Google

Nălucile (XIX)

Written on:January 23, 2018
Comments
Add One

Cuvântul patrie vine din latinescul parens-părinte, patria este ţara părinţilor. Germanii spun la patrie, vaterland, adică ţara tatălui. Vater şi substantivul românesc vatră provin din arianul fater-tată. Cuvântul ţară vine din latinescul terra-pământ şi  aceeaşi rădăcină are substantivul ţărână. Formaţiunile statale apărute în spaţiul românesc din timpurile cele mai vechi sunt uniunile de obştii săteşti. La geţi se chemau cobâle şi există azi un sat tutovean numit Cobâla. După etnogeneza românilor, cobâlele au fost redenumite țări: Țara Vlăsiei, Țara Loviștei, Țara Dornelor etc., mai rar plaiuri sau câmpuri, exemplu Câmpul lui Dragoş din Moldova. Locuitorii ţării se numeau ţărani. De la ţările formate din obştii săteşti a rămas vorba “merg la ţară”, iniţial se spunea “merg în ţara cutare”. O foloseau târgoveţii din evul mediu când se duceau în satele de ţărani liberi, numiţi răzeşi în Moldova, moşneni în Muntenia şi Oltenia. Târgurile aparţineau boierilor sau domnitorului, unele însă erau libere. Oraş liber a fost Bârladul. Autonomia seculară a urbei l-a făcut pe Treboniu Laurian să scrie în “Istoria românilor” publicată în 1873 că Bârladul este o republică, unica menţiune de acest fel pe care autorul o face privitor la o localitate sau regiune din ţară. Ţările rurale nu sunt specifice doar spaţiului românesc, ele există şi în vestul Europei. Pentru a conserva identitatea locală şi mărcile de regiune, Franța a adoptat în 1995 o lege care acordă personalitate juridică ţărilor rurale tradiţionale. Până acum statul francez a recunoscut 546 de ţări, definite ca „domenii a căror locuitori împărtăşesc interese comune geografice, economice, culturale şi sociale”. În Moldova şi Țara Românească pământurile nelocuite, pe care de regulă cresteau păduri şi care nu erau ale cuiva: obştii săteşti, mănăstiri, târg sau boier, aparţineau domnitorului. Aceste pământuri se numeau pustii şi a rămas vorba “ducă-se în pustie” adică într-un loc al nimănui, nelocuit. Domnitorii obişnuiau să ofere bucăţi de pustie boierilor sau obştiilor de ţărani. Multe moşii boierești sunt la origine pustii. Moşie vine de la moş, era deci o proprietate stăpânită din bătrâni. La fel ţăranii liberi din Muntenia erau numiţi moşneni, adică aveau pământul de la străbuni. De la rază (de soare), cuvânt latin, dar prezent şi în limba geţilor, a derivat substantivul răzor, loc pentru arat defrişat într-o pădure, luminat de razele soarelui. În Moldova, cândva bine împădurită, ţăranii liberi se aşezau în codrii pustii, defrişau răzoare şi întemeiau sate. De la răzoarele unde locuiau li s-au zis răzeşi. Bunicii noştri încă ştiau care sunt fostele sate de răzeşi şi vorbeau de ele admirativ. Vechile plaiuri au supravieţuit ca denumire prin plăşi, unităţi adminstrative rurale existente până în 1950. Cuprindeau mai multe comune şi erau conduse de un pretor, subordonat prefectului de judeţ. În evul mediu timpuriu formaţiunile statale ţărăneşti erau conduse de cnezi sau juzi. Titlul de cneaz mai era atribuit primarilor din Muntenia până în 1864, iar în Banat până prin anii 1940. Juzii judecau pricinile dintre ţărani şi de aceea formaţiunea statală condusă de ei se chema judeţ. Românii s-au inspirat din Biblie, primii conducători ai evreilor au fost judecătorii. După apariţia statului centralizat, în Muntenia şi Oltenia judeţele devin unităţi administrative. În 1864 ţinuturile din Moldova sunt redenumite judeţe, iar din 1925 judeţele înlocuiesc în Transilvania comitatele. Secuii şi saşii au avut până în 1872 formaţiuni cvasistatale numite scaune. Erau scaune de judecată, teritoriul de jurisdicţie al unui judecător. Amintind de vechile scaune secuieşti, în Transilvania a existat până în 1950 judeţul Trei Scaune. Cuvântul judeţ este intraductibil, aparţine exclusiv spaţiului cultural românesc, bunăoară nu există judeţe în China. Eventual putem asemui judeţul românesc cu jurisdicţiile din cantonul elveţian Grisons.

În Bulgaria unităţile teritoriale tradiţionale se numesc ocoale, în Polonia voievodate, în ţările anglo-saxone şi în             Ungaria, comitate. Comitatele au fost cândva formaţiuni statele conduse de conţi. De fapt în Anglia comitatelor li se spune shire, termen înrudit cu Sir, titlu dat nobililor. În India forma de adresare pentru nobili este Sri. Cuvântul sri, înrudit cu sir însemna în sanscrită, luminos. Până în 1941 Serbia şi Croaţia erau împărţite în bănii. Rangul de ban, echivalent aceluia de duce, are ca etimologie iranianul baga-stăpân şi arianul bha-cel care vorbeşte. Termenul ban înrudit cu românescul boier şi cu rusescul bai-chiabur este regăsit în denumirea regiunii româneşti Banat şi a regiunii croate Banovina. În Indonezia districtele se numesc regenţe, termen ce aminteşte de stăpânirea olandeză asupra               Indoneziei, care a durat până în 1954. Pe vremea olandezilor unitățile administrative indoneziene erau conduse de un funcţionar numit delegat regal. În Germania districtele se numesc kreis – crăinicie. Crăinicii conduse de un crai au avut şi românii din Pocuția până în 1945. Asemenea crăiniciilor sunt unităţile teritoriale din Cehia şi Slovacia numite kraj, cuvânt care în limbile slave înseamnă regat. Toponimul Craina, provenit din kraj, este atribuit unor regiuni din Serbia, Croaţia, Slovenia, Muntenegru, Polonia. Denumirea de canton este dată azi statelor federale elveţiene şi unor unităţi administrative din Franţa, Belgia, Luxemburg, Quebec. Bosnia. Aşa cum am văzut etimologia termenului este latinul cantus-colț. La origine cantoanele au fost republici ţărăneşti aşezate în zonele mărginaşe ale ţării, scăpate de sub controlul feudalilor. Republicile ţărăneşti alcătuite din obştii libere au pigmentat Europa până în timpurile din  urmă. Erau conduse de sfatul bătrânilor. Fiecare familie primea anual prin tragere la sorţi folosinţa unui teren agricol. Pădurile, păşunile şi bălţile erau exploatate în comun. Ţara Vrancei, Câmpulung Moldovenesc şi Codrii Tigheciului, sunt republicile ţărăneşti enumerate de Dimitrie Cantemir în “Descrierea Moldovei”, dar acelaşi statut l-au avut în Moldova, Orheiul, Soroca şi Codrii Basarabiei. Mai supravieţuiau în sec. XIX  republicile ţărăneşti Bregenzerwald în landul austriac Voralberg, Unterwalden în cantonul elveţian Schwyz, iar în zonele băltoase din landurile germane Saxonia Inferioară şi Holstein, republicile: Hadeln, Stedingen, Wursten, Butjadingen şi Dothmar. Creşterea vitelor, apicultura, producţia de brânză şi hidromel, sunt şi astăzi ocupaţiile locuitorilor. Republicile ţărăneşti nu au lipsit nici în Suedia, Norvegia, Islanda. Bolşevicii, deşi republicani, au perpetuat amintirea monarhiilor prin titulatura unităţilor teritoriale impuse României în 1950. Regiuni şi raioane! Majoritatea regiunilor comuniste erau unităţi  artificiale care nu aveau nimic comun cu provinciile istorice româneşti. Regiunile staliniste erau un instrument de deznaţionalizare. Românii trebuiau să piardă identitatea, să uite istoria şi tradiţiile! Regiune vine de la latinescul regno-regat! Raion se trage din francezul royaume care înseamnă tot regat. Revoluţionarii francezi au fost mai atenţi la termeni. După ce au desfiinţat provinciile regale, principatele, ducatele, marchizatele, comitatele, baroniile care împestriţau harta Franţei, în 1795 organizează teritoriul în departamente, adică despărţăminte. Noi înţelegem prin provincie orice teritoriu din afara capitalei. În Imperiul Roman erau provincii toate teritoriile din afara Romei, cu excepţia coloniilor şi a cetăţilor libere. Cuvântul vine din latineştile pro-pentru şi vincere-victorie. Provinciile erau ţările învinse, supuse Romei. De la romani se trage probabil meteahna bucureştenilor de a-i privi pe provinciali “de sus”. Regiunea franceză Provansalia a fost, cum arată numele, provincie romană. Coloniile erau locuite de coloni, cetăţeni romani aşezaţi pe pământ străin. Oraşului german Koln, din Renania, i se zicea în cărţile de geografie mai vechi, Colonia, fiind continuatorul coloniei romane Claudia Agripinensium. Oraşul este celebru pentru apa de Colonia, mai simplu numită colonie sau odicolon,  inventată în sec. XVIII de Giovani Feminis, italian stabilit la Colonia. Apa de Colonia folosită în igienă nu-i altceva decât parfum diluat în alcool. Colonia l-a dat pe Benedickt Klein cel care în 1871 a inventat margarina prin malaxarea grăsimii animale rafinate cu lapte şi ulei de floarea soarelui. Asociaţi, Klein si Papa Pius al IX-lea, au deschis prima fabrică de margarină. Marian Rotaru

Leave a Comment