Google

Nord-Sud (II)

Written on:April 24, 2017
Comments
Add One

În vara anului 1811 savantul Mattias von Hedenstrom efectua o expediţie în arhipelagul Noua Siberie din Oceanul Îngheţat. Călăuza sa, vânătorul siberian Iacov Sanikov zăreşte de pe insula Kotelny un pământ muntos ce se profila  departe spre nord. Îl va numi Ţara lui Sanikov. Hedenstrom era suedez de naţionalitate, dar fiind cetăţean finlandez se afla în serviciul ruşilor. Patria sa, marele ducat al Finlandei era la vremea aceea parte a Imperiului Tuturor Rusiilor şi aşa a rămas până în 1917. Hedenstrom s-a  numărat printre marii exploratori ai Siberiei şi este autorul unei bogate literaturi de călătorie: “Siberia”, “Baikalia”, “Triburi necunoscute din Siberia de Nord”, “Noua Siberie”,”Note privind Siberia”, “Ţărmul de la estuarul Yanna, la Cap Barrow”, “Insulele dintre Lena şi Kolima”, “Călătorie prin Oceanul Artic şi insulele sale” etc..Ţara lui Sanikov va fi iarăşi văzută şi tot de departe, mult mai târziu, în cursul  expediţiei arctice din anii 1886-1887 a baronului Eduard von Toll. Misterioasa insulă se afla în Marea Laptev, la nord de arhipelagul De Long. La expediţia lui Toll a participat şi savantul Alexander von Bunge. Acesta a descoperit Ţara Bunge, o întindere uriaşă de nisip şi pietriş, situată între insulele Kotelny şi  Fadeyevsky. Ţara Bunge  în suprafaţă de 6200 kilometri pătraţi, este complet stearpă şi ori de câte ori mareele sunt înalte,  80% din suprafaţă este acoperită de valurile mării. Bunge şi Toll au scris înpreună lucrarea “Expediţie în insulele Noua Siberie şi în Ţara Jana”. Toll încearcă în 1901 să ajungă în Ţara lui Sanikov, reperează insula dar nu atinge ţărmul deoarece vasul Zarya pe care era îmbarcat rămâne blocat de gheţuri. În 1902 pleacă din nou spre aceeaşi destinaţie, dar nu s-a mai întors! Pe baza unor mărturii şi a unor documente scoţianul William Barr reconstituie voiajul în lucrarea “Ultima expediţie a lui Eduard von Toll”. Ţara lui Sanikov l-a preocupat şi pe Alexandru Kolceac, marinar, geograf şi academician, autor a numeroase articole şi lucrări ştiinţifice. În timpul primului război mondial devine amiral al flotei imperiale, iar între anii 1918-1920, pe timpul războiul civil dintre ruşii (bolşevici) şi albgardiştii ţarişti, Kolceak a fost Locţiitor Imperial al Rusiei (Albe), adică şeful statului. Kolceak a plecat în 1903 pe Marea Laptev cu o balenieră. Nu a putut trece de insula Bennett, dar a confirmat existenţa la nord a Ţării lui Sanikov. Pentru isprava sa primeşte din partea Academiei Imperiale de Geografie din Sankt Petersburg, medalia Konstantinovskaya. Urmează altă expediţie în 1904, sub egida aceleiaşi Academii. La călătorie participă trei ruşi şi călăuzele lor: un cazac siberian şi un iakut, a cărui frate dispăruse odată cu von Toll. Grupul ajunge în Ţara lui Sanilov. Din raportul expediţiei păstrat în arhiva Academiei, reiese că pământul misterios din Marea Laptev este o depresiune joasă înconjurată de o barieră muntoasă. Înălţimile care ecranează aerul rece de pe marea îngheţată, solul vulcanic cald şi lacurile cu apă termală, fac ca regiunea să aibă climă temperată.  Insula este populată de onchiloni, trib de crescători de reni, fugit din  delta Lenei de frica iakuţilor şi de un popor băştinaş foarte primitiv, numită vampu, un fel de oameni-maimuţă, cantonaţi în nordul depresiunii. Între onchiloni şi vampu era un continuu război. Insula era împădurită, iar fauna locului număra inclusiv mamuţi. Onchilonii din Ţara lui Sanikov creşteau reni, vânau pe lacurile insulei mai cu seamă gâşte sălbatice pe care le făceau pastramă şi tot din lacuri adunau castane de baltă din care făceau făină. Geograful academician Vladimir Obrucev schiţează portretul geografic şi istoria ţinutului în romanul “Ţara lui Sanikov”. În 1932 insula este căutată de aviaţia sovietică, fără să fie găsită. După căutarea repetată din 1936, soldată tot cu eşec, insula este ştearsă de pe hartă. Continuare în ediţia tipăriă a regionalului Informatorul Moldovei din 26 aprilie 2017. (Marian Rotaru)

Leave a Comment