Colindele, datinile şi folclorul românesc, impresionante ca proporţii şi varietate sunt o constelaţie de motive şi tipuri izvodite în sărbătoarea cea mai expresivă în frumuseţe şi fantezie, Crăciunul şi cuprind un florilegiu poetic al culturii ţărăneşti, ce începe de la dumnezeire. În pragul sărbătorilor străluminate în bucurie, culori şi spectacol, de la sfârşit de an, purul alb, candoarea torentului de ninsori de altădată resimţite în timpul actual mai mult din poveste şi cântec, Fuego, cupidonul veşmântat cu anteriu de cneaz şi dăruit cu glas de dor şi vis, dimpreună cu doamna de cântec Maria Şalaru, frumoasa de „dinăuntrul dinlăuntrului”, cum ar cânta-o Nichita, cu chipu-i de principesă slavă, încălţată în opinci legate cu nojici de fuior, ca cele pe care le purtau demult străbunii, îmbrăcată cu un caftan împodobit cu fireturi, găitane şi cusături ţărăneşti, purtând pe cap năframă albă de mireasă boiereasă, glăsuind stăpânitor şi într-un chip vrăjitor, cântecul drag al Moldovei, au dăruit Bacăului un mare, uriaş şi splendid buchet de colinde voievodale. A fost un concert mirabil de colinde, într-un Mall din Bacău, preschimbat în panteonul cântecului, obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou, al datinilor şi colindelor.

Fuego revarsă în inimi şi ridică în depărtările astrale o dantelărie de glasuri muzicale, într-o consonanţă a omului cu natura, a umanului cu cerul, a umanului cu eternitatea şi iubirea, a universului intim uman, cu nedefinitul exterior iar dorul, dragostea, bucuria, jalea, nu sunt niciodată glăsuite la fel, de nimeni, aşa cum sunt glăsuite de Maria Şalaru! Aproape de hotarul anilor, cei doi au dăruit ce poate fi mai plin de frumuseţe şi fericire: colindele şi propriile bucurii împurpurate în ochii şi obrajii lor, atât de vizibil şi cu aşa o atractivitate, încât măcar o clipă cei care i-au văzut şi ascultat i-au iubit cum n-au iubit pe nimeni. Ei ar trebui să scoată împreună un album care sigur că ar fi minunat, aşa cum minunat şi fericit este duetul Fuego-Irina Loghin, pe care publicul îl adoră. Un cuplu muzical Fuego-Maria Şalaru ar încununa, fără îndoială, nimbul muzicii cu un splendid succes.

Criteriul laic şi cel religios, istoric, patriarhal, al colindelor, au fost proporţionate în concertul de la Bacău, pentru ca spectacolul, în ansamblu, să fie un tablou de sărbătoare – şi arhaic şi contemporan şi liric şi clocotitor şi religios şi neintenţional orgiastic, adânc înrădăcinat în ritualuri necreştine. Prefaţa spectacolului feeric, nefixat în corsetul unui desfăşurător prefăurit, ci spontan, înfocat, specific exuberanţei petrecerii din ajunul Crăciunului, a fost Fuego. Iubit cu iubire nemărginită, pe potriva glasului său cu mlădieri de voce, cu desăvârşire balsamice pentru sufletul cald şi poetic, Fuego a revenit la Bacău, pentru a doua oară într-o singură lună; şi dacă ar cânta în fiecare zi, iubirea ar creşte şi s-ar contopi, chiar împreună cu muzica. Iar Maria Şalaru, îmbogăţită sufleteşte cu darurile harului muzical, părinteşti, îndeosebi ale tatălui ei, pietrarul Ilie Şalaru de la Delenii Iaşului, chiar este în fiecare zi, ceas de ceas, gând cu gând, între bacăuani, cărora le este cu atât mai drag de ea! Adevărata chemare a vieţii ei este numai muzica folclorică,  căreia i-a dat ardoare, dar şi jertfă.

Profesoară de canto folcloric, ea pregăteşte şi conduce Ansamblurile folclorice Floricica şi Bobocelul care au însoţit-o la concert şi au proiectat de pe scenă o preafrumoasă esplanadă împodobită cu decor de sorcovă şi pluguşor. Copiii şi flăcăii Cosmin Timofte, Ionuţ Chelaru şi Georgian Albert au cântat adorabil, iar ceea ce a fost încă şi mai frumos s-a oglindit în obiceiurile de iarnă reprezentate prin colinde, pluguşor, jocuri cu măşti (jocul caprei, jocul ursului, al cailor), steaua, globul, interpretate de cete de colindători; teatru popular cu măşti, scene alegorice inspirate din basme şi din evenimentul Naşterii Pruncului Cristos!…

Colindele voievodale interpretate de Fuego, Maria Şalaru şi elevii ei au sanctificat, chiar şi pentru un crâmpei de timp, oricare spectator oprit în faţa scenei, ca să iubească sufletul artiştilor şi să le primescă în inimi mirajul şi grandoarea spectacolului! (Aurel V. ZGHERAN)