Am primit de la cititori

In acest secol, din care au trecut deja 10 ani, viata noastra s-a schimbat inimaginabil de mult: s-a accelerat ritmul ei, privind in urma pare ca ne miscam cu incetinitorul.

Eu petreceam ore in sir citind si savurand chinurile psihologice ale studentului Raskolnikov, ieseam cu prietenii in parc si cantam la chitara melodia “Don’t worry, be happy”, in varianta romaneasca “Ce se vede sub tramvai/E o parte din Mihai !”, alergam printre verzele bunicii ca sa prind fluturi albi, stateam culcata in iarba si desluseam formele norilor, ascultam muzica leganandu-ma intr-un fotoliu. Nu aveam masina de spalat automata, nici doua laptopuri, trei telefoane, nici patru carduri… butoanele nu imi invadasera viata.

Nu, nu sunt sau nu as vrea sa fiu impotriva tehnologiei performante, eu insami lucrez in Polonia (de loc sunt din Buhusi-Bacau), la un gigant al Internetului unde, felul in care se dezvolta el ma fascineaza. Dar mi se pare ca viteza la care totul se desfasoara in jurul meu, m-a transformat si pe mine in robot.

Nu ma mai intalnesc atat de des cu prietenii, vorbesc cu ei pe messenger si folosim emoticoane, ca sa substituim rasetele sincere si sanatoase. Nu mai bantui magazinele, din zori si pana seara, nu mai stau la cozi, fac rapid cumparaturi pe net; nu mai stau doua ore sa gatesc o ciorba de perisoare, dupa reteta bunicii, mananc un sandvis cu pui mutant american, de la fast-food, ca dureaza mai putin; nu mai am rabdare sa merg cu trenul, sa citesc o carte in lumina difuza din compartiment sau sa ascult povestile vreunui calator, veteran de razboi; iau avionul – daca nu ma misc repede, ma simt lasata in urma, ca puiul de prepelita din poveste.

Lumea din jurul meu se misca ametitor si viteza ma arunca in mijlocul vartejului. Oare ce viteza voi atinge, peste o ora, o zi, un an sau apoi?! Parafrazandu-l pe Octavian Paler, constat ca am ajuns sa traiesc de parca n-as muri niciodata si mi-e teama ca voi muri, ca si cum n-as fi trait niciodata!

“Am urmat un curs de citire rapida si apoi am citit <<Razboi si Pace>>, in 20 de minute. Am inteles ca actiunea se petrecea in Rusia”. Amuzanta si totodata trista constatarea lui Wody Allen !… (Irina DAN)