Google

No, dar departe îi Clujul de Moldova…

Written on:July 4, 2016
Comments
Add One

bt reportaj 1 netDupă ce în urmă cu doi ani am ieşit din „comuna” Botoşani pentru a vizita un alt municipiu reşedinţă de judeţ, Braşov – un oraş european în toată puterea cuvântului, săptămâna trecută am ieşit din nou spre Europa. De această dată destinaţia s-a numit oraşul de la Poalele Feleacului, Cluj Napoca. Străveche vatră românească, cu arome încă vizibile ale civilizaţiei austro ungare, Clujul este o frumuseţe arhitectonică a cărei splendoare te farmecă şi te cucereşte încă de la intrare. Inima Ardealului are un farmec aparte iar multitudinea de obiective turistice istorice îţi încântă privirea şi te fac să te simţi să fii mândru că eşti român. Marile bulevarde şi trotuarele aerisite, pigmentate cu piste pentru biciclişti, creează imaginea sublimă a unui trafic aerisit şi fluent care îţi dau sentimentul de siguranţă, indiferent dacă eşti şofer sau pieton. Iar năvalnicul Someş Mic întregeşte un tablou ardelenesc fără cusur, cu numeroasele poduri care unesc segmente de civilizaţie. Splendida panoramă a Clujului, vâzută de pe dealul Cetăţuia îţi confirmă faptul că administraţiile care au guvernat oraşul după 1990, indiferent de culoarea lor politică, indiferent că primarii s-au numit Gheorghe Funar sau Emil Boc, au fost şi sunt patrioţi veritabili care chiar au ţinut la blazonul incontestabil de clujean. După un mini sejur de vreo trei zile am revenit acasă unde am regăsit mizeria şi sinistrul din care încercasem să evadez. Pentru că după vreo opt ore de mers cu autobuzul, duminica seara, în apartamentul meu de la etajul patru din „mahalaua” Primăverii nu curgea apa. Iar senzaţia de disconfort a fost tulburătoare, mai ales că nici o rezervă de apă consistentă nu îmi făcusem. De ce? Pentru că în precedentul sfârşit de săptămână, respectiv perioada 24 – 26 iunie, tovarăşii din conducerea unicului distribuitor de apă al judeţului Botoşani, numele nici nu mai contează!, anunţaseră întreruperea apei în jumătate de judeţ şi sfătuiseră botoşănenii să-şi facă rezerve de apă. Numai că în perioada menţionată, cel puţin în municipiul Botoşani, apa nu s-a mai înrerupt pentru că între timp, tovarăşii de la societatea furnizoare au „descoperit” că deţin o rezervă la Cătămărăşti. Acum, la distanţă de doar o săptămână, în perioada 1-3 iulie, a fost anunţată din nou întrerupea apei din cauză efectuării unor reparaţii ce nu suportau amânare. Şi am crezut că în seara duminicii de 3 iulie voi găsi apa curgând lin la chiuvetele apartamentului meu. Nu a fost să fie „minunea” nici măcar în dimineaţa zilei de luni 4 iulie, la ora 9.00 dimineaţa! Şi atunci am simţi că sunt botoşănean şi trăiesc cu adevărat în mizerabila Românie, departe, foarte departe de civilizaţia Europei. Cu sau fără Marea Britanie. No, şi atunci frumosul Cluj mi s-a părut aşa de departe  de tragica Moldovă că, vorba unui peremist hâtru, „poate peste vreo doi ani, ne-o trebui paşaport ca să trecem în Ardeal…” Sper că nu va fi aşa, sper că noua administraţie botoşăneană aleasă în iunie 2016 îşi va face cât de cât datoria şi va scoate judeţul şi municipiul reşedinţă de judeţ din mizeria în care a zăcut, mai ales în ultimii patru ani. Dacă nu vom rămâne pe veci „locul unde doar se agaţă harta în cui”. Iar Eminescu, Enescu, Iorga sau Luchian vor fi pe veci doar nişte aştri într-o imensă mocirlă moldavă a începutului de mileniu trei. (G.B.)

Leave a Comment