Google

Nălucile (X)

Written on:November 19, 2017
Comments
Add One

Continuăm exemplele de extrateritorialitate cu Japonia care până în 1945 a avut în concesiune căile ferate din sudul  regiunii chineze Manciuria în timp ce căile ferate din nordul Manciuriei au fost administrate de URSS până în 1952. Pe aceste linii ferate se aplica legea japoneză şi respectiv sovietică. La fel până în 1948 Franţa a administrat calea ferată care lega oraşul chinezesc Kunming din provincia Yunan de portul Haiphong din colonia franceză Tonkin, nordul actualului Vietnam. Belgia a construit şi exploatat liniile de tramvai din oraşul chinezesc Tientsin, provincia Hebei. Liniile de tramvai trec sub controlul statului chinez în 1952, dar China va plăti  redevenţe Belgiei încă 30 de ani. Tot în materia căilor ferate trebuie amintită staţia Badischer Bahnhof. Gara este pe teritoriul cantonului elveţian Basel Stadt, dar este folosită de Germania. În 1945 Rusia răpeşte Estoniei provincia Petseri pe motiv că aceasta cuprinde ţinutul Setomaa locuit de poporul Seto care a cerut pasămi-te sovieticilor să-l elibereze de jugul străin. Seto au o limbă înrudită cu estoniana, dar sunt ortodocşi ca ruşii, spre deosebire de estonienii catolici. După pierderea provinciei Petseri, un segment de 900 de metri a şoselei estoniene Varska-Ulitina trece pe teritoriul rusesc. Ca gest de bunăvoinţă Rusia a lăsat segmentul de şosea sub suveranitatea Estoniei. Până la urmă nu a rămas în pagubă! Pe motiv că este locuit de ruşi, la 18 mai 2005 Moscova smulge Estoniei satul Dubki. Satul aparţine acum Rusiei, dar este înconjurat de teritoriul estonian. Tratatul de la Versailles din 28 iunie 1919 a oferit Cehoslovaciei în concesiune pe 99 de ani două zone portuare de câte trei hectare, la Hamburg şi Stettin. Contractele de concesiune au fost semnate de Cehoslovacia cu landul Hamburg şi cu Prusia în 1929. Statul prusac includea atunci provincia Pomerania a cărei capitală este  Stettinul. La 5 iulie 1945 oraşul Stettin împreună cu Pomerania Orientală sunt date de Rusia, Poloniei, act recunoscut prin tratatul de la Paris din 10 februarie 1947. Imediat Polonia a reziliat concesiunea pe motiv că nu vrea să preia obligaţiile Germaniei. Concesiunea Moldauhafen din portul Hamburg a rămas operaţională, dar dreptul asupra zonei este preluat de la 1 ianuarie 1993 numai de Cehia care se consideră unica succesoarea a Cehoslovaciei. În 1940, după un scurt război, Finlanda cedează Rusiei regiunea Carelia. Fapt rar întâlnit, ruşii fac o concesie finlandezilor: le închiriază canalul Saimaa din Carelia şi insula Ravansaari din Baltica. Canalul drenează transporul naval de mărfuri din Ţara Lacurilor, ţinut finlandez cu 55 000 de lacuri, dintre care 120 mari şi care ocupă cam un sfert din suprafaţa regiunii. Finlandezii, neamuri cu  ungurii, zic saari la insulă. Ca toponim apare la oraşul Saari din Carelia. Ungurii spun la insulă, sziget. În comitatul unguresc Baranya este oraşul Szigetvar. Numele urbei vine de la insula râului Var pe care s-a contruit în secolul XV un castel, devenit nucleul actualei localităţi. Oraşul Szeget sau Szegedin este aşezat în comitatul Csongrad care închide în graniţele sale partea din Banat rămasă încă sub unguri şi capătul sudic al Crişanei de Vest, ruptă de la România în 1920 şi făcută cadou Ungariei de occidentali. Oraşul Szegedin s-a format pe o insulă a râului Tisa, insulă unde acum are loc anual un festival de muzică şi literatură.

În sec.XVII Suedia pune stăpânire pe câteva teritorii germane, printre care se numărau oraşele Wismar şi Neukloster, precum şi insula Poel din Marea Baltică, vecina Wismarului. În anul 1803 Suedia împrumută o sumă de bani de la ducatul german Mecklenburg, oferind gaj insula şi cele două oraşe. Suedezii puteau să răscumpere aceste teritorii după o sută de ani, dar nu au făcut-o. Stockholmul nu restituie banii şi în 1903 renunţă la orice pretenţie asupra insulei şi a oraşelor, care dealtfel fuseseră incluse administrativ landului Mecklenburg încă din anul 1897. Până să fie alipit Suediei, în anul 1653, Wismarul, port la Marea Baltică, a fost o republică liberă. Practica un comerţ înfloritor şi era celebru pentru prelucrarea lânii. S-a bucurat de autonomie şi sub suedezi. Astăzi deşi autonomia este desfiinţată, Wismarul a păstrat dreptul de a arbora drapelul fostei republici şi beneficiază de privilegii fiscale şi comerciale. Greifswald a fost un oraş-stat intrat sub protectorat suedez în anul 1631.Congresului de la Viena din 1815 hotărăşte că în următorii zece ani oraşul să fie dat Prusiei. Prin urmare în 1825 Greifswaldul  iese de sub controlul suedez, dar pierde totodată autonomia seculară şi este inclus provinciei prusace Pomerania ca simplă  urbe. De remarcat că oraşul a fost guvernat de legile vechii republici Greifswald până în anul 1900. Abia atunci sunt înlocuite cu legile Prusiei! De Suedia este legată încă o curiozitate politică: insula Guadelupa din Antilele Mici. Insula a fost colonie franceză, dar în 1813 trece în stăpânirea Suediei. Congresului de la Viena dă Franţei înapoi Guadelupa cu condiţia ca aceasta să plătească în rate o despăgubire Suediei. Odată achitată ultima tranşă în 1983, Stockholmul renunţă la orice pretenţie asupra coloniei. Caz similar este a statului Haiti din Antile, colonie franceză până în 1804. Atunci Haiti s-a declarat imperiu independent condus de un fost sclav negru, Jean-Jacques Dessalines, încoronat împărat al Haitiului şi principe a teritoriilor dependente: insulele Tortuga, Gonave, Vache, Grand Caye şi a arhipelagului Les Cayemites. Franţa a recunoscut noul stat cu condiţia să primească în rate o despăgubire bănească. Republica Haiti a plătit ultima rată în 1947, atunci căpătând deplină independenţă. Enclavele şi condominiile sunt des întâlnite. Astfel Germania şi Luxemburgul administrează în comun râul de graniţă Mosella, podurile de peste râu şi un sector al insulei Staustufe Apach. Celălalt sector al insulei aparţine Franţei. Italia are de-a lungul râului San Marino o fâşie de teren lungă de 500 metri şi lată de câţiva. Pe fâşie se ajunge terestru numai trecând prin republica San Marino. Banda de teren are jumătate de hectar şi este folosită de sanmarinezi. Tehnic fâşia este condominiu. Apa lacului Constanţa din Alpi este condominiu germano-elveţiano-austriac, în timp ce insulele lacului sunt ale statelor riverane. Zece sunt artificiale şi  sunt ale Germaniei. Pe cea mai mare insulă a lacului, Reichenau care aparţine Germaniei, se află mănăstirea Sfânta Maria şi Sfântul Marcu, grădina de legume şi livada mănăstirii. Insula Mainau, tot germană, este proprietatea familiei regale a Suediei. Insula găzduieşte o grădină botanică. Tot condominii sunt şi fâşiile neutre care separă Marocul de coloniile spaniole Ceuta şi Melila. Oraşul La Linea situat între Spania şi colonia britanică Gibraltar este condominiu administrat de englezi şi spanioli şi deasemenea o bandă neutră se întinde de-a lungul lacului Leman, între Franţa şi  cantonul elveţian Geneva. Teritoriul elveţian se termină la malul lacului, cel francez începe la 20 de metri de mal. Pe fâşia franco-elveţiană trece o autostradă. Satele austriece Jungholz, Hinterriss, Eng şi Kleinwalsertal sunt enclavizate în regiunea bavareză Suabia. Primele trei aparţin landului Tirol, al patrulea landulul Voralberg. Dacă Hinterriss şi Eng nu au statut aparte, în satele Jungholz şi Kleinwalsertal se aplică regimul comercial duty-free, fără taxe vamale. Satul Samnaun ocupă 56200 hectare, aparţine cantonului elveţian Grisons, dar este înconjurat de teritoriul Tirolului Austriac.Samnaun nu-i supus legii vamale elveţiane. În sat se practică comerţul duty-free, aşa că este raiul amatorilor de băuturi alcoolice şi ţigări ieftine. Enclavă a cantonului eleveţian Basel Landschaft este satul Kleinhueningen, înconjurat de graniţele cantonului Basel Stadt şi ale landului german Baden. Localitatea, sat de pescari, este aşezată pe malul Rinului şi ocupă 136 de hectare. Stein am Rhein este un oraş din Bavaria, dar care aparţine cantonului elveţian Schaffhausen. Ocupă 576 de hectare. Oraşul este patria lui Johann de Lapide, teolog, scriitor şi pioner a artei tipografice în secolul XV. Stein am Rhein este singurul oraş eleveţian bombardat în al doilea război mondial. Canalul Saimaa care leagă lacul finlandez omonim de Marea Baltică a devenit teritoriu rusesc după ce în 1940 Finlanda a cedat Rusiei regiunea Carelia. Marian Rotaru

Leave a Comment