Google

Jalbă dureroasă către marele domn Ştefan cel Mare

Written on:July 1, 2014
Comments
Add One

stefan cel mareLa vremuri de mare tristeţe, în pioasa zi de 2 iulie a anului 2014, când se împlinesc fix 510 ani de la trecerea Măriei tale la cele veşnice, din ţinutul Botoşanilor îţi scriu cu îndoită durere despre suferinţa urmaşilor, urmaşilor Moldovei. „Ridică-te Ştefane şi vezi-ți fii, că vremea în lume e grea”, cum a spus un fost poet de curte, pre numele său Adrian Păunescu şi mare dreptate a avut acest bard născut în Copăcenii Bălţilor din Basarabia. Ai lăsat moştenire răzeşilor tăi o Moldovă frumoasă şi prosperă iar după jumătate de mileniu Ţara Moldovei a ajuns decimată şi năpăstuită. De la Nistru la Carpaţi bântuie sărăcia iar hoţii, aşa zişi conducători de judeţe de prin ţinuturile Neamţului, Sucevei, Romanului, Ieşilor, Bârladului, Vasluiului şi până la Dunăre la Galaţi, pradă neîncetat, adunând munca bieţilor moldoveni doar în vistieriile lor fără fund. Amu, la început de mileniu trei, streaşina sub care se petrec toate fărădelegile Moldovei şi a întregii Ţări Româneşti se numeşte politică. Iar cei care îi calcă fără milă în picoare pe bieţii răzeşi nu se mai numesc turci, tătari, poloni sau ruşi. Ci sunt chiar rumâni de-ai noştri care, de ruşine să nu li se spună rumâni, se numesc liberali, social democraţi, democrat liberali sau, mai rău, democrat maghiari. Mărite Voievod Ştefan!, e de nedescris ce se întâmplă între spaţiul dintre Nistru şi Carpaţi, de la Cetatea Sorocii la Vatra Dornei şi de la Cetatea Sucevei la râul Milcov. Spre exemplu, în ţinutul Botoşanilor s-a oploşit neamul Ţurcănenilor, de baştină din satul Dracşani ai comunei Suliţa, şi pradă tot ce pot cu toate neamurile lor. Aceşti Ţurcăneni au strâns avere şi glorie nemeritată pe spatele răzeşilor botoşăneni pe care i-au prostit să-i aleagă conducători, promiţându-le lapte şi miere. De vreo doi ani de când conduc judeţul, pe Jijia nu curge nici lapte nici miere ci doar cucută şi mătrăgună. Iar mai rău, la conducerea Cetății de Scaun a județului, numită municipiul reședință de județ, se află un copchil, numit Ovidiu Portariuc – primarul municipiului Botoșani. La fel ca și Florin Țurcanu – conducătorul de la județ și cel mic își bate joc de botoșăneni și umblă doar cu minciuni și vorbe deșarte. Acest Portariuc nu e bun de nimic și ține botoșănenii doar în amăgiri și vorbe deșarte. Sloboade o rugă fierbinte la Bunul Dumnezeu, pe care L-ai cinstit în viaţa pământească, construind peste 40 de mănăstiri, să te lase preţ de măcar vreo doi ani să vii să domneşti din nou peste Moldova. Că tare frumos ne-a mai lăsat cronicarul Grigore Ureche o imagine despre Măria Ta, drept pentru care reproduc vorbele cronicarului: “Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den pom bun roade bune or să iasă. Iară prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său…”. Că altă imagine, în afara cronicilor, nu prea mai avem despre Măria Ta. Ah, să nu minţăsc. Au mai rămas posterităţii două filme, “Fraţii Jderi” şi “Ştefan cel Mare – Vaslui 1475”. Dar vezi Măria Ta, rolul lu’ matale îl joacă unul Gheorghe Cozorici, actor de felul lui, care, în în afara acestui rol de domnitor, toată viaţa a jucat doar roluri de secretar de partid al defunctului PCR. Da, da, comuniştii Domnia Ta. Specie spurcată care se mai regăseşte şi azi prin ţinuturile Sorocii şi Orheiului şi Chişinăului şi până în sudul Basarabiei care nu se simte deloc bine din cauza ruşilor. Mare dreptate ai avut când ai lăsat cu vorbă de moarte că decât să închinăm Ţara ruşilor mai bine o dăm turcilor! Vorbă lungă, sărăcia omului! Drept pentru care mă opresc deocamdată aici cu scrisoarea şi te aştept să revii în mijlocul urmaşilor, urmaşilor Moldovei. Cu aplecată umilinţă şi mult respect, ziarist Gabriel BALAŞA, un soi de cronicar al vremurilor moderne.

Leave a Comment