pescuit şi vânătoare şi făceau schimb cu pescarii pomori din peninsula Kola. Le dădeau blănuri şi primeau obiecte trebuitoare. Pomorii păstraseră cu străşnicie secretul tribului uitat. (Continuarea reportajului o cititi in editia tiparita a regionalului Informatorul Moldovei de miercuri 3 mai 2017.)

Leave a Comment