Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, aşa cum este numită în popor, începe, la data de 8 septembrie, şirul de sărbători, cuprinse în anul bisericesc ce se încadrează între 1 septembrie şi 31 august. Biblia nu consemnează evenimentul, însă există informaţii de la una dintre scrierile iudeo-creştine, care datează din sec. al II-lea şi se numeşte Protoevanghelia lui Iacov. Dintre toate scrierile apocrife, considerate a fi izvoare documentare privitoare la Sfânta Fecioară, aceasta este considerată cea mai veridică.

In cultul ortodoxiei şi în catolicism, Maica Fecioară reprezintă prima fiinţă umană care a desăvârşit aspiraţia Întrupării-îndumnezeirea omului. Între Sfânta Fecioară Maria şi umanitatea căzută sub apăsarea păcatului originar există, din perspectiva Bisericii, o legătură, neexcluzând descendenţa de la Adam. Fecioara este însă venerată, pentru desăvârşire şi sfinţenie. Ea a venit pe lume din părinţii Ioachim şi Ana-tatăl descindea din seminţia Patriarhului Iuda, fiul lui Iacob-Israel, a proorocului rege David, iar din mama era fiica preotului Matthan, urmaşă a familiei preoţeşti din neamul Arhiereului Aaron, fratele lui Moise, din seminţia Patriarhului Levi, unul dintre cei 12 fii ai Patriarhului Iacob-Israel (Ana mai avea surori pe Maria, care a născut pe Salomeea şi pe Sovia, care a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului).

În Nazaretul Galileei, unde locuiau drepţii Ioachim şi Ana, era obiceiul ca soţii care nu aveau copii să fie consideraţi păcătoşi, netrebnici înaintea fiecăruia dintre oameni şi a Lui Dumnezeu, considerându-se că soţii fără copii primesc pedeapsă de la Dumnezeu, pentru păcate grele şi ascunse. Nimeni nu stătea la masă cu ei, iar în Biserică aveau locul cel mai dezonorant, în spatele celor care năşteau copii şi jertfa lor era primită la toată urma. Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana primeau întocmai această consideraţie în comunitate şi de aceea, ei se rugau cu lacrimi la Dumnezeu ca să le dăruiască un copil. Iar când, într-o zi, la un mare praznic, dreptul Ioachim a dus la Biserica Domnului din Ierusalim daruri şi jertfe, a fost respins şi izgonit cu ruşine de la altar, de către Ishar Arhiereul, zicându-i-se : ,, nu se cade a primi din mâinile tale daruri, fiindcă sunteţi sterpi, fără de copii, deci lipsiţi de Dumnezeesca binecuvântare, pentru oarecare păcate tăinuite ale voastre”. Ioachim a mai fost umilit, din aceeaşi pricină şi de către un evreu din seminţia lui Ruvin, fapt pentru care a plecat ruşinat de la Biserică şi, mergând spre casă, a zis : ,,Ano ! Ano ! Pe mine nu mă trage inima să intru în casa mea. Sunt aşa de mâhnit şi ruşinat din cauza nerodirii noastre, că nu mai stau în casă, nici să mai fiu viu măcar o zi, fiindcă tare mai suntem noi urgisiţi de Dumnezeu şi de oameni…Ano, tu rămâi acasă. Fă milostenie cât poţi şi, ascunzându-te în grădină, roagă-te Lui Dumnezeu fierbinte să ne dăruiască şi nouă copii”. Cu aceste amare vorbe spuse, Ioachim a plecat în pustie, la păstorii turmelor lui.

După aceasta, soţia lui, sfânta şi dreapta Ana, a dat milostenii la săraci, apoi s-a ascuns în grădină, a plâns şi s-a rugat Lui Dumnezeu. Nu o mângâia nimeni decât slujnica ei Iudita. Dar, într-o zi, i s-a arătat îngerul Domnului care a zis : ,,Ano ! Ano ! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii şi treptele cerurilor, iar lacrimile tale fierbinţi au ajuns înaintea Lui Dumnezeu. Iată tu vei zămisli şi vei naşte o Fiică, cea preabinecuvântată. Pentru aceasta se vor binecuvânta toate seminţiile pământului şi printr-însa se va dărui mântuirea lumii. Numele Fiicei acesteia ce o vei zămisli şi naşte va fi Maria”. Totodată, dreptul Ioachim a postit şi s-a rugat în pustiu patruzeci de zile, după care i s-a arătat şi lui Arhanghelul Gavriil şi i-a zis : ,,Bucură-te Ioachime şi te veseleşte, eu sunt trimis a-ţi aduce pace şi veselie. Eu sunt îngerul Lui Dumnezeu şi am venit să-ţi vestesc mare bucurie. Femeia ta va zămisli şi va naşte o fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele şi femeile pământului, că va zămisli şi va naşte pe împăratul Universal al Lumii, pe Fiul cel viu, pe Dumnezeu-Cuvântul. De acum lasă scârba ta şi părăseşte amărăciunea sufletului tău, că a auzit Dumnezeu rugăciunea ta. Încrede-te în cuvântul meu şi mulţumeşte Lui Dumnezeu”.

După această bună vestire a Arhanghelului Gavriil, Ioachim s-a dus la Biserica Lui Dumnezeu din Ierusalim, unde, întâlnind-o pe soţia sa Ana, s-au bucurat şi s-au închinat împreună. După nouă luni de bucurie şi trăire în credinţă, sfânta şi dreapta Ana a născut pe Preasfânta Fecioară Maria. Potrivit creştinismului a fost o Naştere într-o sărbătoare, într-o cinstire şi bucurie, lumea întreagă din cele patru orizonturi, care zăcea în întunericul morţii, aşteptând venirea Răscumpărătorului Hristos, a fost vestită de îngeri că Maica Lui s-a născut, pentru ca, mai târziu, în pântecul ei să se zămislească Fiul ce va elibera din sclavia păcatului, din tirania Satanei,din osânda iadului, omenirea.

În calendarul popular, ziua Naşterii Maicii Domnului coincide cu ziua în care vara îi dă locul toamnei şi se spune că acum e vremea plecării rândunelelor în ţările calde, insectele intră în pământ, iar de acum, în mod gradat, frigul vine şi creşte. În trecut, şi pe alocuri, şi astăzi, în aceste zile se organizează târguri şi iarmaroace. Începe culesul fructelor, plantelor medicinale spontane, se bat nucile, încep să se strângă recoltele de pe câmpii se ară ogoarele, se fac semănăturile de toamnă, se culeg viile, se pregătesc butoaiele pentru tulburelul cel înveselitor !… (Aurel V ZGHERAN)