Google

Lumea lui Nicholas Roerich

Written on:May 25, 2015
Comments
Add One

Shambala.Pictura de Nicholas RoerichNicholas de Roerich a fost explorator, pictor şi scriitor, un om ferm convins că numai spiritualitatea şi ştiinţa pot garanta viitorul lumii. Opera sa alcătuită din volumele “Shambala”, “Himalaia – Altai”, “Tărâmul Luminii”, “Flacăra din potir” şi “În inima Asiei” este întregită de lucrările soţiei, Elena, creatoarea filosofiei agniyoga – yoga ştiinţei şi continuată de fiul lor George, eminent tibetolog. Concepţiile lui Roerich răzbat cu tărie în volumul “Himalaia – Altai” dedicat expediţiei din anii 1923 – 1927 întreprinsă în Sikkim, Kashmir, Ladak, Sinkiang, Djugaria, Kashgaria, Tibet, Mongolia Interioară şi Exterioară, ţări fascinante prin măreţia peisajului şi cultură, prin spiritualitatea încremenită în ruinele din vremuri apuse, dar şi prin zestrea de legende. Roerich ne conduce în plin spaţiu mitic. Lângă Angelik în Sinkiang, spune autorul, este o casă bătrână, modestă pe dinafară, dar cu interioare somtuoase pline cu odoare de aur. Dacă vizitatorul ia din aur, uşile casei se închid. Hrăpăreţul nu poate ieşi până nu lasă comoara din mână. Vechii meşterii care au făurit sistemul de blocare aveau cunoştinţe tehnice incredibil de avansate. Caravanierii întâlnesc în deşertul Takla Makan un oraş a cărui oameni nu se arată străinilor. Le trădează existenţa doar hornurile fumegânde. Călătorii pot intra în cetate numai vinerea, în celelalte zile fiind opriţi de o barieră invizibilă. Locuitorii erau poate musulmani ce prăznuiau vinerea, ziua lor sfântă, închişi în case. Întrebarea este cum de realizau zidul energetic din jurul aşezării! Bariere energetice există în tunelurile din Munţii Bucegi şi pe Muntele Shasta din California. Autorul Ivar Lisner crede că pe Shasta trăiesc oameni din stirpea care a populat cândva misteriosul continent Lemuria din Pacific. În munţii Tian Şan se deschide un tunel adânc în care s – au găsit 40 de uşi laterale. Dintre acestea, 39 dau spre încăperi goale. A patruzecea nu poate fi deschisă şi nu se ştie ce ascunde. Cartea antică Zhangzhung relatează că o deschidere similară din subsolul unei mănăstiri tibetane duce în Agartha, regatul întelepţilor subpământeni. Roerich evocă grădinile secrete din Tian Şan locuite de asceţi şi prooroci. Ştiu de ele sarţii băştinaşi din Sinkiang şi cazacii colonizaţi în ţinutul Orenburg din Kazahstan. Pe Muntele lui Solomon din masivul Tian Şan venea în zbor pe un tron fermecat regele evreu. Carpaţii au Pietrele lui Solomon, stânci pe care se spune că poposea personajul biblic. Păstorii nomazi sunt încredintaţi că în munţii Altai se înalţă culmile Suro, axă a lumii şi locuinţă a zeilor. Tot în Altai se găseşte o stâncă care se înegreşte când vin vremuri tulburi şi poarta către Belovodie, ţara secretă din poveştile ruşilor aşezaţi în Mongolia. Din Belovodie se trece în tărâmul subteran al poporului chud. Asemănător, basmele bunicilor din Ghidigeni vorbeau de oamenii subpământeni ce ieşeau noaptea ca să mănânce flori! Teleuţii, popor mărunt care îşi mână turmele de reni prin Altai, spun că în munţi se află Pu – ţara spiritelor, Paska Car – regatul morţilor, Tapti – palatul zeilor şi oraşul vrăjit Qan, zidit la confluenţa a două râuri ce coboară în Alara Doidu – Infernul mongol. Păstorii o venerează pe Tara, fata uriaşă care susţine bolta cerească precum titanul Atlas din lumea mediteraneană şi vorbesc cu teamă de Orizontul Periculos, graniţă a unui alt univers care odată trecută nu mai este cale de întoarce. De pe muntele Belukha din Altai se ajunge în Shambala, spun mongolii, contrazicând pe aceea care plasează regatul secret în Tibet, Sikkim, Punjab, ori Tuva. Toate acestea, poveşti sau realităţi, împodobesc corola de mister a lumii adorată de Lucian Blaga. Roerich deplânge decăderea şi sărăcia poporului din Sinkiang, hoţia şi prostia funcţionarilor chinezi, practica sclaviei. Aceasta ţară supusă Chinei era sfâşiată de veşnica luptă dintre guvernatorii rupţi de puterea centrală. Situaţia a inspirat volumul “Războiul din Sinkiang” scris de exploratorul Sven Heddin.

Între Sinkiang, Tadjikistan şi Ladak, ţară inclusă Indiei, se întinde o fâşie îngustă de pământ muntos aparţinătoare Afganistanului. Este Micul Uzbekistan, regat de ciobani nomazi. Sunt musulmani, dar refuză fanatismul. Cu toţii, inclusiv regele lor, trăiesc în iurte (corturi din pâslă). Ţara exportă intestine de oaie folosite ca membrane în industria mezelurilor. Micul Uzbekistan are relaţii speciale cu Marea Britanie şi i – a sprijinit pe britanici în războiul contra talibanilor din 2001. Relaţii speciale cu Marea Britanie are deasemenea regatul Gorkha, una din cele 24 de monarhii tradiţionale ale Nepalului. Gorkha este locuit de triburile războinicilor gurka: chhetri, gurung, magar, tamag, rai etc., celebri pentru cuţitul încovoiat khukuri pe care – l poartă. Gurka servesc în trupele de elită ale armatei britanice. Solda şi pensia primită este principalul venit pentru familiile lor. Londra plăteşte în plus regatului Gorkha un milion de lire sterline anual. Ostaşi fideli a furnizat britanicilor până în anii 1950, poporul sik din Punjab.Tribul Jola din regiunea senegaleză Casamance oferă armatei franceze mitraliori redutabili, iar în Congo Belgian au existat trupe recrutate dintre canibali. Deseori războinicii băştinaşi au dat de furcă europenilor. Exemplu este “războiul Caledonian” izbucnit în 2009 între poliţia provinciei canadiene Ontario şi tribul indian Mohawk. S – a disputat o parcelă de la periferia oraşului Caledonia revendicată de indieni după ce terenul de 40 de hectare a interesat agenţii imobiliari. Apaşii liberi au atacat un oraş din Arizona în 1934. Erau ramura tribului apaş care în 1909 refuzase pacea cu americanii şi fugise în munţi. Au fost căutaţi zadarnic, nu se mai ştie nimic de ei. Nu toate conflictele sunt tranşate cu arma. Vaticanul este apărat de 110 mercenari elveţieni, iar Sfântul Munte de două duzini de jandarmi greci. Aceste trupe nu puteau opri germanii să ocupe cele două state ecleziatice, aşa cum au vrut în 1942. Wehrmachtul a renunţat temându – se de mânia lui Dumnezeu. Organizaţii dedicate eminamente războiului sunt ordinele cavalereşti. Ordinul Cavalerilor de Malta este un stat condus de Marele Comandor cu rang de principe supus Sfântului Scaun de la Roma. Ordinul acordă cetăţenie, are ambasade, emite timbre şi medalii. Cavalerii sunt cu toţii aristocraţi. Mulţi dintre ei servesc în corpul sanitar al armatei italiene. La Roma Ordinul de Malta are în jurisdicţie: Palatul Magistral cu grădina în suprafaţă de un hectar şi jumătate, Vila Magistrului, unde locuieşte principele şi două clădiri admistrative. Pe insula Malta deţine fortul San Angelo, Palatul Magistral şi biserica Sfânta Ana din La Valetta. Ultimile două sunt concesiuni acordate de statul maltez. Suveranul Ordinului este onorific principele insulei Rhodos, deşi aceasta aparţine acum Greciei. (Marian Rotaru)

Leave a Comment