Google

Nălucile (XXI)

Written on:February 7, 2018
Comments
Add One

Falansterurile sunt comunităţi egalitariene apărute în sec. XIX sub influenţa socialismului utopic. În general nu au rezistat timpului. Longevivă a fost comuna Icarienilor din statul american Illinois. Fondată în 1848, a avut o fermă agricolă, ateliere, magazine, şcoală, a scos un ziar, dar datorită neînţelegerilor dintre membri se autodivolvă în 1898. Icarienii s-au opus permanent înglobării aşezării lor în statul Illinois. Fondatorul coloniei, filosoful Etienne Cabet, a inventat termenul comunism folosit prima dată în romanul său “Călătoria lordului Carisdall în Icaria”, publicat în 1840. Icaria era o ţară fictivă organizată egalitarist întocmai ca Utopia lui Thomas Morus. Finlandezii au întemeiat la finele sec. XIX 17 colonii egalitariene în Sierra Leone, Cuba, Galilea, Columbia Britanică, Republica Dominicană, Queensland, statul brazilian Rio de Janeiro. În medie au rezistat 5 ani. Oamenii sunt egali în faţa legii, dar nu şi în privinţa darurilor date de Dumnezeu. Cum oamenii nu pot fi aduşi la acelaşi numitor, nici societăţile egalitariene nu au şanse reuşită. “Oricât s-ar căzni socialismul să instaureze egalitarismul, acesta rămâne o imposibilitate structurală a fiinţei umane” scria Dan C. Mihăiescu. Totuşi unii animaţi de crezul lor s-au încăpăţânat să trăiască în falansteruri, aşa că sunt comune egalitariene înfiinţate în sec. XIX care au supravieţuit până azi. Exemplu este colonia Egalitatea din comitatul Skagit, statul american Washington, creată în 1897. Colonia inspirată de cartea “Egalitatea” scrisă de socialistul Edward Bellamy, a fost fondată de ziaristul Norman Lermont. În primii ani ai sec. XX, membrii coloniei Egalitatea înfiinţează alte cinci comunităţi egalitariene în împrejurimi, toate reunite în Federaţia Freeland. În sec. XX falansterurile sunt încurajate de Uniunea Sovietică. Astfel în 1929 agenţii bolşevici întemeiază falansterul agricol Omnia în Cehia. Niederkaufungen este o colonie socialistă înfiinţată acum patru decenii în landul german Hessa. Ca afaceri colonia are ateliere de tâmplărie şi confecţii metalice, un centru de seminarii, o şcoală de tehnica comunicării, firme de catering, construcţii si consultanţă, clinici de fizioterapie şi geriatrie, grădiniţă privată, grădină de legume, livadă şi fermă de vaci. Se utilizează numai energia solară, eoliană şi biogazul, deşeurile sunt valorificate integral.

Egalitariană este colonia de vegetarieni Twin Oaks din statul american Virginia, comitatul Louisa, înfiinţată în 1967. Numără o sută de membri şi ocupă 50 de hectare parţial împădurite.  Necesităţile de bază – locuinţa, îmbrăcămintea, hrana, îngrijirea medicală sunt asigurate membrilor în schimbul a 42 de ore lucrate săptămânal. Curăţenia spaţiilor comune, serviciul la cantină ori la spălătoria coloniei sunt considerate ore lucrate. Locuinţa este comună, mesele se iau la un loc, dar dormitoarele de familie sunt separate. Nimeni nu are altă avere decât obiectele strict personale pe care le ţine într-un dulap în dormitor. Locuinţa comună şi automobilele comune înseamnă certe avantaje economice: colonia consumă cu 70% mai puţină benzină, 80% mai puţină energie electrică şi 76% mai puţine gaze naturale pe cap de locuitor decât comunităţile obişnuite. Unii membri lucrează în afara coloniei, dar depun salariul în fondul comun. Cei care vor să devină membri Twin Oaks au o perioadă de acomodare de trei săptămâni. Televizoarele sunt  interzise. Sunt permise internetul, lectura, meditaţia, sportul. Este acceptată libertatea religioasă, fiecare împărtăşeşte confesiunea pe care o doreşte. Veniturile coloniei Twin Oaks provin din producţia de seminţe pentru horticultură, legume, lemn, hamace şi tofu-brânză obţinută din soia. Funcţionează o editură pentru cărţi. S-au editat inclusiv cărţi scrise de membri, dedicate vieţii sociale din Twin Oaks, gen “Experimentul Walden” ori istoriei coloniei, precum volumul “Viaţa visului”. Pe plan ideatic Twin Oaks se consideră urmaşa Societăţii Armonia, fondată pe la 1785 în oraşul Iptingen din landul german Wurttemberg, de teologul Johann Georg Rapp. Societatea Armonia îl declara pe Rapp profet. Membrii nu aveau avere personală, proprietatea era comună. Armoniştii alungaţi din patria lor în 1805 migrează în Statele Unite şi înfiinţează una după alta trei colonii comuniste: Harmony în statul Pennsilvania, Noua Harmony în statul Indiana şi Noua Economie tot în Pennsilvania. În coloniile armoniştilor se practica celibatul, dormitoarele erau comune, dar separate pentru femei şi bărbaţi. Existau prietenii între bărbaţi şi femei, formau chiar perechi recunoscute, dar erau consideraţi frate şi soră. Relaţiile sexuale erau oficial interzise. Membrii societăţii munceau toată ziua, repaus era numai duminica. Se trezeau la 5.00 dimineaţa, luau micul dejun la 6.00, prânzul la 9.00, prânzul de după-amiază la 15.00 şi cina la 18.00. După cină, până la culcare, ora 21.00, aveau program de            lectură sau discuţii. Coloniile Armoniei au ajuns foarte bogate. Se practica agricultura, dar mai cu seamă coloniile aveau ateliere meşteşugăreşti şi mori care prestau pentru fermierii din împrejurimi. Calitatea de profet, conducător al coloniilor, a fost moştenită de urmaşii lui Rapp. Ultimul dintre ei moare în 1905. După moartea ultimului din familia Rapp, devine profet un oarecare John Duss. Acesta voia să ducă o viaţă normală de soţ cu “sora” sa Susana, aşa că desfiinţează coloniile în 1906, inventarul este vândut, banii sunt împărţiţi între membri. Alte informaţii apar în cartea lui Charles Nordhoff, apărută în 2008, “Societăţi comuniste din SUA: Armonia, Shakerii, Oneida şi altele”. Oarecum opusul Armoniei este comunitatea, tot egalitariană, numită Oneida, fondată de John Noyes în 1848 în statul New York. Colonia poartă numele unui trib de indieni de prin partea locului, dar care n-are legătură cu gruparea lui Noyes. Comunitatea credea că Iisus se întorsese deja în anul 70 d. Hr., în timpul răscoalei evereieşti împotriva ocupanţilor romani şi care a dus la dărâmarea Ierusalimului, Membrii Oneida fac totul, zic ei, să aducă împărăţia milenară a lui Iisus pe Pământ, să se elibereze de păcat şi să fie perfecţi în această lume, nu doar în Cer. Acest precept religios a fost numit perfecţionism. Noyse începuse să-l predice încă din anul 1834 în oraşul Putney, statul Vermont. Acolo a înfiinţat o şcoală de Studii Biblice şi mulţi dintre cursanţii şcolii vor fi membrii coloniei Oneida. “Critica este cel mai frumos dar” se spune ori critica este una din armele preferate în Oneida pentru atingerea perfecţiunii individuale. Fiecare vede neajunsurile celorlalţi şi le critică, pe faţă şi în cadru organizat. În Oneida proprietatea asupra bunurilor este comună, dar spre deosebire de coloniile Armoniei, în Oneida viaţa sexuală este încurajată, chiar se practică aşa zisa căsătorie complexă sau în grup, ceva în genul fiecare femeie este soţia fiecărui bărbat. Bărbaţii sunt îndemnaţi să aplice continenţa sexuală, practică din tantra yoga, iar femeile de peste 40 de ani trebuie să înveţe pe adolescente tainele vieţii sexuale. Din anul 1869 s-a aplicat în Oneida eugenia, reproducerea cu părinţi selectaţi, astfel încât copiii rezultaţi să fie perfecţi fizic. La un an copiii erau separaţi definitiv de părinţi şi crescuţi în creşa comunităţii. În 1874 eugenia a fost interzisă de statul New York. Pe tema căsătoriei în grup, Noyse şi adepţii săi au fost la început hărţuiţi de autorităţi, dar până la urmă sunt lăsaţi în pace. Perfecţioniştii înfiinţează după 1850 alte opt colonii în statele New Jersey, Connecticut şi Vermont. Oneida are putere economică dată de diversele ateliere, dar mai ales de firma Oneida Ltd., cel mai mare producător de tacâmuri de argint din lume, posesoare a unei mărci apreciate în argintărie. Compania Oneida Mansion House organizează excursii tematice pentru turişti, deţine spaţii de cazare, apartamente rezidenţiale, un centru de afaceri, spaţii de închiriat pentru festivităţi. Cărţi despre Oneida au scris adepţii, dar mai ales adeptele coloniei: “Oneida. O autobiografie” şi “Despărţirea de Oneida”, autor Constance Robertson; “Dorinţă şi datorie”, este jurnalul celebru scris de Tirzah Miller, “Iubirea specială” a lui Robert S. Fogarty; “Fără păcat”, jurnal semnat de Spencer Klaw, “Utopia liberei iubiri” a lui Ellen Wayland-Smith şi autobiografiile unor membri ai familiei Noyse:  Corina Noyes, George Noyes, Catherine Kinsley şi Pierrepont Noyes. Marian Rotaru

Leave a Comment