Google

Mintea şi inima; Copilul din noi

Written on:March 30, 2015
Comments
Add One

ora+Ö S-âveni“Iubirea nu are nevoie să fie perfectă. Trebuie doar să fie adevărată. „

În timpul uneia dintre întâlnirile cu discipolii săi, Osho a fost rugat să răspundă la următoarea întrebare:

De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient?

   « Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

Omul simte nevoia sã fie dorit.

Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane.

Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã.

Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni,ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.

Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã.

Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie.

Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul.

Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal.

Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul.

Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal.

Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit.

A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã.

Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea.

El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului.

Acesta trãieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente.

Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire.

De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

   « Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi:

„De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest.

Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul:

ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul;

cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr;

cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur,

şi aşa maideparte – este greşitã

   Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare.

Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe,dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive.

Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior.

Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele.

Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact.

Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el.

Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã.

Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã,iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie.

Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.

Important este sã scoţi acest copil la luminã,iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii.

Mintea inconstientă este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Mircea Rotaru, psihosociolog, psiholog principal, tel. 0753-527503, 0232-707941,

e-mail ; mrotaru2009@gmail. com

Leave a Comment