Google

Întâmplări din cultura bârlădeană şi despre îngeri şi îngeroaice

Written on:June 1, 2014
Comments
Add One

cartiA vrut să fie o surpriză, a vrut să fie un delir accentuat al scrisului, a vrut chiar să fie un nimic al existenței noastre?!… Marian Rotaru m-a surprins din nou și toată animația, de la Societatea Literar-Culturală „Academia Bârlădeană”, l-a aplaudat și probabil îi va citi cartea, fie și din nobilă curiozitate. Cartea se numește „Dincoace de Lethe”, are 764 de pagini, bine legată, cu o copertă sugestivă și plăcută ochiului, minții și inimii. Cuvântul înainte, fugar, este semnat de Profesor Doctor Elena Monu, Președintele „Academiei Bârlădene”. În carte sunt și eu pomenit de câteva ori alături de dascăli reputați ai târgului: Vasile Cârcotă, un înger cu chip perfect uman și pe care încep să-l cunosc din ce în ce mai bine și care și dumnealui se străduiește să facă asemenea. Este mentorul number one al documentaristului și de acum scriitorului Marian Rotaru și care l-a provocat la duelul acestei cărți, văzând că discipolul său nu vrea să „crească la umbra falnicilor arbori”, Elena Monu, un înger de femeie și de spirit atât la propriu cât și la figurat dar care are aripile bine montate de înaintașii săi. Cred că și de dânsa sunt mândri cei care au școlit-o și au învățat-o să scrie. A ieșit dintr-o zonă sumbră a culturii bârlădene și a reușit să aducă la lumină „Lacrimi și sfinți”. Fie-i pofta de viață și de scris lungă și îndestulătoare, Prof. Elena Popoiu un alt înger dar nu cel din urmă pe care o știu din „vremuri străvechi” și care mi-a răspuns cu noblețe, colaborând cu o traducere, dintr-o revistă franceză, despre Samuel Beckett. Era pe vremea când editam Revista de Cultură „Țara de Jos”, ediție nouă și unde am avut ca director onorific pe poetul Cezar Ivănescu (care m-a prezentat în Revista „Luceafărul” la rubrica „Numele Poetului”). Revista a avut o viață doar de 4 numere de apariție. Banii se împuținaseră și aveam impresia certă că rup de la gura copiilor, Domnilor!… M-am oprit dar în gândurile mele bune revista mai apare și are cititori în toată lumea. La Pitești, cred că prin poetul Emil Sinescu s-au vândut mii de exemplare. Ideea a fost că „Țara de Jos” era și la Pitești. Emil Sinescu cred că era capabil să o ducă in fiecare casă cu iubire de literatură. A fost un miracol și biografia sa este legată de Miron Radu Paraschivescu, care i-a citit poemele și a scris despre ele. In editorialul anterior vorbeam de fițuici electorale bine redactate și care fură ochiul spre nimicnicie. M-am săturat de ele și când le văd mă resemnez că apariția lor mai crează niște locuri de muncă și mai hrănesc niște copii cu un viitor încețoșat și sumbru. Am început să-mi dau drumul la idei și gânduri ca și Marian Rotaru. Important este să scriem, istoriografii ne vor aranja la locul potrivit. Ne-am mulțumi și dacă ne-ar pune la colț dar să ne pună. În atelierul scriitoricesc a lui Marian Roatru ne perindăm toți cei cu gânduri și cu mână de a scrie. Ceva bun cu siguranță va rămâne, vorbeam de profesoara de mare rafinament Elena Popoiu. O port în gând ca o sărbătoare cu cruce roșie, auzi și aici și-a băgat coada roșu. A elogiat și florigeliat, cu idei decente, pe colegul său de „academie” Marian Rotaru, cu demnitate și respect. Au făcut-o și :Elena Monu, Vasile Cârcotă, Simion Bogdănescu – care a vorbit dur și la locul lui. Disecător pertinent și cu acoperire intelectuală. Cinste lor! Au venit ca și craii de la răsărit spre steaua lui Marian Rotaru. Dar nu au venit de la răsărit ci sunt chiar răsăritul care ne-a împodobit cu crepusculul prin care este cernută viata. Marian Rotaru nu va uita această zi că a fost mândră ca și „Mândra” lui pe care o așează în conștiințe și istorie. A vorbit chiar și primarul, ing. Constantin Constantinescu, din Palatul Comunal al Bârladului. A fost surprins că la „academie” nu mai sunt locuri și a promis o locație mai încăpătoare pentru că toată cultura bârlădeană trebuie să aibe loc. Era supărat că niște bani vin și se duc înapoi fiindcă niște formalități nu pot aduna toate hârtiile. Atmosfera, pentru că a fost o atmosferă, s-a încheiat cu țuică și vin alb din producția proprie a doamnei profesor doctor Elena Monu, cu pateuri cu brânză și ciuperci de la „Capșa” lui Gheorghe Șerban și tortul cu acoperiș de kiwi clădit de doamna asistentă Florica Șovărel- soția regretatului avocat Șovărel. Eu nu particip la ședințele Academiei dar m-am simțit „academician”, mai ales că am stat cot la cot cu Primarul fără a ne da coate și fără a ne durea în cot. Atmosfera a fost binefăcătoare iar lui Marian Rotaru i-a mai crescut aria de cuprindere a aripilor și a zborului, Domnilor!…

Leave a Comment