Google

Jale în zona judeţului Vaslui care se considera cea mai dezvoltată

Written on:September 13, 2016
Comments
Add One

drum-prostS-a schimbat modificarea ori s-a modificat schimbarea şi Valea Prutului riscă să ajungă cea mai săracă zonă a judeţului cel mai sărac din Europa. Începând cu Murgeniul care, cică, e oraş, sărăcia, mizeria, nevoile aproape că sufocă întreaga zonă. La Primăria Murgeni nu s-a schimbat ceva sau s-a „modificat prin părţile esenţiale, fără să se schimbe ceva”, cum spunea conu’ Caragiale, iar următorii patru ani vor fi ca şi cei care au trecut, adică fără multe investiţii publice pentru că bate la ochi. Primarul Buta spune că „rupe de pe el” de harnic ce este, însă în urma lui se vede cam puţin sau deloc. Cea mai mare problemă a „oraşului” sau una dintre cele mai mari probleme, că aici nevoile curg, e legată de câteva blocuri existente. Acestea cam stau să se năruie, pentru că subsolurile sunt pline, instalaţiile de canalizare fiind stricate demult. Cine şi cum va rezolva această problemă e greu de spus. Apoi, administraţia locală ar trebui să rezolve problema zonelor inundabile ale oraşului care nu seamănă cel puţin cu o comună ceva mai răsărită. Să amintim că Murgeniul are acces la un drum naţional şi la cale ferată. Degeaba însă. Târgul Murgeni cum era odată a cam dispărut pentru că înainte de 1990 s-a trecut la industrializare, iar după 1990 s-a trecut la demolarea tuturor obiectivelor. La Murgeni şcolile, adică baza unei comunităţi normale, sunt cam la voia întâmplării, noroiul ajunge până-n centru dacă plouă puţin mai tare, cât despre restul, aşa cum spunea un amic, e-n voia Domnului. Atenţie, însă, Domnu’ dă da’ nu bagă în traistă, mai spune românul!

La Berezeni a revenit CAP

După alegerile din iunie 2016, tov. preşedinte de CAP s-a trezit primar. Asta înseamnă că puii daţi oamenilor în precampania electorală sau chiar în campania electorală şi alte cadouri „nevinovate” şi-au făcut efectul. Nu că ar avea cineva ceva cu faptul că omu’ a fost ceapist fruntaş, dar cât a fost prin parlamentul României, exceapistul de frunte a arătat că nu poate „mişca” ceva pentru zona din care provine. Oare o să răstoarne munţii, care nu există, la Berezeni? Comuna intrase din 2008 într-un amplu proces de modernizare. Mai sunt multe proiecte în lucru. Ce se va întâmpla cu acestea e cam greu de spus. Poate fostul parlamentar, încă agricultor de frunte în zonă, va reuşi să ducă mai departe proiectele de dezvoltare necesare acestei frumoase comunităţi de gospodari. Dacă nu, oamenii vor vedea că puii primiţi cadou nu ajută la dezvoltarea comunei.

Tinereţea se poate dovedi fatală comunei Vetrişoaia

Şi la Vetrişoaia alegerile au adus schimbare. S-a schimbat primarul. Un tânăr agricultor din zonă, care munceşte omu’ şi chiar a dezvoltat o afacere cât mămica era secretară pe la primărie, a ajuns primar. Bine, până aici. Mai departe e problema. La putere sau în opoziţie, „zburdalnicul” fost primar chiar a reuşit să lanseze o serie de investiţii publice şi să mai termine cu statuile care creşteau peste noapte în toată comuna, până să vină el primar. Cine nu mai ştie trebuie să-şi reamintească de faptul că această comună şi toată zona, dar ce spune eu, întreaga ţară şi poate şi Europa sunt pline de mândrie că aici, la Vetrişoaia, trăieşte cel mai mare poet al tuturor timpurilor de ieri şi de azi, care până după 60 de ani a scris poezii chiar dacă avea vreo câteva clase în faţa trenului. Apoi s-a şcolit ca doctorii în ştiinţe de astăzi. Cum apar aceştia peste noapte în România, o ţară unde universităţile private dau diplome peste diplome de parcă ar vinde cartofi, aşa s-a şcolit şi poetul în cauză. Poetul a fost cârciumarul satului, apoi cârciumar la bomba proprie, după care a transformat cârciuma în „centru al culturii”. Să trecem peste însă că omu’ are atâta cultură încât e greu să scrii despre el!

Revenind la tânărul primar de la Vetrişoaia şi aici oamenii s-ar putea să fi luat ţeapă, deoarece tinereţea nu-i singurul argument al reuşitei. Urna a ales, iar urma va decide cine a avut dreptate!

Perseverenţa a învins la Lunca Banului

Un cetăţean care se ocupă de televiziune prin cablu pe plan local a tot candidat până a reuşit să ajungă primar. A muncit mult omu’ în multe campanii electorale până să-şi vadă visul împlinit. Nu demult treceam prin zonă, iar gunoiul aproape că sufoca dealurile care cândva erau acoperite de viţă de vie. Lunca Banului a crescut cel mai mult, ca şi comuna vecină Stănileşti, în perioada 1980-1990 când mai toţi oamenii buni de muncă lucrau în fabricile din Huşi. După ce s-au demolat fabricile, unii au plecat la muncă în străinătate, iar alţii au rămas prin gospodăriile proprii. De muncă este în comuna Lunca Banului, dacă privim prin prisma administraţiei locale, însă ce va reuşi să facă primarul actual rămâne de văzut. La primărie nu-i ca la o societate comercială unde încasezi 200-300 de abonamente lunar, dai un salariu sau două şi a trecut luna. La primărie este de muncă, iar perioada 2016-2020 este de foc, în ceea ce priveşte fondurile europene. Poate n-am fi pus accent pe calitatea oamenilor ajunşi în fruntea comunităţilor locale, cu toate că ziarul nostru tocmai de promovarea comunităţilor locale se ocupă, dacă acum n-ar fi mulţi bani europeni, iar cine nu face proiecte, cine nu accesează fonduri europene va rămâne mult în urmă. Pentru a face proiecte europene însă trebuie să munceşti mult. Banii europeni nu vin de undeva de „sus”, aşa singuri. Banii europeni trebuie solicitaţi în baza unor proiecte bine întocmite, mai ales că birocraţia românească e la cote de neimaginat în alte ţări occidentale.

De la şofer sau consilier personal la primar e doar urna la mijloc!

Apropiindu-ne de Huşi ajungem în comuna Stănileşti, unde scandalurile s-au ţinut lanţ. Sus primarul, jos primarul că-i incompatibil, cam acesta a fost scenariul din ultimii ani la Stănileşti. După iunie 2016, a ajuns primar un cetăţean care a fost angajat la primărie pe post de şofer sau consilier personal, cam tot aia e. Ca şofer trebuie să ai permis, dar ca şi consilier personal al unui primar trebuie să fii doar prieten cu respectivul care te angajează. Unde legea nu interzice e permis, parcă aşa se spune! Aşadar, la Stănileşti a ajuns primar un cetăţean în puterea vârstei care ar trebui să facă din această comună un mic orăşel. Bugetul local nu-i atât de generos şi ajungem iar la fondurile europene. Câtă experienţă are exconsilierul personal în accesarea fondurilor europene? Câte idei pentru dezvoltarea comunei Stănileşti are? Dar dacă a ajuns în Parlamentul României unu’ care spunea că e de profesie „auto” şi a „pus botu”, cum spune românul, la 3.000 lei, drept pentru care procurorii i-au dat cadou o pereche de cătuşe, mai este loc de mirare la o primărie de comună? Poate da, poate nu! Trăim în democraţia de tip struţo-cămilă inventată de Iliescu şi ai lui.

Ne oprim aici astăzi cu o menţiune şi cu un angajament. Menţiunea se referă la faptul că nu dăm numele primarilor, nici ale foştilor, nici ale actualilor, pentru că nu e relevant, iar angajamentul este că, aşa cum v-am obişnut, dragi cititori, mergem permanent prin comunităţile locale şi ilustrăm în continuare realitatea locului, mai ales că-n această perioadă ar trebui să fie deschise şantiere în orice sat din Moldova şi din ţară. Vom reveni. (B.A.U.)

Leave a Comment