Google

La Varnița s-a deschis drumul spre Putna lui Ștefan Cel Mare

Written on:April 6, 2014
Comments
Add One

Eveniment F+ónt+óna Alb-â copySăptămâna trecută, la Varniţa, lângă Fântâna Albă, freamătul sângelui l-am simţit din plin, rănile dramaticului trecut sunt încă destul de vii în inimile românilor, iar durerea strigătoare urcă spre ceruri, cu ruga liturgică a feţilor bisericeşti, conduse de protopopul raionului Storojineţ din Regiunea Cernăuți, Vasele Covalciuc şi fiul său Gheorghe, diacon la Biserica Sfântul Gheorghe din Storojineţ. Evocând dramaticele momente istorice din 1941 şi făcând o tangenţă cu actuala situaţie critică din Ucraina, doamna, Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, a sensibilizat că evenimentele sunt o învăţătură istorică şi pentru poporul ucrainean şi pentru cel român, ca o astfel de tragedie să nu se mai repete. Iniţiativa de a comemora jertfa acelor asasinaţi pentru Credinţă, Neam şi Ţară vine de la Bucureşti, din partea  Comisiei Românilor de Pretutindeni a Senatului României. Evocativ a fost şi mesajul preşedintelui Comisiei, Marcel Bujor, care ne-a dezvăluit învăţămintele lui Ştefan cel Mare ce ne-au rămas ca un viu ecou al dăinuirii: „Să nu uităm trecutul, să avem grijă de viitorul nostru şi de viitorul copiilor, de viitorul copiilor, copiilor noştri”, pentru ca să nu mai aibă loc o „Fântână Albă”, un Katyn, o Crimee ucraineană. Pentru a patra oară consecutiv împarte durerile noastre, Înalt Preasfinţia Sa, Arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, căruia i se pare că, prin aceste pelerinaje, „parcă s-a deschis mai mult drumul spre Putna lui Ştefan cel Mare”, simte cu inima că pe aceste locuri mioritice întotdeauna am fost împreună. După cum a concretizat senatorul Viorel Badea, din iniţiativa bucovinencei, deputatului Sanda Maria Ardeleanu, „care îşi strigă această origine cu toată mândria”, profesor la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Iuri Fedcovyci” din Cernăuţi, la 1 aprilie curent, în parlamentul României s-a păstrat un moment de reculegere pentru românii, victime ale agresiunii sovietice din 1941, s-au citit declaraţii politice pentru a evoca această pagină sângeroasă din istoria poporului român. Iar Starețul Mănăstirii Putna a spus: „La Livov vom găsi o biserică, construită de domnitori români, iar cărţile vechi sunt în limba slavonă. Am trăit pe aceste locuri, şi Măria Sa Ştefan cel Mare, şi înaintaşii care s-au jertfit pentru acest pământ, ca credinţa, dragostea faţă de valorile neamului să perpetue, căci un popor se întemeiază pe jertfă, pe iubire, pe nădejde. Şi toate acestea stau la rădăcina unui neam. Iar acei care s-au sacrificat pentru Neam, Ţară, Credinţă, Libertate poartă chipul lui Dumnezeu. Omul e liber doar atunci, când îl are în suflet pe Dumnezeu. Doar atunci e capabil să-şi iubească Neamul, să-ţi păstrezi valorile naţionale. Toţi suntem fiii lui Dumnezeu prin credinţă, suntem născuţi pentru a trăi în pace şi bună înţelegere, creştineşte, omeneşte. Nu există neam pe pământ, care să nu fi avut, să nu fi trăit o Fântână Albă, noi românii de după sârma ghimpată avem Valea Albă, unde avem o  biserică, ctitorită în 1496, de Voievodul Ştefan cel Mare,  pe osemintele vitejilor săi oşteni,  care şi-au găsit moartea în sângeroasa bătălie cu turcii de la Războieni din 1476, iar românii din nordul Bucovinei au înălţat pe osemintele martirilor de la Fântâna Albă o troiţă şi un paraclis în memoria eroilor. Deci, jertfa stă la rădăcina unui neam, are origine divină. Jertfa e acea care ne duce către Înviere, către Libertate. Iar, după cum spun cuvintele cântecului lui Mihai Viteazul: ”Cei ce vor să rabde jugul/ Şi-a trăi mai vor,/Merită să-l poarte, /Spre ruşinea lor”. Un neam trebuie să fie liber şi demn. Dar această libertate şi demnitate trebuie să o trăieşti, cunoscând bine istoria şi jertfa înaintaşilor. După cum afirmă poetul Ioan Alexandru: „Oricât de prigoniţi veţi fi şi goi, ardă candelele pe morminte”. Pe aleea Mănăstirii Putna a fost înălţată o troiţă în memoria românilor de pretutindeni, jertfe ale regimului totalitar comunist, pentru acei care vin cu o floare – simbol al recunoştinţei, şi aprind o lumânare – simbol al luminii celei veşnice, pe care au primit-o martirii neamului”. Prezentă pentru a doua oară la comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă, dna Ardeleanu a specificat că prin declaraţiile politice, prin momentele de reculegere ce s-au ţinut atât în camera superioară a Parlamentului Senatului României, cât şi Camera Deputaţilor, s-a evocat istoria tragică a românilor bucovineni, care au luptat pentru libertate, şi-au pus viaţa în pericol pentru a demonstra că lupta pentru dreptate trebuie susţinută cu orice preţ, chiar şi cu preţul vieţii, că e esenţial să ne amintim de lecţiile istoriei, în deosebi, nu trebuie dat uitării sângerosul măcel de la Fântâna Albă ce reprezintă o pagină de istorie vie. Dramatice au fost acele vremuri de deznaţionalizare a românilor, iar durerile pe care le adunăm, lacrimă cu lacrimă, sunt doar un strop de adevăr din sacrificiile celor ce s-au jertfit pentru Neam şi Ţară. Or, evenimentele tragice de la Fântâna Albă şi Lunca Prutului sunt pentru noi şi tânăra generaţie o lecţie de istorie şi de demnitate naţională ce nu trebuie să lipsească din manualele şcolare şi nici din conştiinţa noastră. (Felicia NICHITA-TOMA ziarul Zorile Bucovinei din Cernăuți)

Leave a Comment