Google

Moartea clinică dinaintea Învierii

Written on:April 6, 2015
Comments
Add One

BT 3 portariuc netPur şi simplu asta e senzaţia pe care o simt despre oraşul meu Botoşani, municipiu reşedinţă de judeţ. Nimic pozitiv nu s-a mai întâmplat în acest început de an, majoritatea lumii administrative şi politice pare să fi luat periculosul drum al anonimatului, cale presărată cu ignoranţă şi multă nesimţire la adresa botoşănenilor. Oameni care îşi acceptă soarta şi ideea că nimeni nu mai poate face nimic într-un oraş în care însăşi Primăria pare să nu mai aibă nici un rost. De multă vreme primarul Ovidiu Portariuc nu mai există şi, mai mult ca sigur, mandatul acestuia va intra într-o tristă banalitate aruncată la coşul de gunoi al istoriei acestor locuri. Pentru că niciodată în perioada post decembristă a Botoşanilor nu a fost un primar mai incapabil şi mai ignorant ca această beizadea lipsită de orice urmă de bun simţ şi etică morală. Şi pentru că „o nenorocire nu vine niciodată singură”, alături de primar se află actualul Consiliu Municipal al cărui membri sunt cei mai slabi din câţi au fost vreodată la Botoşani. Ipocriziile şi certurile nesfârşite nu au făcut altceva decât să blocheze efectiv dezvoltarea municipiului reşedinţă de judeţ. Şi nici nu se putea altfel cu „somităţi” de genul: Mihai Tincu, Marius Cristescu, demisionar în condiţii ciudate!, Radu Lebădă, Gheorghe Iavorenciuc, Cornel Furtună, Gabriel Murariu, Marius Buliga, Cosmin Andrei, ultimii doi fiind chiar actuali viceprimari. Toți cei enumerați, alături de mulți alții, s-au „remarcat” fie prin absenteism, fie prin inepţii, fie prin „perle”, sau pur şi simplu au glăsuit demagogii politice fără nici cea mai mică acoperire. Săptămâna trecută etnicul ucrainean Gheorghe Iavorenciuc, cel mai chiulangiu consilier botoşănean, şi-a dat demisia, probabil plictisit de propria-i neputinţă. Trecând la administraţia judeţeană scandalul produs de condamnatul penal Florin Ţurcanu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, a ţinut prima pagină a ziarelor locale şi a făcut deliciul presei centrale. Orgoliile nemăsurate şi loviturile sub centură ale ciobanului din Dracşani au oripilat botoşănenii care nici până azi nu pot pricepe cum a putut un astfel de individ să se caţere în scaunul de preşedinte al CJ Botoşani. Vă reamintim noi dragi botoşăneni, cu promisiuni demagogice electorale, bani, mici şi mult rachiu! Iar rezultatele s-au văzut… Consilierii judeţeni ai Botoşanilor? Nişte roboţi politici, cu mici excepţii, care ridică mâna doar dacă interesele personale o cer. Pe bune dragi botoșăneni, ați vreodată de: Luiza Alexandru, Dinu Hrimiuc, Emilian Vamvu, Silviu Barbacariu, Dinu Aroșoaie? Sunt o parte dintre „roboţeii” pe care i-ai votat pe liste electorale în vara anului 2012 ca să vă reprezinte interesele… Neputinţei administrative i se alătură cu „succes” putredul sistemul de sănătate din Spitalul Judeţean „Mavromati”, cu a sa Unitate de Primire a Urgenţelor (UPU), ambele tot mai bolnave şi mai ineficiente. Şi ce minuni sănătoase să vină dinspre un spital care este condus de un fost comisar de gardă financiară, pe numele său Corneliu Mihai teleportat de la societatea Nova Apaserv, şi care nu trece zi să nu aibă reclamaţii de tot felul. Iar numărul morţilor creşte constant în faţa neputinţei şi aroganţei medicinei botoşănene. Cazuri concrete domnilor doctori? Vi le putem pune la dispoziţie! Pe fondurl sărăciei şi a lipsei de profesionaslim se încadrează şi unicul furnizor de apă, societatea Nova Apaserv. Profitând de faptul că este „unicul furnizor de apă” din judeţ, şefii acestei societăţii solicită des, foarte des, majorarea propriilor salarii. Fără a contribui cu vreo idee la îmbunătăţirea furnizării serviciilor. Şefii liberali ai Nova Apaserv, un fost distribuitor de coniac şi, iar, un fost comisar de gardă financiară, îşi bat joc pur şi simplu de consumatorii casnici, scandalurile din comuna Răchiţi, aflată la periferia municipiului Botoşani, fiind o dovadă în acest sens. Mizerie umană peste tot şi în toate dragi botoşăneni. O nesfârşită bătaie de joc la adresa dumneavoastră care, tot mai cocoşaţi şi cocârjaţi, v-aţi acceptat neputincioşi soarta. Un soi de moarte clinică dictată de unii nesimţiţi ai sistemului, fără nici o frică de nimeni şi nimic. Şi toate se întâmplă înaintea unei noi sărbători a Învierii Domnului. Pentru cei care mai cred în ceva, cu o speranţă tragică deja risipită în cele patru zări… (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment