Google

Literatura şi misterele (II)

Written on:January 18, 2016
Comments
Add One

Peisaj din Sonora netÎn 2015 Antonio Vilaverde obţine primul virus artificial, dar asta nu înseamnă că a creat viaţă. Viruşii, viroizii şi prionii sunt entităţi neînsufleţite, capabile de replicare în celula vie parazitată. Totuşi arabul Geber (secolul VIII) a creat homunculii, oameni minusculi care trăiau în retorte şi a scris despre aceasta “Cartea pietrei” folosită ulterior de alchimişti. Rabinii ştiau din “Cartea Creaţiei” să dea viaţă statuilor din lut şi să zămislească Golemul, creatură gata să ucidă la porunca stăpânului. Asemenea Golemului este Samca, momâia de lut însufleţită de ţigănci. Ştiinţa rabinilor a folosit-o Pygmalion ca să învie pe Galatea, statuia de care s-a îndrăgost şi este regăsită în incantaţiile din textele egiptene antice menite să readucă sufletul Ka în trupul mumiei. Tema apare la Bran Stocker în romanul “Rubinul cu şapte stele”, dar tehnica ca atare o ştiu vrăjitorii haitieni woodoo, creatori ai ucigaşilor morţi vii numiţi zombi. Falsa viaţă dată prin magie materiei moarte a inspirat scriitorii Mary Sheley, H.P. Lovercraft şi Edgar Allan Poe. Înainte de Hristos, chinezul Yan Shi şi grecul Heron au construit roboţi androizi, cu formă umană, actionaţi de arcuri. Entuziasmat de invenţia lui Heron, Aristotel propune în “Politica” ca roboţii să înlocuiască sclavii. Rajahul indian Ajatasatu din Magadha a pus roboţii să păzească moaştele lui Buda şi tot roboţi androizi au fost soldaţii creaţi de Cadmos, regele cetăţii feniciene Tir, “semănând dinţi de dragon”. Sora lui Cadmos, Europa, regina Cretei, apăra insula folosind-l ca sperietoare pe uriaşul android Talos. Cum anticii numeau navele străinilor veniţi din Cer, dragoni, înseamnă că regele Tirului a recurs la ştiinţa nepământenilor. Nepământeni erau roboţii soldaţi din palatul lui Rocail, fratele zeului egiptean Seth şi androidul inteligent avut în secolul XII de filosoful Albertus Magnus.

La Glozel, în regiunea franceză Auvergne, s-au găsit plăcuţe de lut scrise acum 15 milenii. Lucrări secrete precum “Cartea Solomonarilor” ori acele codexuri antice tăinuite de mayaşi, cuprind o ştiinţă străveche, poate de sorginte nepământeană, cunoscută de şamani. Acestora nu le sunt străine contactul cu alte universuri, teleportarea, zborul prin nori, divinaţia ori arta vindecării. Un autor preocupat de subiect este Carlos Castaneda, iniţiat în ezoterismul amerindian de Juan Matus, conducătorul tribului Yaqui din statul mexican Sonora. ”Roata timpului”, “Puterea tăcerii”, “Arta visării” sunt o parte din cărţile lui Castaneda dedicate vieţii indienilor trăită deopotrivă în lumea fizică şi spirituală. Indienii se refugiază mintal în spaţiul subtil şi devin imuni la chinurile vieţii pământene. Sinele se revigorează în Ixtlan, ţară din afara lumii fizice, dar tangibilă prin călătorii extatice în care spiritul pleacă ajutat de ritualuri şi de poţiuni cu plante psihotrope. Ixtlanul, tărâm atemporal, este similar cu Dreamtime-Timpul Visării al negrilor australieni şi cu acel “a fost odată, ca niciodată” din basmele românilor. Bătrânii noştri credeau că poveştile sunt întâmplări petrecute aevea, demult, în ţinuturi fabuloase. Timpul Visării nu are trecut şi nici viitor, este un continuu prezent şi se contopeşte cu spaţiul într-o mărime fizică unică. Despre acest loc magic au scris Langloh Parker în “Femeile înţelepte”, Charles Chatwin în “Songlines” şi Charles Mountford în “Dreamtime”. Deasemenea, pigmeii senoi din Malaya pun preţ pe trăirile onirice, alternativă la viaţa terestră, arată Kilton Stewart în cartea “Visele uriaşe ale pigmeilor”. Sunt vise lucide pe care subiectul le controlează, vehicule care-l poartă în altă lume. “Fairy”, cartea lui Walter Wentz, abordează lumea spirituală celţilor prin prisma altor culturi. Fairyland este ţara mitică a zânelor. Din acest spaţiu subtil vin zânele irlandezilor, numite Sidhe, care iau minţile flăcăilor la fel cum fac ielele românilor. Ielele stau la răspântii şi pentru a se feri de vraja lor oamenii pun troiţe. Veniţi din altă lume par a fi piticii spiriduşi lucuirp şi avac din folclorul irlandez şi galez. Indienii Sioux din Iowa spun unui deal Muntele Poporului Mic, pentru că acolo apar câteodată piticii, în Irlanda este Lacul Piticilor, iar în Scoţia sunt Dealurile Piticilor. Malaezii cred în existenţa măruntelor zâne polong, în folclorul insulelor Noile Hibride din Pacific apar piticii Qat, indienii abenaki din Vermont vorbesc de micuţii suk care trăiesc în arbori. Piticii nu lipseau din China şi India antică, arată scrierile vechi. Aborigenii Australiei populează spaţiul subtil cu fiinţele angelice Alcheringa şi Iruntarinia, iar negrii din Camerun cu zânele Amatongo. Pentru indigenii arhipelagurilor din vestul Pacificului: Solomon, Bismark, Trobriant etc. universul invizibil aparţine spiritelor Wui. La graniţa dintre mit şi realitate sunt “oamenii cu părul roşu” întâlniţi prin păduri de indienii Lenape din New Jersey şi “oameni Lunii” pe care îi evită indienii Cherokee. Misterioşii oameni ai Lunii trăiesc în codrii Munţilor Apalaşi, sunt de rasă albă şi umblă numai noaptea. Tot Cherokee spun că pe valea râului Hivasee din Tennessee sunt sălaşele unui popor de pitici albi. Cum magia interesează antropologia, istoria religiilor sau farmacologia, interesul lui Castaneda nu-i singular. Ca să scrie “Cercul revelaţiei”, Olga Khariatidi a cercetat trăirile extracorporale ale băştinaşilor din Urali, Maria Czaplicka preocupată de şamanismul siberian publică “Aborigenii Siberiei”, “Ani siberieni” şi “Turcii din Siberia”, studiile de antropologie magică făcute de Maud Sejournant la indienii din Arizona au prilejuit lucrarea “Cercul vieţii”, iar rolul plantelor psihotrope în călătoriile extatice a fost cercetat în Amazonia Peruviană de Raph Mentzer, autorul lucărilor “Ciupercile sacre ale viziunii” şi “Ayahuasca”. O largă abordare a fenomenelor psi oferă Stanislav Grof în cărţile sale. Mărturiile, miturile, textele şi artefactele vechi arată că nu suntem singuri în Univers şi că ceilalţi ne seamănă. Firesc! Dumnezeu a creat oamenii după chipul şi asemănarea Sa. Entităţile nonumane coborâte din navele cosmice sunt doar aparate, aşa cum arătările cvasiumane şi asexuate, precum pilotul navei căzută la Roswell în Arizona, sunt cyborgi, roboţi biologici. Cyborgii au fost văzuţi adesea lângă oameni adevăraţi. Forma umană este universală, arată Karel Soucek în “Bănuiala unei umbre”. Primul autor preocupat de paleoastronautică a fost Peter Kolosimo cu “Planeta necunoscută” (1957), urmat de Eric von Daniken cu “Carele Zeilor” (1964). Banii din vânzarea cărţii i-au permis lui Daniken să achite datoriile firmei sale hoteliere. Kolosimo a scris 20 volume de paleostronautică, iar Daniken 36. Cartea lui Daniken “Amintiri despre viitor” l-a îndemnat pe Victor Kernbach să publice în 1970 “Enigmele miturilor astrale” Pionerul ozenologiei româneşti este Florin Gheorghiţă cu “OZN. O problema modernă” (1973). În anii 1970 au fost numeroase contactele cu vizitatorii cosmici. Pe atunci, o şoferiţă din statul sudafrican Orange întâlneşte o farfurie zburătoare aterizată pe şosea. Nu a fost luată în seamă de cei şase piloţi, toţi bărbaţi, coborâţi din navă. ”Enigmatic Pâmântul” (1977), autor Alexadru Mironov, este o carte de paleostronautică şi de călătorie. Călătoriile şi misterele fac casă bună în literatură, cum dovedesc volumele “Kiribati” şi “Maya Land” scrise de Daniken sau “Regatele Ascunse” a lui Zecharia Sitchin. (Marian Rotaru)

Leave a Comment