Google

Nălucile (XXII)

Written on:February 14, 2018
Comments
Add One

Activi, membrii comunităţii Twin Oaks, amintită mai înainte, au fondat alte colonii egalitariene: Ferma Energetică, Acorn, Vântul de Est, Sandhill, toate în SUA şi Dandelion în provincia canadiană Ontario. La Ferma Energetică ideile socialist utopice se îmbină cu ecologia. Membrii nu vor să consume combustibil fosil. Comunitatea ocupă 50 de hectare în comitatul Louisa din statul Virginia. Economia se bazează pe o livadă producătoare de fructe bio, pe  un centru de învăţământ şi unul de consultanţă în tehnologii durabile cu impact minim asupra mediului şi care folosesc numai resurse regenerabile. Comunitatea utilizează pentru transport biciclete, iar pentru muncile agricole animale de tracţiune şi tractoare care merg cu gaz obţinut din piroliza deşeurilor lemnoase. Piroliza înseamnă descompunerea substanţelor organice la temperaturi înalte şi în absenţa aerului. Mangalul, cărbunele din lemn sau din oase, se obţine prin piroliză. La fel se obţine gudronul din lemn de pin folosit în carmangerie şi în industria bomboanelor ori dohotul scos din lemn de fag şi de arin, utilizat ca lubrifiant, anticoroziv şi în dermatologie. Casele coloniei sunt din chirpici şi sunt izolate cu baloţi de paie. Din resturile menajere se obţine biogaz şi compost folosit ca îngrăşământ agricol, dealtfel practică destul de curentă în China, dar şi în unele sate din Transilvania. Ca o paranteză, Blasco Ibanez relata în jurnalul “Călătoria unui romancier în jurul lumii” că a văzut pe drumurile de ţară din China anului 1924 cum fiecare ţăran avea la marginea tarlalei, lângă drum, un closet care să fie la îndemâna trecătorilor. Nu luau bani, dar ceea ce lăsau drumeţii puneau pe câmp. Ca să aibă cât mai mulţi muşterii, fiecare avea closetul cât mai frumos şi ornat cu citate din filozofii clasici chinezi. Omul se uşura, dar totodată îşi bucura spiritul. Chinezii sunt un popor cultivat, cu simţul istoriei şi al tradiţiei şi nu-i de mirare că au ajuns atât de  departe. Ferma Energetică utilizează aşa numita apă gri, adică apă menajeră bogată în zoogled, microoganisme care îmbogăţesc solul agricol. Cândva şi la noi apa gri era trimisă prin canale pe câmp. Ferma foloseşte căldura solară pentru încălzitul apei, electricitatea o obţine cu panouri fotovoltaice şi turbine eoliene. Gospodăriile au aragaze solare, razele soarelui sunt focalizate printr-o lentilă spre oala de gătit. Energia solară este conservată: ziua la aragazele solare se înfierbântă apă, care-i păstrată apoi în rezervoare izolate termic spre a fi folosită noaptea. Pentru refrigerare se utilizează frigidere cu buclă de amoniac acţionată de căldura soarelui. Amoniacul se evaporă sub acţiunea soarelui, dar preia din interiorul frigiderului căldura latentă de evaporare şi produce răcirea. Vaporii de amoniac se condeseză şi ciclul se reia. Este fenomenul de răcire obţinut vara prin stropitul străzilor. Apa se evaporă şi preia căldura din mediu. Pentru climatizarea încăperilor iarna ventilaţia este în flux încrucişat. Căldura de la aerul evacuat este preluată de aerul proaspăt admis în interior. Pentru răcirea încăperilor vara se utilizează bidoane PET reciclate, procedeu simplu patentat în Bagladesh. Bidoanele sunt tăiate astfel încât să rezulte un fel de pâlnie. Pâlniile sunt prinse pe un panou translucid din policarbonat. Panoul este montat pe rama ferestrei cu gura bidonului, gaura mică a pâlniei, spre interior, iar gaura mare, tăietura, spre exterior. Prin pâlnie aerul din afară intră cu viteză mare şi curentul creat răceşte încăperea. În Filipine, tot din astfel de bidoane din plastic reciclate s-au creat becuri solare care pot lumina ziua încăperile întunecoase. Bidonul se umple cu apă şi se montează cu gura de tavan. Apa are rol de lentilă. Prin refracţie razele soarelui intră în încăpere şi o luminează în toate direcţiile, dar tot datorită apei razele nu încălzesc încăperea. Căldura soarelui este preluată de apa care se evaporă pe gura PET-ului.

Acorn este o comunitate egalitariană de vegetarieni înfiinţată pe 50 de hectare în comitatul Louisa, statul Virginia. Deciziile în Acorn sunt luate prin consens după ce membrii comunităţii au purtat discuţii între ei. Întâlnirile de grup se ţin săptămânal. Nivelul de conştiinţă este ridicat şi se preferă responsabilizarea fiecăruia în locul supravegherii. Se lucrează 42 de ore pe săptămână, fiecare desfăşurând activitatea pentru care are înclinaţie şi pe care a fost de acord să o facă în urma discuţiei cu ceilalţi. În procesul muncii nu există manageri. Fiecare face ce ştie că trebuie să facă şi se autocontrolează. Ceilalţi au încredere în el. La fel ca în Twin Oaks pregătirea mesei, spălatul rufelor, activităţile de întreţinere sunt comune şi se consideră în cele 42 de ore de muncă. Asistenţa medicală, inclusiv stomatologică şi şcolarizarea sunt gratuite. Se locuieste într-o clădire comună, dar fiecare familie are un dormitor separat. Masa o iau toţi la un loc. Acorn produce şi comercializează seminţe de plante, în acest domeniu a înregistrat brevete de invenţie, deţine un magazin cu produse din lemn, un magazin de piese auto, seră de legume, congelatoare pe care le închiriază altor companii, o fabrică de musli (amestec din diferite sortimente de seminţe, prăjite sau crude) şi una de bomboane. Colonia Acorn este pe cale de a înfiinţa o aşezare fiică, terenul, 1.000 de hectare, fiind cumpărat. Noua colonie se va chema Sapling. Colonia Vântul din Est se află în comitatul Ozarks, statul Missouri. Ocupă 423 de hectare de teren. Membrii muncesc în comun ca la colhoz. Fiecare primeşte hrană, asistenţă medicală, şcolarizare gratuită şi o sumă de bani pentru mici nevoi personale. Comunitatea Vântul de Est produce sandale împletite din rafie, unt de arahide, unt din nuci de cajou (un arbore tropical), unt din migdale, seminţe de susan prăjite, numite în comerţ, tahini. Membrii locuiesc într-o clădire cu dormitoare separate, dar cu bucătărie, sală de mese, duşuri şi spălătorie de rufe comună. Comunitatea deţine spaţii de cazare pentru vizitatori, bibliotecă, sală pentru internet şi club. Sandhill este situată în statul Missouri, are 150 de hectare de teren cu grădină de legume, livadă, pădure, păşune, arătură şi prisacă cu albine. Împărtăşeşte aceleaşi principii ecologice ca Ferma Energetică. Deciziile se iau prin consens de toţi membrii. Colonia vinde cherestea, sorg, miere, usturoi, muştar, ouă, legume, condimente preparate şi ambalate. Are o firmă de lucrări fitosanitare, un atelier de croitorie, pensiune pentru turişti. Membrii coloniei muncesc şi în fermele vecine, dar pun banii în fondul comun. Unii din ei au roit şi au înfiinţat prin vecinătate alte două colonii egalitariene: Oran Mor şi Mimosa. Oran Mor are 113 de hectare în parte împădurite. Locuitorii sunt adepţii cultului wicca, fac legumicultură, cresc capre şi găini. Colonia Mimosa ocupă doar 4 hectare. Mimosa produce seminţe pentru horticultură, butasi de viţă de vie şi plante medicinale.Sunt zeci de colonii egalitariene în lume şi o Federaţie a Comunităţilor Egalitarine. Federaţia scoate o revistă. La nivel de federaţie se ţin conferinţe, comunităţile membre fac schimb de forţă de muncă se într-ajutorează financiar şi cotizează la un fond administrat de federaţie, destinat celor care au nevoie de intervenţii medicale majore. În Germania sunt 30 de asociaţii ale comunelor egalitariene, iar în Venezuela 200 de comune zise socialiste. Red Earth şi Dancing Rabbit, două sate din Missouri, sunt ca să zicem, pseudoegalitariene. Gospodăriile sunt individuale, dar se practică ajutorul reciproc, iar afacerile sunt comune. Deciziile se iau prin consens, nu există lider. Mottoul acestor aşezări este “iubiţi pământul, iubiţi vecinii”. Pacifismul, feminismul, naturismul şi libertatea personală sunt principii călăuzitoare, ecologismul este la el acasă. Nu numai că Red Earth şi Dancing Rabbit folosesc surse regenerabile de energie, dar practică permacultura, cultivarea plantelor pe pereţii, terasele şi acoperişurile caselor. Red Earth are 120 de hectare de teren cu cinci iazuri, un pârâu, pădure şi grădini cu legume. Pentru turişti s-a deschis o pensiune. Dancing Rabbit-Dansul Iepurilor are 70 de hectare şi economia bazată pe legumicultură, plante medicinale din flora spontană, exploataţie forestieră, agroturism, ateliere meşteşugăreşti şi ferme cu iepuri. Similare sunt comunităţi ecologiste precum Gafel Tir din Ţara Galilor ori Enriched din Irlanda. Se numesc sate eco, concept teoretizat de Robert Gilman în cartea “Eco sate şi dezvoltarea durabilă”.  Marian Rotaru.

Leave a Comment