(pamflet jurnalistic) (Presedinte EuroDEMOS, Morel BOLEA)

Prostul aude întotdeauna ce vrea el la fel cum înţeleptul înţelege şi cuvintele nerostite. Trăim se pare cu succes o perioadă a plânsului, imaginaţiei bolnave, progresului mitomaniei, domniei lenei şi sărăciei. Americanii au cucerit lumea şi s-au îmbogăţit cu muzica şi filmele care le-au promovat măreţia şi inteligenţa prin imagine pozitivă. Noi am sărăcit şi ne-am pierdut identitatea prin muzica şi filmele care promovează un fel de a fi şi a gândi care nu ne aparţine. Noi, românii, prin structură, suntem un popor iubitor, iertător, înclinat spre veselie, distracţie şi glume. Perioada dictaturii socialiste confirmă din plin acest fel de a fi al nostru prin bancurile, glumele şi distracţiile cu ajutorul cărora ne-am făcut întotdeauna viaţa mai frumoasă. Dacă socialiştii sau comuniştii ar fi avut o răutate mai diabolică şi ar fi dezvoltat industria manelelor dictatura n-ar fi picat niciodată. Maneaua şi-ar fi făcut treaba mai bine decât securitatea politică. Păi cum aşa?, ar spune unii care se dau deştepţi. Păi uite aşa. Ce promovează manelele prin excelenţă? Un mod de a gândi care nu are nicio legătură cu felul nostru de a fi ca popor. Noi, românii, nu am purtat niciodată duşmănie între noi sau ură, nemaivorbind de respect faţă de singurătate, mârlănie şi înşelăciune. Noi, românii, ne mai certăm, dar nu ne urâm între noi sau duşmănim aşa de mult cum am ajuns să credem că o facem acum. Când auzi manele vezi la românaşii care le ascultă un comportament de primitiv, o veselie a privirilor tembele şi nu ai cum să nu-ţi dai seama de influenţa negativă pe care acestea o exercită asupra ascultătorilor. Păi cum să nu aibă influenţă negativă când românii, care prin structură sunt veseli, iubitori şi harnici şi ştiu în sânge că bogăţia stă în muncă, sunt învăţaţi prin versuri tâmpe că bogăţia şi respectul înseamnă ură, duşmănie, hoţie, invidie, lene şi singurătate. Omul simplu ştie că dacă se aude la radio sau la televizor e permis pentru că e bine, că de rău ne protejează autorităţile de resort. Şi uite aşa au ajuns românaşii să se ascundă în case de frică şi de umbra lor şi să considere că hoţia, prostia, lenea şi sărăcia sunt regulile democraţiei. Pot toate partidele la un loc şi toţi guvernanţii indiferent de culoarea tricourilor să încerce orice pentru a le fi bine la cei mulţi că tot maneaua îi învaţă cum să fie indolenţi cu succes total. Maneaua în schimb are şi partea ei bună pentru minoritarii romi. Dacă ea i-a sărăcit, prostit şi dezbinat pe români prin faptul că promovează modul de a fi şi a gândi al romilor, i-a unit şi îmbogăţit pe aceştia din urmă dându-le şi o identitate de ţară. Vorba aceea: orice popor se identifică după muzica tradiţională pe care o ascultă majoritatea. Noi, românii, am ajuns să fim făcuţi ţigani din cauză că ascultăm manele mai mult decât muzica populară românească. Nu este curios că în viziunea europeană moldovenii de peste Prut nu sunt consideraţi ţigani pentru că ascultă muzica populară moldovenească iar noi suntem consideraţi ţigani pentru că majoritatea ascultă manele. Şi nu putem condamna această gândire valabilă ştiinţific până la noi. Aşa că să nu se mai mire guvernanţii, partidele politice sau politicienii de faptul că nimeni nu îi ia în seamă iar vorbele lor sunt luate în râs. Medicina naturistă te vindecă pentru că tratează cauza nu efectul. Guvernanţii vor să trateze efectele sărăciei netratând cauza promovării mentalităţii de sărac. Nicio şansă de reuşită pentru ieşirea din criză economică nu avem din acest motiv. Îmbogăţiţilor din promovarea manelelor le-a priit din plin până acum. Dar vine cât de curând vremea când lenea, ura, dezbinarea şi frica promovată prin versurile şi melodicitatea halucinantă a manelelor îi va sărăci şi pe cei care au profitat şi s-au îmbogăţit de pe urma filozofiei păguboase promovate de ele. Când preotul ne spune din cartea sfântă că cel sărac va fi mai sărac pentru ca cel bogat să fie mai bogat se referă clar la bogaţia spirituală care ne deosebeşte de animale prin promovarea înţelepciunii, civilizaţiei şi bunăstării. Sărăcia spirituală atrage după sine sărăcia în toate planurile sociale.

În concluzie, până când nu vom reveni la modul românesc de a gândi, cânta şi înveseli nu vom scăpa de lene, sărăcie şi criză. Pot guvernanţii şi partidele politice să vină cu orice soluţii geniale de ieşire din criza economică. Nu vor avea niciun succes dacă nu tratează adevărata cauză a crizei de identitate provocată de aculturalizarea generalizată prin manele.