(pamflet jurnalistic) Morel BOLEA, preşedinte EuroDEMOS

Prostul aude ce vrea el aşa cum înţeleptul înţelege şi cuvintele nerostite. Din cauza atâtor şefuleţi care nu cunosc limba română trăim o perioadă “tare veselă” aceste timpuri jalnice de criză. Situaţia se datorează şi semidocţilor căţăraţi pe funcţii de responsabilitate pasionaţi de manele şi de petreceri de clasă de birt comunal. Mare treabă este limba asta! Am anvizajat o vorbă de duh a unei personalităţi politice cunoscută drept glumeaţă. Bineînţeles, când am auzit prima dată porecla m-am amuzat copios de năstruşnicia ei. Ce m-a stupefiat a fost reacţia de semidocţi a multor oameni pe care îi consideram cunoscători ai limbii române, deci capabili să înţeleagă şi poanta. Înţelegerea unei glume la un om normal demonstrează pregătire şi inteligenţă. Mai mult, văd că poanta personalităţii politice pentru a se distra constant este promovată şi de anturajul său. Situaţia asta, jenantă pentru prea mulţi, mi-aduce aminte de o întâmplare din tinereţe. Eram pe vremuri într-un autobuz cu taxatoare. Urcă într-o staţie un student pletos şi se aşează în spate. Taxatoarea îi spune superior „avansează înainte şi cumpără bilet, nesimţitule”. Studentul cu o atitudine miştocară îi spune taxatoarei „shut up” (adică taci din gură). Taxatoarea ofensată reacţionează: „şadap eşti tu, măgarule”. Întâmplarea cu taxatoarea seamănă tare cu reacţia prea multora care se dau personalităţi de pretenţii la poanta cu mogulul. Mogulul conform DEX este o persoană foarte importantă care are puteri discreţionare. Puterea discreţionară tot conform DEX este o prerogativă recunoscută de lege acordată unor organe de stat de a lua măsuri fără a fi îngrădite în iniţiativa lor. Dacă o personalitate politică de prim rang cunoscută ca pontoasă îl denumeşte pe un om bogat mogul este evident un mişto subtil. Oamenii destepţi râd şi prostul pune botu’. Cam asta vedem că se întâmplă de câţiva ani cu o bună parte a mass-mediei şi a unor politicieni nevinovaţi care nu ştiu limba română şi fac dintr-o persiflare la adresa unor cetăţeni bogaţi o hilară tragedie. Bine, am înţeles că o anumită parte din politichia românească nu cunoaşte regulile elementare ale unei campanii electorale care precizează clar că nu ai voie să insişti pe numele adversarului politic pentru că îi faci campanie pe banii tăi şi va câstiga. A început totuşi să nu mă mai amuze când văd că se insistă şi în această perioadă de criză să se răspundă foarte serios la toate poantele pe care le fac unii politicieni care se amuză public de ignoranţa consilierilor adversarilor politici. Prea mult mişto se face pe seama celor care nu pricep că prin consecvenţa lor de a lua glumele în serios de fapt execută o campanie gratuită pentru pontoşi. Dragi politicieni şi jurnalişti, care vă credeţi docţi, mai puneţi mâna pe dicţionar sau măcar aduceţi-vă aminte de ce haz faceţi când găsiţi pe cineva care nu se prinde de o poantă, ca să vă realizaţi ridicolul! Normal ar fi în perioada aceasta să se înceapă abordarea subiectului eliminării impostorilor, căţăraţi pe funcţii nemeritate, precum şi descoperirii profesioniştilor pentru funcţii de responsabilitate. Profesioniştii sunt oameni calificaţi şi cu performanţe demonstrabile de la punctul 0 şi până în prezent. Ei pot ajuta comunităţile prin clasa politică la scoaterea ţării din criza asta mai repede. În concluzie, unii politicieni pentru a nu se mai face de râs, ar trebui să nu se mai lase pe seama semidocţilor şi făcăturilor de presă de care s-au înconjurat. Din bună credinţă, bănuiesc, prea mulţi ignoranţi cărora nu li s-au verificat CV cu false performanţe au fost numiţi consilieri, purtători de cuvânt sau şefuleţi pe funcţii importante. De pe funcţiile lor nemeritate aceşti neica nimeni discreditează tot ce are valoare demonstrabilă şi promovează intenţionat bârfe de mahala pentru a proteja dement ieşirea din criza economică.