Corespondenţă teatrală din Republica Moldova

Între Creangă şi Eminescu încape spiritul întreg al naţiunii române. De la vorba cu tâlc „de la talpa ţării”, până la piscurile limbii române moderne, de la înţelepciunea ţăranului, la filosofia lui Schopenhauer pendulează cititorul (spectatorul) la intrarea în Templul care îşi sprijină cupola pe stâlpii de la Humuleşti şi Ipoteşti. Nu voi face exces de zel invocând forţe divine, dar voi remarca totuşi că nimic nu este întâmplător. Unui om cu gândul mereu la străbuni, dacă într-o zi i s-ar deschide harul de cântăreţ, pictor ori cioplitor în piatră, sigur ar însemna o răsplată pentru „nehodină” şi neabatere din drum. Tot aşa cum nu ar fi întâmplător, ca  unui om care urăşte continuu într-o zi să i se deschidă în faţă prăpastia crimei. Strădaniile acestui neam de a se uni în cuget şi simţire nici într-un fel nu pot răbufni în altceva decât în fructificarea idealurilor râvnite. Eminescu s-a întâmplat să ajungă de la Botoşani până la cei care îl visau, îl aşteptau ca pe o lumină cerească, pe căi chiar neînchipuit de întortocheate. Distanţa de la bojdeuca din Humuleşti şi lacul cu nuferi din Ipoteşti, de la  Miorcanii lui  Pillat, de la Putna lui Ştefan cel Mare fizic o parcurgi în 3-4 ore, iar opera celor născuţi pe aceste locuri a ajuns pe ocolişuri prin librăriile Drujba din republicile sovietice, cu întârziere de decenii. Dar este imposibil ca izvoarele o dată născute să nu se adune în albia firească a unui râu. Sfintele Sărbători de Paşti au continuat pentru soroceni cu o frumoasă întâlnire cu spiritul lui Eminescu şi creaţia „intraductibilă” a lui Ion Creangă. Revelaţia ne-a fost oferită de Teatrul Mihai Eminescu din municipiul Botoşani. Numai în două zile oraşul Soroca a reuşit să adune un număr impunător de copii (aici i-am inclus şi pe cei vârstnici), care au retrăit o groază de „amintiri din copilărie” şi  au râs cu poftă de năzdrăvăniile lui Ivan Turbincă. În una din paginile de cultură relatam despre interesul minor manifestat de posibilii susţinători ai teatrului Veniamin Apostol (organizaţii de ordin local dar şi instituţii finanţatoare prezente în Republica Moldova care au fost invitate la o acţiune de colectare de fonduri). Însă tot în cadrul acelei acţiuni am anunţat cu satisfacţie despre intenţia teatrului botoşănean de a prezenta două spectacole în favoarea teatrului sorocean. Am zis atunci şi repet: totdeauna fac daruri cei bogaţi spiritual – ceilalţi fac investiţii cu anumite scopuri.

După frigul iernii care încetineşte activitatea instituţiilor de cultură din raion, am decis ca luna mai s-o transformăm în luna activităţilor deosebite ale Teatrului Veniamin Apostol. În urma unui acord de colaborare, prima acţiune însemna prezenţa Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani cu spectacolul Ivan Turbincă în regia lui Ion Sapdaru, coregrafia Victoria Bucun. Evenimentul s-a produs cu mult succes în zilele de 5-6 mai. Rolul principal i-a revenit lui Bogdan Horga (Ivan Turbincă), iar din echipă mai făcea parte Mihai Donţu, basarabeanul care şi-a făcut studiile la Colegiul de Arte din Soroca, clasa regretatului Mihai Bucătaru şi care la îndemnul lui V Apostol a studiat apoi la Academia de Arte din Iaşi, fapt care l-a ajutat să se înscrie perfect în trupele de profesionişi din România. Nu pot să nu aduc mulţumiri directorilor instituţiilor de învăţământ din oraş şi raion care au reuşit să convingă copiii să vină la spectacol în schimbul unei ciocolate ori a unui suc care nici nu observi cum se trece. La fel ţin să mulţumesc părinţilor care încep să înţeleagă că un act de cultură produs în faţa unui copil marchează întrega lui viaţă. De aceea apreciez mult insistenţa domnului director Traian Apetrei – directorul Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, de a se prezenta cu un spectacol pentru copii ori asta înseamnă a te asigura cu spectatori pe viitor. Aici aş vrea să revin la importanţa calităţii produsului, lucru asupra cărui insist în continuare şi care este posibil de realizat numai în cazul atragerii profesioniştilor. Directorul artistic al teatrului botoşănean, Volin Costin, s-a arătat impresionat de proiectul de reconstrucţie al clădirii dar şi de proiectele privind repertoriul şi colaborarea cu diverse teatre din ţară şi de peste hotare. Impresarul Anca Alexa a rămas încântată de modul de organizare şi „mobilizare” a spectatorilor. Vreau să recunosc că aceste mărturisiri ne bucură dar solicită sporirea gradului de responsabilitate. În general întreaga echipă de creaţie de la Botoşani a rămas încântată de calitatea spectatorilor şi ospitalitatea sorocenilor. „Lucrurile mari se văd de la distanţă”, ne spune o zicală de aceea vreau să vă informez că în una din pagini voi publica interviul susţinut  cu administraţia dar şi cu membrii trupei botoşenene, la care se vor alătura opiniile „aşezate”, nu pripite, ieşite din fierbinţeala evenimentului. Vreau să mulţumesc instituţiilor mass-media din localitate pentru reflectarea evenimentului, chiar dacă poate merita mai mult spaţiu, aici mă gândesc că prezenţa unui teatru de peste Prut la Soroca este în absolută premieră, iar acest teatru rotunjeşte 173 de ani de activitate. Înţelegem şi faptul că spectacolul botoşănenilor a mai coincis cu spectacolul „alegerilor locale”, dar totuşi avem prioritate căci în cadrul acţiunilor noastre există numai câştigători – spectatorii. Botoşănenii s-au întors acasă cu multe impresii la care s-au alăturat materiale ilustrative despre raionul şi oraşul Soroca oferite de dl Ion Spataru în numele autorităţilor raionului, cel mai important însă este că s-au întors cu dorinţa de a reveni la Soroca şi au lăsat teatrului Veniamin Apostol invitaţia la Festivalul de teatru din Botoşani, care va avea loc în toamna acestui an. (Petre POPA – Director al Teatrului Veniamin Apostol din Soroca)