Google

La Cernăuţi, românii privesc cu îngrijorare spre viitor…

Written on:September 22, 2014
Comments
Add One

cernauti mosi ziarist copySătul de interminabilele scandaluri şi bălăcăreli politice din urbea Botoşanilor, săptămâna trecută am decis să evadez din sinistrul cotidian local şi să-mi îndrept din nou paşii spre Cernăuţi pentru a fi în mijlocul bunilor prieteni din comunitatea românească. Iar pentru a îmbina utilul cu plăcutul am făcut şi un mic serviciu de voluntariat minunatului colectiv al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani. În sensul că am dus la Cernăuţi afişele cu piesa „Ivan Turbincă”, spectacol pe care actorii botoşăneni îl vor prezenta publicului cernăuţean pe 31 octombrie în cadrul festivalului „Aplauzele de aur ale Bucovinei”, festival de tradiţie la care teatrul din Botoşani este invitat de vreo patru ani. Mai mult, Traian Apetrei, directorul instituţiei botoşănene, a spus că piesa menţionată va fi jucată şi într-o localitate aleasă de liderii comunităţii româneşti de la Cernăuţi. Iar în urma discuţiilor purtate s-a convenit ca „Ivan Turbincă” să fie prezentat şi în localitatea Horbova, situată între Cernăuţi şi Herţa, unde există iubitori de teatru românesc. La Cernăuţi i-am reîntâlnit pe vechii prieteni, Vasile Bâcu, preşedintele Scoietăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, poetul şi academicianul Vasile Tărâţeanu, fostul jurnalist Adrian Medvedi, acum directorul Direcţiei raionale de cultură din Herţa şi mulţi alţii. Din păcate, faţă de alte dăţi, acum la vreme de septembrie 2014 toţi erau trişti din cauza situaţiei conflictuale de la graniţa de est a Ucrainei, o stare de alarmă generată de marele urs rusesc ce pare că nu se mai satură de expansiune. Iar una din marile tragedii ale comunităţii româneşti constă în desele solicitări de recrutare alte oamenilor tineri de către conducerea armatei ucrainene pentru a fi „carne de tun” pe fronturile de la Doneţk, Lugansk şi Harkov. Iar în fiecare săptămână din Regiunea Cernăuţi sunt expediate numeroase ajutoare umanitare, haine, bani şi alimente pe interminabilul front de est. „Voluntarii din Horbova şi Bănceni au transmis cea de-a treia tranşă a ajutoarelor” a titrat pe prima pagină Gazeta de Herţa, precizând că valoarea ajutoarelor tranşei a treia este de 54.355 de grivne, ceea ce înseamnă aproximativ 4.000 de dolari SUA. Iar pe fondul acestei stări de incertitudine şi comunitatea românească este implicată în campania electorală pentru alegerile parlamentare din Ucraina, alegeri ce vor avea loc pe 26 octombrie. Printre candidaţi se află şi membrii ai comunităţii româneşti de la Cernăuţi care se străduie să obţină voturi, fiind înregistraţi pe diferite liste ale partidelor ucrainene sau independenţi. În urma unor sondaje făcute de mass media cernăuţeană s-ar părea că partidele cu cele mai mari şanse de a obţine cât mai multe locuri în Rada Ucrainei sunt Solidaritatea condus de actualul preşedinte Petro Poroşenko şi care este în alianţă cu Udar, partid condus de pugilistul Vitalii Kliciko. Pe locul doi s-ar situa Batkivşcyna, formaţiune politică condusă de ex premierul Iulia Tymoşenko, în timp ce pe poziţiile trei şi patru în preferinţele bulversatului electorat ucrainean ar fi partidele Liberal Radical şi Ucraina Puternică. Revenind la minunaţii români ai Cernăuţilor, am aflat că profesorul pensionar Ilie Popescu, preşedintele Societăţii regionale Golgota, şi-a mai trecut în palmares un gest de mare nobleţe şi a ridicat o cruce comemorativă în localitatea Stroieşti pe care a inscripţionat numele a 54 de stroeşteni care au fost deportaţi în Siberia. „Crucea simbol este o amintire despre istoria tragică a neamului nostru paşnic şi o prevenire, pentru generaţiile actuale şi viitoare, ca aşa ceva nu trebuie să se repete” a declarat Vasile Bâcu pentru ziarul Liberatea Cuvântului. Iar, în acelaşi ziar, poetul academician Vasile Tărâţeanu a menţionat că „Partea de sus a crucii este îndreptată spre cer unde au urcat sufletele celor chinuiţi de Gulaguri, iar partea inferioară se sprijină în pământ, e pământul pe care aceştia l-au iubit şi pe care l-au văzut permanent în vis în Siberiile fără sfârşit. Părţile laterale ale crucii sunt ca două braţe întinse şi gata pentru o îmbrăţişare frăţească, pentru unire în numele unei vieţi mai demne”. Un moment deosebit al şederii la Cernăuţi a fost reîntâlnirea cu poetul Vasile Tărâţeanu care, pe fondul general al tristeţii româneşti de acolo, mi-a dăruit ultimul volum de poezii, „Şi de-o fi să mor”, carte care are ca un prim motto zicerea lui Eugen Ionesco, „Mi-e teamă de uitare, nu de moarte”. Dar despre acest ultim volum al marelui patriot cernăuţean voi reveni într-unul din numerele viitoare ale Informatorului Moldovei, publicaţia noastră fiind citită şi apreciată în Regiunea Cernăuţi. La final de articol îmi exprim speranţa că actorii teatrului din Botoşani vor reuşi pe 30 şi 31 octombrie să mai descreţească frunţile îngândurate ale românilor de la Cernăuţi prin rostirea dulcelui grai românesc. Şi pe această cale, mulţumesc parlamentarilor botoşăneni Mihai Baltă şi Viorel Grigoraş pentru sponsorizarea acordată deplasării la Cernăuţi. (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment