Google

Nălucile (XIV)

Written on:December 19, 2017
Comments
Add One

Nici ţările exotice nu sunt lipsite de curiozităţi politice. Un exemplu a fost până nu demult  insula Gorea din Atlantic situată la doi kilometri de portul senegalez Dakar. Are 50 de hectare ca suprafaţă, este stâncoasă, cei 1000 de locuitori negri  trăiesc de pe urma pescuitului şi a turismului. Sunt musulmani, iar conducătorul lor, totodată lider religios, poartă titlul de marabu, la fel ca la mai toate comunităţile islamice din Senegal. Gorea a aparţinut Franţei, ca întregul Senegal dealtfel şi a fost până la jumătatea sec. XX  important centru comercial. Negustorii au format o confrerie cu privilegii şi în virtutea acestei autonomii au numit insula lor, republică. Republica Gorea a fost un termen uzitat până acum câteva decenii, deşi nu era real, oficial asemenea stat nu a existat. Până în 1962 insula Gorea, oraşele senegaleze Dakar, Saint Louis şi Rufisque, au făcut parte din Franţa metropolitană. Locuitorii erau cetăţeni francezi şi nu supuşi, ca ceilalţi locuitori ai Senegalului. Alt exemplu găsim în Asia. În anul 1573 Portugalia ocupa peninsula Macao din sudul Chinei, provincia Guangdong şi înfiinţează o colonie în suprafaţă de 16 kilometri pătraţi, capitala fiind oraşul Santo Nome de Deus. Comerţul aduce prosperitate în Macao şi cum pofta vine mâncând, în sec. XIX portughezii devin tot mai interesaţi să extindă suprafaţa coloniei şi în 1849 încearcă să depăşească limita peninsulei pentru a ocupa ceva, cât de puţin, din China continentală. Conflictul cu chinezii este deschis şi ciocnirea armată inevitabilă are loc la extremitatea nordică a peninsulei, în locul numit Poarta Rotundă- Porta do Cerco în portugheză. Chinezii sunt înfrânţi, dar nici portughezii n-au curaj să înainteze. Tratatul de pace semnat de portughezi şi chinezi prevede ca Porta do Cerco să fie teritoriu neutru, administrat de ambele părţi. Neutră a rămas Porta do Cerco până azi. Din 2004 în zona Porta de Cerco funcţionează un punct de tranzit între Macao şi China. Asemănător este statutul teritoriului Shenzhen Bay, pe care Hong-Kongul l-a închiriat de la China. Micul teritoriu este înconjurat de China. Aici se află o clădire a serviciului vamal din Hong Kong. Shenzhen Bay este legat de Hong Kong printr-o autostradă lungă de 5,5 kilometri care trece prin Coridorul de Vest Hong Kong-Shenzhen. La fel ca punctul vamal deservit, Coridorul este închiriat de Hong-Kong de la provincia chineză Guangdong. Dacă pe continent n-au putut penetra, portughezii au avut mai mare noroc la insulele chinezilor. Portugalia obţine de la chinezi insulele Taipa în 1851, Coloane în 1864 şi Verde în 1890, toate aflate în imediata vecinătate a peninsulei Macao. Aceste insule sunt alipite coloniei Macao, dar au avut proprii guvernatori pe tot parcursul stăpânirii portugheze, până la 20 decembrie 1999. Abia în 2002 cele trei insule încetează a mai fi entităţi administrative aparte. Alături de activităţile economice tradiţionale: comerţ, navlosire de nave, artizanat, producţia de artificii, confecţii, ţesături de  mătase şi prelucrarea frunzelor de ceai, din anii 1970 portughezii dezvoltă în Macao industria electronică, cazinourile, turismul şi serviciile bancare. Peninsula Macao devine neîncăpătoare, sunt desecate zonele marine costiere şi suprafaţa creşte de la 16000 la 2900 de hectare. Pe o insulă artificială portughezii construiesc în anii 1970 un aeroport. Începând din sec. XIX misionarii portughezi penetrează pe trei insule chinezeşti, vecine coloniei: Lapa, Dom Joao şi Montanha, toate la un loc au suprafaţa de 107 kilometri pătraţi. După misionari vin comercianţii portughezi. Pe insula Lapa se constuiesc şcoli pentru copii coloniştilor din Macao. Dat fiind că deja le controla de facto, în 1896 Portugalia cere Chinei să-i cedeze acele insule. China refuză, dar în 1938 armata portugheză le ocupă şi le alipeşte coloniei Macao. Stăpânirea portugheză în insulele Lapa, Dom Joao şi Montanha va dura un deceniu, apoi sunt restituite Chinei. În 2005 guvernul din Macao închiriază cele trei insule de la provincia Guangdong pentru a construi pe ele staţiuni turistice, parcuri de agrement, cazinouri şi un campus a universităţii tehnice din Macao. Pentru a se înstăpâni pe insulele Lapa, Dom Joao şi Montaha, Portugalia a recurs la politica faptului împlinit: le-a colonizat neoficial, urmând apoi să le alipească de drept deoarece deja avea cetăţenii stabiliţi acolo. Metoda este des uzitată. Două exemple. La începutul sec. XX britanicii doreau să pună mâna pe posesiunea belgiană Lado, amintită mai înainte, posesiune enclavizată în Sudanul Anglo-Egiptean. Îndemnaţi de englezi, sudanezii se aşezau în ţinuturile mărginaşe ale enclavei şi înfiinţau ferme unde cultivau batate, cartofi dulci tropicali. Deasemenea sudanezi intraţi ilegal în Lado, vânau turmele de elefanţi. Armata belgiană îi alunga pe fermieri şi pe vânători, dar mereu aceştia reveneau. Acum câţiva ani, mii de pescari chinezi s-au aşezat pe bancul Scarborough, teritoriu filipinez. Armata filipineză nu a intervenit de teama unui conflict cu China. Acum Beijingul declară că atolul Scarborough îi aparţine de drept. China reclamă 85% din suprafaţa Mării Chinei de Sud şi pentru a avea argumente contruieşte un lanţ de 700 de mici insule artificiale în apele internaţionale ale mării şi Marele Zid de Nisip, un banc artificial care va bloca accesul liber al navelor pe Marea Chinei de Sud.

În 1975 Portugalia a renunţat la India Portugheză, grup de colonii din India: Goa, Daman, Diu, Dadra, Nagar şi Haveli, insula Anjediva. Cea mai mare era Goa. Negustorii goani au format comunităţi în Angola şi Mozambic, colonii purtugheze africane. Numele Goa vine din sanscritul gau–vită, înrudit cu termenii româneşti grajd şi gârbov-vechi, cu referire la păstorii primordiali. În vechime Goa era ţară de păstori. Numele Goa are rădăcină comună cu numele oraşului Gabrovo din ţinutul suddunărean Moesia acum stăpânit de bulgari, cu satul tutovean Gârbovăţ, dar şi cu numele Ţării Galilor, a regiunilor Galata din Asia Mică,  Galicia din Spania, Galiţia din Polonia. Numele satelor Galaţi din Alba, Ţara Haţegului şi Ţara Bârsei vine de la celţii din Galata care acum peste două milenii s-au aşezat pe teritoriul Transilvaniei. Etimologia municipiul Galaţi este numele întemeietorului, generalul roman Coecius Galatius, originar din Galata. Cea mai importantă colonie din India Portugheză, Dadra, era şi cea mai mică, un târg şi două sate, dar era important centru industrial. Parcă pentru a complica lucrurile satul Maghval din interiorul coloniei Nagar era şi este şi acum o enclavă a statului indian Gujarat. Satul, înconjurat de teritoriul portughez, aparţinea Indiei Britanice. Astăzi din India Portugheză au rămas cimitirul şi Fortul Sf. Thomas din oraşul Kollam, statul Kerala, gestionate de guvernul portughez.  Kollam a fost posesiune portugheză până în anul 1795, după care este cucerit de britanici. Cimitirul şi fortul au fost lăsate portughezilor şi aşa au rămas până astăzi. Până în 1963 a existat o Indie Franceză alcătuită din câteva colonii: Chandannagar în Bengalul de Vest, Pondicherry, Mahe, Yanaon, Karikal, pe coasta Coromadel şi Trincomalee în Ceylon. Guvernatorul Indiei Franceze avea sediul în oraşul Pondicherry, capitala coloniei omonime. Remarcabile pentru Pondicherry era graniţa cu India Britanică, extraordinar de întortocheată. Pondicherry avea 11  enclave pe teritoriul britanic al Preşedenţiei Madras, iar preşedenţia avea o enclavă în colonia franceză – teritoriul Ariankuppan. Cea mai mică colonie franceză din India a fost Chandannagar. Ocupa doar 780 de  hectare, era cartier a oraşului Calcutta, dar mare centru comercial şi ca să nu ameninţe metropola anglo-indiană, britanicii au permis francezilor să disloce în Chandannagar numai 15 soldaţi. Danemarca a avut în India, oraşele Tranquebar şi Serampore pe care le-a vândut Marii Britanii în 1868.  Ambele păstrează legături economice şi culturale speciale cu Danemarca. Astfel la Serampore funcţionează un colegiu finanţat de danezi. Mircea Eliade imortalizează micul oraş indo-danez vecin Calcuttei în nuvela ”Nopţi la Serampore”. Aici Eliade a studiat limba şi cultura persană cu un savant rus. Învăţaţii din Serampore l-au iniţiat pe Eliade în tainele civilizaţiilor asiatice. Marian Rotaru

Leave a Comment