Google

Mălinii lui Labiş sunt fruntea vechiului Regat

Written on:August 10, 2016
Comments
Add One

La Mălinii lui Labiş, în judeţul Suceava, acolo unde găsim şi câmpie şi deal şi munte, se „macină altă făină la moară”…

Malini sv 10 aug 2016 015 netLa Mălini parcă nimic nu-i la fel ca-n comunele şi oraşele din jur. La centru, adică la Suceava, dar şi la nivel naţional se vorbeşte mereu numai de Bucovina. Numai cine n-a fost în vizită la Mălinii lui Labiş poate spune că doar Bucovina este reprezentativă pentru Suceava şi pentru Moldova lui Ştefan cel Mare. Călătorul pleacă de la şes şi ajunge la munte dar e în aceeaşi comună, în comuna Mălini. Vrednicii gospodari de aici au refuzat „colectivul”, ei au trăit şi înainte de 1990 în obşte nu în CAP. La fel e şi acum. Şi poate acesta este un argument al întrecerii permanente cu ei înşişi. Mălinii lui Labiş au înregistrat o dezvoltare fantastică în ultimii ani. Călătorul care a trecut de poarta de intrare în comună, realizată în stil tradiţional, parcă respiră un alt aer. Pe o parte e pădure, înainte de a intra în sat, iar pe cealaltă e păşune bine îngrijită, iar în depărtare se vede un adopost pentru vite făcut gospodăreşte prin grija administraţiei locale.

La intrare a fost amenajată mai demult o parcare, un loc de popas. Mai departe sunt indicatoare care conduc vizitatorul spre punctele cele mai importante. Comuna Mălini are pârtie pentru sporturi de iarnă şi mai are frumuseţi nebănuite. Undeva în zare, către munte se înalţă la cer turla unei biserici din lemn construită în stil maramureşean. Tot acolo recent a fost finalizat un cămin pentru persoanele vârstnice cu 20 de paturi. Complexul social se întinde pe două hectare de teren. Aşezământul social poate rivaliza cu un hotel de 4 stele. Iar biserica din lemn e desprinsă parcă dintr-un tablou realizat de un mare maestru al penelului. Impresionant este faptul că Mălinii lui Labiş nu seamănă cu localităţile vecine, întrece chiar şi oraşul Fălticeni care tot din vechiul Regat a făcut parte. Aici însă „altă făină se macină la moară”, după cum spune moldoveanul hâtru când este impresionat de ceva deosebit. Până în centrul satului, mergând pe drumul principal se văd pe o parte şi pe alta gospodării îngrijite, gunoi nu găseşti, iar oamenii aleargă permanent după treburi. Tabloul este completat cu vârfuri de munţi unde abia se zăresc stâni amenajate la cele mai înalte standarde. Totu-i ca la carte, s-ar putea spune, nimic nu-i la voia întâmplării. Şi atunci apare întrebarea: cum de aici se poate? Chiar făceam o paralelă, gândindu-mă că întreaga zonă are monumente istorice deosebite, dar nu sunt puse în valoare, în timp ce la Mălini nu sunt atât de multe obiective istorice însă gospodarii locului ştiu să atragă turişti, ştiu să pună în valoare tot ceea ce este frumos. La Baia, de exemplu, a fost prima capitală a Moldovei lui Ştefan cel Mare, iar Fălticeniul, care-i oraş, e plin de istorie, dar din păcate e lăsată în uitare. Punând aceste realităţi cap la cap reiese clar că Mălinii lui Labiş reprezintă fruntea vechiului Regat. Se mai spune că-n vechiul Regat e mai multă sărăcie, e altfel în raport cu Bucovina. ~ntr-o comună vecină Măliniului a fost graniţa dintre Bucovina şi vechiul Regat. Şi dacă localităţile menţionate anterior şi multe altele asemenea respectă regula dezordinii din vechiul Regat, Mălinii lui Labiş pot rivaliza oricând cu orice localitate din Bucovina.

Piscină cu apă sărată, complex social, combină în dotarea Primăriei, şcoli modernizate şi proiecte de anvergură în lucru…

Spuneam anterior de întrecerea gospodarilor de aici. Mereu luptă să fie primii. Şi reuşesc. La Mălini administraţia locală a reuşit să facă pârtie pentru sporturi de iarnă, iar împrejurul pârtiei au apărut pensiuni. Un alt proiect de importanţă turistică este pista ciclo-turistică ce va fi realizată în zona Pojorâta-Primataru (Văleni-Stânişoara), la baza pârtiei. Acestea sunt câteva puncte foarte importante pentru atragerea turiştilor în zonă. Cât priveşte alte investiţii publice necesare, acum se lucrează la un proiect pentru alimentare cu apă în toată comuna, la alt proiect în colaborare cu o comună vecină pentru modernizarea unui drum agricol de 8 kilometri, căminul de bătrâni şi biserica devin funcţionale începând cu 1 ianuarie anul viitor, un drum comunal de 3,5 kilometri a fost asfaltat şi urmează ca un drum judeţean început pe timpul mandatului Elenei Udrea la Ministerul Dezvoltării să fie finalizat, cel puţin aşa speră primarul comunei, pentru a facilita accesul turiştilor în zonă. „Pentru dezvoltarea turismului în zonă e nevoie de modernizarea drumului judeţean 209 B care face legătura între judeţele Suceava şi Neamţ. Proiectul este început pe timpul când dna Udrea era la minister şi dl Flutur la Consiliul judeţean. Dl Flutur este preşedintele Consiliului judeţean, deci s-ar putea realiza obiectivul. Ar fi una din cele mai mari investiţii pentru Mălini, astfel s-ar crea o legătură foarte bună pe unde turiştii ar ajunge mult mai uşor în zonă”, spune primarul Petru Nistor. Să nu uităm că vorbim de mediul rural şi vorbim de vechiul regat, însă aici găsim mai multe investiţii decât într-un oraş. Toate au fost făcute la valori cu mult sub cele practicate în oraşe sau în alte comunităţi locale. La Mălini este piscină cu apă sărată, dotată cu saună umedă şi saună uscată, cu vestiare şi tot ceea ce e necesar unui astfel de obiectiv. Toată investiţia s-a ridicat la circa 70.000 euro şi e folositoare comunităţii dar şi turiştilor, pentru că aici se pot trata diferite afecţiuni. Apoi, căminul pentru bătrâni a costat 100.000 euro cu tot cu dotările necesare. Asta înseamnă o bună utilizare a banului public. Şi încă un aspect foarte important este că toate aceste obiective sunt în subordinea Primăriei dar se vor autofinanţa. De asemenea, pentru a veni în sprijinul oamenilor care cultivă suprafeţe mici de terenuri că-i zonă preponderent montană, Primăria a achiziţionat o combină pentru recoltat. Utilajul prestează contra cost servicii proprietarilor de terenuri. Am dat aceste exemple pentru a arăta un alt fel de a face admnistraţie locală. Cineva îmi spunea că un primar din Germania sau din Franţa nu are teancuri de hârtii pe birou. El doar gândeşte anumite strategii şi are o echipă bine pregătită care le pune în practică. Biroul primarului de la Mălini nu este sufocat de hârtii pentru că este un adevărat manager, ştie să lucreze în echipă şi toţi îşi fac treaba. E un altfel de administraţie locală făcută în România unde birocraţia depăşeşte imaginaţia. Privită prin acest unghi munca de primar e frumoasă, însă realitatea înseamnă eforturi considerabile pentru probleme care uneori ar trebui să se rezolve de la sine.

Păşunile comunale, problemă naţională

S-au găsit nu demult nişte deştepţi, pe la centru, să reglementeze ei strâmb problema păşunilor comunale. Este un subiect despre care am scris de mai multe ori şi am arătat ce hoţie se pune la cale chiar înainte de a se adopta legislaţia la care facem referire acum. Comunităţile locale riscă să rămână fără păşunile moştenite din moşi-strămoşi. De mii de ani gospodarii locului şi-au păscut vitele din bătătură pe păşunile comunale. ~n cazul comunei Mălini, unde n-a fost CAP, păşunea era a obştii. Acum nişte deştepţi ajunşi în Parlament contra unor şpăgi grase date la partide vor să lase ţăranii, micii crescători de animale fără vitele din bătătură. Dacă nu va exista păşune comunală omul nu va mai avea unde să-şi pască vita şi atunci renunţă să mai crească animale. Povestea nu e nouă, dar nici veche, însă trebuie reafirmat un adevăr: păşunile reprezintă o problemă naţională ce trebuie urgent clarificată şi poate fi cea mai mare hoţie din ultimii ani pusă la cale de parlamentari şi guvernanţi. Conform legii strâmbe inventată de semianalfabeţii şpăgari din Parlament păşunea comunală trebuie scoasă la licitaţie şi concesionată oricui dă mai mult. Aşadar, oricine poate să se înscrie la licitaţie şi să concesioneze păşunea, după care o închiriază pe sume consistente micilor crescători de animale. Cine va mai creşte o vită sau două în gospodărie? Sunt ucişi cu bună ştiinţă micii crescători de animale? Sunt. Problema e cu atât mai gravă în zona de munte unde creşterea animalelor este ocupaţie de bază. La Mălini, probabil, în premieră naţională, s-a făcut şi un sondaj, ne spune primarul Nistor, iar din 2.000 de familii chestionate doar 21 au fost de acord ca păşunea să fie concesionată.

Saivane şi stâni pe vârf de munte

Spuneam de ocupaţia de bază a gospodarilor de la munte, dar nu pot merge mai departe fără să completez cu o realitate întâlnită la Mălini. Aici creşterea animalelor nu mai este ca acum câteva sute de ani în urmă şi nu se face la nimereală. Cu ajutorul subvenţiilor europene încasate pentru păşune la Mălini s-au amenajat saivane şi stâni chiar în vârf de munte, iar crescătorii de animale au condiţii europene, dacă putem spune aşa, unde prelucrează laptele. Totodată, la Mălini, fiind obşte din toate timpurile, păşunea este exploatată după anumite reguli pe care le respectă toţi. Crescătorii de animale nu pot ieşi cu oile sau vacile la păşunat când vor ei, ci la o dată stabilită de comun acord. ~n acest fel păşunile sunt bine întreţinute şi aduc beneficii crescătorilor de animale. Comuna Mălini are 1027 hectare de păşune. Pe păşune s-au construit 14 saivane şi 20 de stâni, dar nu oricum ci sunt făcute construcţii solide care asigură toate condiţiile de igienă necesare. „Am dus balast în Vârful Stânişoarei pentru a construi saivane, chiar unde a fost Crucea Talienilor. Modificările operate cu privire la păşuni nu vin în sprijinul crescătorilor de animale. Dimpotrivă îi distrug pe micii crescători de animale. Nu ştiu ce va fi, dar e o problemă naţională”, spune primarul Petru Nistor.

Pistă ciclo-turistică, şcoli modernizate, alimentare cu apă…

Dacă ne uităm pe lista obiectivelor finalizate ori în lucru, dar şi a proiectelor ce vor fi aplicate în perioada următoare, vedem că se urmează o strategie clară de dezvoltare. Totodată, investiţiile publice au impulsionat mediul privat. La Mălini sunt înregistrate peste 200 de persoane juridice care funcţionează în diverse domenii. Asta înseamnă taxe la bugetul local şi posibilitatea continuării investiţiilor publice necesare. „Am aplicat permanent o politică a taxelor mai mici şi un grad de încasare ridicat. Altfel spus, nu am crescut taxele şi impozitele locale însă ne-a preocupat să încasăm cât mai mult. Degeaba pui taxe mari dacă nu pot fi plătite. ~n urmă cu 2-3 ani am propus Consiliului local să aprobăm un proiect de hotărâre prin care am scutit de penalităţi pe toţi cei care şi-au plătit datoriile. Şi am reuşit să colectăm taxele şi impozitele şi de la cei care aveau datorii. }inând un echilibru şi consultând mereu oamenii am reuşit să realizăm o serie de obiective necesare. Unul dintre cele mai mari proiecte pentru perioada imediat următoare este alimentarea cu apă şi extinderea reţelei de canalizare. Comuna are 30 kilometri de reţea de canalizare cu două staţii de epurare. Vom lua apă din Suha Mare şi vom alimenta comuna. Reţeaua de apă va avea iniţial 18 kilometri. Proiectul pentru alimentare cu apă şi extindere reţea de canalizare se ridică la circa două milioane euro şi a fost declarat eligibil. Printr-un alt proiect cu fonduri europene se vor face măsurători cadastrale la toată suprafaţa comunei, la toate proprietăţile. Un alt proiect este cel privind pista ciclo-turistică. Avem la Primărie autoutilitară pentru gunoi, autobasculantă, buldoexcavator, combină pentru recoltat, în aşa fel încât să ne gospodărim singuri cât mai eficient”, a spus în continuare primarul comunei Mălini.

Tot la capitolul obiective realizate se înscriu construcţia Monumentului Ostaşilor Români ridicat la poalele Munţilor Stânişoarei, achiziţia unui bust din bronz al poetului Nicolae Labiş care a fost amplasat în faţa Căminului Cultural din centrul comunei, dar şi dotări şi lucrări de reparaţii şi igienizare la Unitatea de Asistenţă Medicală şi Socială din Mălini. E vorba de spitalul din Mălini, o unitate medicală cu vechime care se află în subordinea Primăriei. Pentru a creşte interesul turiştilor, pe culmea Stânişoarei se intenţionează a construi Crucea Talienilor, dar şi un muzeu etnografic al zonei în Casa Horelor din comună. Adunând obiectivele reuşite şi cele care vor intra în lucru în viitorul apropiat se observă clar că Mălinii lui Labiş se află într-o continuă dezvoltare. Vorbim de o comună cu peste 7.000 de oameni întinsă pe toate formele de relief, deci de o comunitate mare, care se mândreşte cu oameni vrednici. Mălinii lui Labiş se prezintă astăzi călătorului cu de toate. Aici parcă veşnicia este la ea acasă. Aici comunitatea se implică în procesul de dezvoltare, pentru că dintotdeauna meleagurile au fost locuite de oameni gospodari şi mândri… (E.L.)

Leave a Comment