Google

Istoria se repetă (II)…

Written on:March 20, 2017
Comments
Add One

Dragii mei cititori, sper să vă amintiţi de faptul că am reprodus ceea ce a spus Ion Antonescu şi anume: „Se va şti odată precum că ziua de 23 August eu am fixat-o în istorie”. În acest sens voi comenta puţin documentul pe care-l voi reproduce integral şi care-i scris de mareşalul Ion Antonescu imediat după arestare, într-o celulă improvizată, pe un caiet de memorii care a aparţinut lui Carol al II-lea.

În primul rând voi reproduce de pe acest caiet câteva dintre însemnările lui Carol al II-lea fără a le comenta şi care cred că-s edificatoare pentru a lămuri unele aspecte ale istoriei noastre şi care ne-au fost interzise:

„Joi, 27.06.1940, Mihăiţă dă bacul. Sunt aşa de fericit!

01.07.1940, generalul Antonescu a venit cu o propunere de guvern, l-am refuzat. Guvernul României renunţă la graniţele anglo-franceze şi se adresează lui Hitler cu o scrisoare în 4 puncte.

02.07.1940. Sunt trezit de Urdăreanu care îmi comunică faptul că Davidescu a transmis de la Moscova o notă ultimativă ce i-a fost înmânată de Molotov. În ultimatum se cere:

  1. – evacuarea Basarabiei şi a Basarabiei de Nord,
  2. – evacuarea să se facă în 4 zile,
  3. – se vor ocupa oraşele Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă, începând cu 28.06.1940, orele 12,00,
  4. – nordul Basarabiei va constitui recompensă (??, n.a.) pentru cei 22 de ani de exploatare a Basarabiei de către România.

S-a întrunit imediat Consiliul de Coroană (organul permanent din care făceau parte toate partidele politice, n.a.) şi i s-a propus lui Dinu Brătianu funcţia de consilier regal. Acesta refuză. Ţenescu a expus situaţia militară şi s-a supus la vot nota ultimativă. Au votat împotriva cedării: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, {tefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu şi eu. Ceilalţi (inclusiv reprezentanţii partidelor politice, n.a.) au votat pentru CEDARE.

Horia Sima şi Simionescu, de la generaţia 22, au depus jurământul ca subsecretari de stat, în urma refuzului celorlalţi. Populaţia basarabeană şi în special evreii au lăsat mult de dorit. (Atrocităţile comise de evrei şi ruşi, pe timpul retragerii, sunt descrise în jurnalul de luptă al unităţilor militare şi povestite de supravieţuitori. – n.a.)

Miercuri 03.07.1940, ultima zi a evacuării, ZI de DOLIU NAŢIONAL. Evreii, comuniştii, s-au purtat s-au purtat în mod oribil: asasinate, molestări ale ofiţerilor şi a celor care voiau să plece, uciderea funcţionarilor publici”.

Lângă aceste câteva însemnări ale lui Carol al II-lea, pe un caiet plin de istorie şi adevăr, cu un creion luat de la cei care-l păzeau (de la un soldat), Ion Antonescu, mareşal al României, scrie următoarele:

„Astăzi 23 August 1944, am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-i face expunerea asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea păstrând, ca de obicei, o atitudine forţat rezervată, aproape absentă. La expunerea mea a asistat la audienţă şi d-l Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani d-l Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi comunităţii istorice a acestui nenorocit de popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. În continuare, i-am arătat convenţia avută imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 cu d-nii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei cu d-l Gh. Brătianu. D-lui Clodius i-am vorbit în faţa d-lui M. Antonescu, acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei că dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ, Nord-Iaşi, Nord-Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului. I-am arătat d-lui Locdius că nici o ţară şi nici chiar Germania nu ar putea continua războiul, în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia ruşilor. I-am cerut, ca şi d-l Mihai Antonescu, să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia ţării noastre în faţa cataclismului care o ameninţă şi a mea în faţa istoriei şi a ţării şi să-mi dea dezlegarea de a trata un armistiţiu dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pe vecie ţara şi pe conducătorii ei”. Va urma. (Col. de la VULTURI)

Leave a Comment