Google

Literatura şi misterele (I)

Written on:January 10, 2016
Comments
Add One

Statuile Moai - Urechele Lungi din Insula Pastelui netMisterul este muţenia Firii şi nu întâmplător sanscritul mukah care denumeşte persoana incapabilă să se exprime a dat elinul muyein–închis, latinii mutus şi mysterium. La început a fost Cuvântul spune Geneza ori acel cuvânt este primul mister al lumii. Mariana Stjena scrie că în fruntea regatului subteran Agartha stă Consiliul Verbului alcătuit din 22 de membri, câte unul pentru fiecare din cele 22 de cuvinte rostite de Dumnezeu la facerea Lumii. Sătenii din satul tutovean Ciocani credeau că prima Biblie a fost adusă din Cer de un porumbel (Duhul Sfânt) şi aşezată pe un ram de măslin la Sfântul Munte, iar musulmanii zic despre Coran că a fost dictat de îngerul Gabriel din Cartea lui Dumnezeu scrisă dinaintea timpurilor pe stânca Al Lawh al Mahfuz din Cer. Pe măsura ce creşte, sfera cunoaşterii intră în contact cu tot mai multe domenii ale necunoaşterii. În epoca noastră s-a descoperit fizica relativistă, dar constatăm uimiţi că în mod inexplicabil cei vechi o ştiau deja. Spuneau bunăoară că îngerii se văd ca nişte globuri de lumină, deşi sunt aidoma nouă pentru că Dumnezeu i-a creat ca pe oameni, după chipul Său. Iluzia globurilor luminoase apare la deplasarea cu viteza luminii, aşa cum zborul “iute ca gândul” a eroilor din basme, adică cu viteză supraluminică, face ca fiinţele eterice să fie invizibile. Djuna din Rusia a fost o ilustrare vie a ştiinţei vechi. Bioterapeut şi astrolog, autoare a cinci cărţi de specialitate, Djuna a primit iniţierea în familia sa care se trage din anticii magi asirieni aşezaţi pe malul lacului Patavani din Georgia. Vracii nepalezi fac din plante preparate care le permit să se înţepe cu un ac înroşit în foc în orice zonă a trupului fără să se vătămeze şi fără durere. Despre aceste minuni a scris o carte medicul Cezar Vergulescu, participant la expediaţia românească în Nepal din 1985. Autorul a murit din păcate, iar manuscrisul a rămas nepublicat. La fel a rămas nepublicată cartea dedicată aceleiaşi expediţii de alpinistul şi scriitorul Cornel Coman, mort pe neaşteptate. Cu extracte din plante de ei ştiute, incaşii înmuiau piatra şi oasele ca să le poată modela. Probabil că pasta a ajutat la construcţia cetăţii andine Teotihuacan ale cărei ziduri făcute din blocuri de piatră grele de 30 de tone sunt atât de bine îmbinate, încât nu intră între ele nicio lamă de ras. Lespezile antice de la Baalbeck, regiunea libaneză CelaSiria, fiecare cântărind 900 de tone au fost aduse de la kilometri depărtare, din Munţii Antiliban. În anii 1960 o singură macara din lume, aflată în Suedia, putea să le ridice! Se pare că anticii foloseau puterea gândului ca să deplaseze greutăţile. Scrierile rongo din Insula Paştelui spun că statuile moai au mers singure de la carieră la malul mării unde au fost aşezate! Misterios este şi planul lui Dumnezeu materializat în aparentele întâmplări care duc la descoperiri. În secolul XVII un căpitan spaniol debarcă pe o insulă din Antile doi marinari suferinzi de scorbut, boală cauzată de lipsa alimentelor proaspete. Camarazii îi aşează la umbră, sub o tufă. De foame nenorociţii mănâncă fructele acrişoare de pe crengile arbustului. Vitamina C din poame, neştiută pe atunci, i-a vindecat şi la întoarcere căpitanul îi vede teferi pe plajă. Vindecarea a fost crezută minune divină, iar insula, astăzi colonie olandeză, a fost numită Curacao-Sfânta Cură. Inspirat de întâmplare James Lind elaborează în 1747 un studiu în care propune întroducerea profilactică a lămâilor în hrana marinarilor.

Charles Fort a avut idea să consemneze mărturii despre diverse întâmplări stranii, realizând o serioasă bază de date utilă ştiinţelor de frontieră, dar şi scriitorilor. Spun şi scriitorilor pentru că aceştia exploatează adesea miturile şi fenomenele insolite. Astfel, Munţii Albaştri din provincia irlandeză Donegal locuiţi de ciclopi, spune legenda, l-au inspirat pe autorul Bran Stoker să imagineze Munţii Albaştri din Balcani, cadrul romanului “Doamna în giulgiu”. Mitul femeilor-pasăre, frumoasele sirene înaripate din jungla Guyanei Spaniole, a născut romanul exploratorului W.H. Hudson, “Palatele verzi”. Fort debutează ca scriitor în 1906 cu romanul “Constructorii”. Încurajat de succes, scrie alte nouă romane, dar care nu vor publicate, deşi un literat de talia lui Theodore Dreiser elogiase manuscrisele. Dealtfel manuscrisele au dispărut şi numai din rândurile lui Dreiser le cunoaştem subiectul. Dezvăluirile făcute de Fort depăşiseră limita permisă. Se ştie bunăoară că din cele nouă cărţi, romanele intitulate “X” şi “Y” făceau referie la controlul exercitat de marţieni asupra guvernelor Terrei şi la o civilizaţie localizată sub gheaţa Antarcticii. Facem legătura cu pasiunea germanilor din anii 1930 de a căuta pe Coasta Luipold din Antarctica vimanele, acele nave cosmice amintite în poemele indiene Vedas, care ar fi fost depozitate acolo în antichitate de guvernul Shambalei. În ce-i priveste pe nepământeni, s-au publicat astăzi multe cărţi şi articole despre ruinele şi artefactele găsite pe Marte şi pe Lună, cât şi despre imixtiunea extratereştrilor în soarta lumii. Autobiografia lui Fort nu a fost publicată pentru a nu se face cunoscute anumite aspecte din viaţa sa. Au rămas nepublicate şi cele 90.000 de fişe cu fenomene stranii întocmite de Fort, deşi sunt depozitate la o bibliotecă universitară din New York. Unele lucrări sunt totuşi editate: “Cartea Damnaţilor”, “Talente sălbatice”, “Iată” şi “New Lands”. În “Iată”, Fort spune că în Marea Sargaselor se deschide o falie spaţio-temporală, poartă spre alt univers, manifestată prin ciudate dispariţii şi apariţii de oameni, animale şi obiecte. Dispariţile din Triunghiul Bermundelor, vecin Mării Sargaselor, vor confirma teoria. ”New Lands” abordează mărturiile culese din lumea largă despre tărâmurile fantomatice cu munţi, păduri, insule şi oraşe, văzute pe cer. Societatea Fortrean, înfiinţată în 1931, îşi propune să culeagă şi să consemneze în propria revistă fenomele stranii, spre folosul cunoaşterii umane. Printre fondatori s-au numărat scriitorii John Powys, Sherwood Anderson, Alexander Woollcott, Dorothy Parker etc. Societatea are filiale în toată lumea civilizată, iar colecţiile de bizarerii au servit unor diverşi autori: Vincent Haye, Ivan Sanderson, Richard Fuller, Frank Wright, Paul Willis, Stephen King, Eric Russell, Louis Pauwels, Jacques Bergier etc. Dintre aceştia, Richard Fuller este cel care a gândit viitoarele oraşe aeriene flotante. Ideea plurarităţii lumilor locuite a apărut din antichitate. Premergător este autorul Lucian de Samosata, originar din regiunea Lycaonia, Asia Mică, cu romanul “Adevărata Istorie”, primul SF din literatura europeană. În naraţiune apar călătorii pe Lună şi pe Venus, războaie interplanetare. Elemente SF are şi romanul arab “Fadil ibn Natiq” publicat în 1268 de Teologus Autodidacticus. Eroul, un băiat de pe o insulă pustie întrupat fără părinţi, este precursorul copiilor zămisliţi în eprubetă. Autorii vechi credeau că Luna seamănă Terrei, mai ales că circula mitul “Omului din Lună” inspirat de umbrele reliefului selenar. Personajul Domingo Gonsales din romanul “Omul din Lună” scris de Francis Godwin în 1620, vizitează astrul noptii unde găseşte un popor creştin. Gonsales pleacă spre Lună de pe insula Sfânta Elena, purtat de o lebădă. Din întâmplare în zonă există un mister geografic: insula fantomă Noua Sfânta Elena, descoperită, trecută pe hartă şi apoi pierdută. (Marian Rotaru)

Leave a Comment