Google

Interfeţe

Written on:July 27, 2014
Comments
Add One

art bdTehnica agricolă a poporului Gha – Mu din provincia chineză Yunnan nu s-a schimbat din neolitic. Mai întâi se inundă ogorul. După ce apa s-a evaporat, ţăranii cu picioarele goale şi cu desăgi atârnate de gât, împrăştie cu mâna sămânţa de orez prin mocirlă. Odată încheiată lucrarea, este mânată peste câmp o turmă de bivoli. Animalele sunt gonite în lung şi în lat, astfel încât să afunde seminţele în mâl. În acest timp China deţine în arhipelagul Paracel, preluat de la Franţa în 1956, un centru de studiu a biotopurilor artificiale auto-regenerative care vor înverzi coloniile orbitale, lunare şi marţiene. Simulând condiţiile din serele spaţiale s-a reuşit cultivarea orezului, arahidelor, grâului, soiei şi ardeilor. Dacă Rusia doreşte înfiinţarea unei colonii pe Lună, China preconizează să aibă 17 astfel de aşezări. Manuka este un arbust care creşte în Noua Zeelandă, Tasmania şi Victoria. Lemnul este folosit la afumarea cărnii şi peştelui, frunzele pentru ceai, iar din flori se obţine cea mai sanogenă miere. Acest sortiment foarte scump este produs în premieră europeană pe domeniul vicontelui Falmouth din Cornwall. Aici manuka este cultivată în seră încălzită cu biogaz. Cartierul Zabalia din Cairo este locuit de urmaşii încreştinaţi ai tribului tsoaneem adus de Alexandru Macedon din valea Indului. Zabalioţii sunt gunoierii metropolei. Colectează deşeurile, le duc acasă, le sortează şi le valorifică. Cu resturile alimentare şi vegetale hrănesc porcii şi prepară compost folosit ca fertilizator agricol. În Zabalia igiena lipseşte, iar criminalitatea este nestăvilită. Poliţia patrulează în camioane dotate cu mitraliere. La polul opus sunt “capitalele mondiale ale cărţii”. Oraşele Amsterdam, Anvers, Paris, Madrid, Torino, Alexandria, Buenos Aires, Beirut, Montreal, Liubliana, Monte Carlo, Erevan (Armenia), New Delhi, Bogota, Bangkok, Port Harcourt (statul Rivers, Nigeria) şi Incheon (Coreea de Sud), deţin onorantul statut.

Poporul druz trăieşte în Antiliban, în Djebelul Druz, unul dintre statele Siriei şi în sate izolate din Israel, Transiordania şi Golan. Limba druzilor este araba, dar ei se consideră greci şi urmaşi ai elinilor antici. Religia druzilor este monoteistă, permite consumul cărnii de porc, vinului şi băuturilor alcoolice, cere monogamia şi acordă femeilor libertăţile de care se bucură europencele creştine. Nu se practică ritualuri. La templu merg ca să mediteze. Liderii comunităţilor, emirii, totodată conducători spirituali, numai cât dau sfaturi. Cărţile sfinte sunt secrete, dar se ştie că sunt inspirate din scrierile lui Pitagora, Platon şi Aristotel. Credinţa în reîncarnare este miezul religiei druzilor. Toate sufletele se pot reîntrupa. Rama,Vishnu, Budha, Pitagora, Iisus, Mahomed, sunt chipurile luate de Dumnezeu pe Pământ. Karma, proces de purificare a sufletului prin reîncarnări succesive, este un concept străin druzilor. Un prieten druz mi-a povestit un caz de reîncarnare petrecut în satul lui din Filistinia. O fetiţă de cinci ani spune mamei că a trăit în viaţa imediat anterioară într-o localitate din Galilea. Acolo a avut familie cu copii şi nepoţi. Descrie casa şi mai spune că în podul clădirii a ascuns nişte monede turceşti din aur. Voia ca înainte de moarte să le dăruiască urmaşilor, dar din păcate nu a apucat. Acum era îngrijorată că banii vor ajunge pe mâini străine. Părinţii duc fata în satul indicat. Localitatea fusese descrisă întocmai, la fel casa găsită imediat şi membrii familiei care o locuiau. Toţi confirmă că mama şi bunica lor murise cu şase ani în urmă şi că purtase numele ştiut de fetiţă. În podul casei, acolo unde a spus copila, este găsit sipetul cu monede. Fata le dăruieşte fostelor rude. Ideea reîntoarcerii este obsesivă. La plecarea cu vaporul din Hawaii, Tahiti sau Bora – Bora, turiştii aruncă pe valuri ghirlande de hibiscus în speranţa că vor reveni. Din acelaşi motiv sunt aruncaţi bani în Fântâna Trevi din Roma. Insula Ada Kaleh a fost obiectiv turistic de seamă. Medicul bârlădean Aurel Ionescu Moţet mi-a povestit că vizitatorii luau la plecare, alături de genţile burduşite cu celebrele dulciuri produse pe insulă, pământ de la mormântul sfântului musulman Mişkin Baba. Exista credinţa că dacă ţărna era readusă la locul ei, turistul se va înapoia pe Ada Kaleh.Vaporul care întorcea vizitatorii şi cel care aducea de la Orşova un nou grup, se întâlneau la mijlocul fluviului. Căpitanii apropiau vasele suficient ca cei care plecau să arunce pungile cu pământ celor care se duceau pe insulă. Primitorii erau rugaţi să le deşarte la mormântul sfântului. Dumnezeu l-a creat pe Adam din lut, peste care a suflat de i-a dat viaţă şi spirit. Metaforic textul biblic spune că aceleaşi elemente chimice se regăsesc atât în om cât şi în solul planetei. Japonezii au calculat că toate substanţele din trupul uman valorează circa 6 dolari. Nepreţuite sunt viaţa, care nu poate fi creată de om şi spiritul care poartă scânteia de divinitate. Spiritului i se datorează inteligenţa şi creativitatea. Folosirea sodei caustice în alimentaţie este un exemplu interesant de inventivitate. Substanţa corozivă se utilizează la fabricarea vinarsului şi a unor băuturi răcoritoare, la înmuierea măslinelor şi la înnegrirea măslinelor verzi, la creşterea consistenţei îngheţatelor, la curăţarea fructelor şi legumelor, în procesarea boabelor de cacao, în producţia de ciocolată şi la toaletarea păsărilor abatorizate. Covrigii preparaţi în Bavaria se glazurează cu soda caustică înainte de coacere, pentru a fi crocanţi. În Filipine serveşte la producerea jeleurilor din orez şi manioc. Boabele de porumb sunt tratate cu sodă caustică pentru a expanda sub forma nucilor de porumb şi pentru obţinerea crupelor. Danezii o folosesc ca să prepare leşia de peşte, considerată delicatesă, iar chinezii ca să pregătească tăiţeii galbeni şi “ouălele de o mie de ani”, derivate comestibile chiar şi după un secol. “Un om fericit este prea mulţumit de prezent, ca să se gândească serios la viitor”, atrage atenţia Albert Einstein. (Marian Rotaru)

Leave a Comment