Google

În Regiunea Cernăuți continuă ucrainizarea școlilor cu predare în limba română

Written on:September 27, 2015
Comments
Add One

vasile tarateanu netAșa cum procedez de vreo câțiva ani și în 2015 am participat la sărbătoarea de suflet a comunității românești din Regiunea Cernăuți „Limba noastră cea română”, eveniment care în acest s-a derulat duminică 6 septembrie. Ca de fiecare dată, de desfăşurarea bunului mers al manifestării a fost conducerea Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, societate reprezentată cu cinste de preşedintele Vasile Bîcu şi vicepreşedintele Nicolae Şapcă. Şi tot ca de fiecare dată când mă aflu la Cernăuţi am realizat un interviu cu unul dintre liderii comunităţii româneşti de aici, de această dată partenerul de dialog fiind vechiul prieten şi coleg de breaslă, scriitorul, poetul şi academicianul Vasile Tărâţeanu (foto). Iar subiectul dialogului nostru a fost… Limba noastră cea română. Şi, ca în urmă cu 12 ani, tot la vreme de septembrie, „micul Napoleon” al Cernăuţilor ne-a reconfirmat faptul că dispariţia şcolilor cu predare în limba română continuă să fie un fapt real şi grav pentru românii din nordul Bucovinei ucrainene.

– Domnule Vasile Tărâţeanu, care sunt problemele comunităţii româneşti de la Cernăuţi, acum la început de septembrie 2015?

– Cea mai importantă, cea mai grea problemă dintre toate este cea a păstrării învăţământului în limba română. Chiar în aceste zile am avut o întâlnire cu şeful Departamentului de Învăţământ din Regiunea Cernăuţi care mi-a dat o scrisoare redactată în limba ucraineană şi care urmează să fie semnată de către toţi liderii societăţilor culturale româneşti. Scrisoarea va fi înmânată şefului Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, domnului Alexandru Fisciuk, şi cuprinde 14 puncte pe care dorim ca domnia sa să le soluţioneze. Toate cele 14 cerinţe pe care le vom adresa, şi care sunt un fel de memorandum, ţin de învăţământul în limba română din Regiunea Cernăuţi. Dacă noi pierdem aici învăţămânul în limba română degeaba ne mai numim români, degeaba ne mai considerăm comunitate românească.

– Nominalizaţi câteva cerinţe din scrisoarea amintită.

– În primul rând noi dorim stoparea procesului de ucrainizare a fostelor şcoli româneşti. În anul 1940 la Cernăuţi, potrivit rapoartelor ale conducătorilor din acea vreme, se menţiona către Kiev faptul că în Regiunea Cernăuţi, fondată la 2 august 1940, există 114 şcoli cu predarea obiectelor de studiu în limba moldovenească. Când s-a înfiinţat Uniunea Sovietică, din care făcea parte şi Ucraina, mai existau 90 de şcoli, chiar 87, cu predare în limba română. În 1990, când Ucraina a devenit stat independent, am sperat că vom avea mai multe drepturi, mai multă libertate, mai multă democraţie, că vom păşi pe o cale europeană unde vor fi respectate mai mult drepturile comunităţilor, inclusiv ale celei româneşti autohtone, şi accentuez acest lucru, că nu suntem veniţi din alte părţi, drept pentru care trebuie să ne păstrăm ceea ce am avut. Şi atunci, în primii ani de independenţă ai Ucrainei, am reuşti să deschidem câteva clase româneşti care au fost rusificate în perioada sovietică, iar în 1991 la Cernăuţi aveam 91 de şcoli cu predare în limba română. Din 1991 până în momentul la care discutăm acum, septembrie 2015, am ajuns să mai avem doar 66 de şcoli cu predare în limba română. În cei 25 de ani de independenţă ai Ucrainei, comunitatea românească a pierdut aproape 30 de şcoli, în fiecare an câte o şcoală. Dacă aşa vor continua lucrurile, noi, comunitatea românească, vom ajunge să nu mai avem nici o şcoală cu predare în limba română. Toate vor fi ucrainizate şi se va studia, în cel mai fericit caz, facultativ limba şi literatura română. Ţinând cont de faptul că numărul de ore la limba şi literatura română a scăzut de la un an la altul, acesta este unul dintre punctele principale a scrisorii de care vă vorbesc. Revenirea la numărul de ore care se cuvin obiectelor de studiu în limba română să fie redate ala cum copii noştri studiază materii de studiu în limba ucraineană. Alt punct al scrisorii menţionate este respectarea ratificării hotărârii dintre cei trei preşedinţi, ai României, Ucrainei şi Republici Moldova, de a deschide la Cernăuţi o universitate multiculturală, aşa cum s-a deschis la Livov, o facultate pedagogică cu predare în mai multe limbi, inclusiv cea română. Unii dau vina că aceste lucruri nu se fac din cauza dezbinării societăţilor româneşti din Regiunea Cernăuţi. Nu-i adevărat! Există o anumită concurenţă, există anumite ambiţii personale pe cale de a lucra. Dar, în fond, demersurile pe care le iniţiem noi sunt pentru o cauză comună, aşa cum a fost şi inaugurarea Centrului Cultural Român Eudoxiu Hurmuzaki din Cernăuţi, inaugurare ce a avut loc pe 10 mai 2015.

– Cum explicaţi faptul că, potrivit rezultatelor apărute şi în mass media cernăuţeană, la ultima evaluare din învăţămntul de aici cele mai slabe rezultate la limba şi literatura ucraineană au fost obţinute la şcolile cu predare în limba română?

– Eu nu cred că aşa ceva s-a întâmplat. Ce apare în presă uneori e discutabil. Am o experienţă de jurnalist de peste 50 de ani. Este şi asta o acţiune făcută pentru a se ţine o politică de ucrainizare a noastră, a comunităţii româneşti. Spun asta pentru că ştiu că elevii români de Regiunea Cernăuţi deţin locuri de frunte la toate olimpiadele de limbă ucraineană. În plus, în şcolile româneşti sunt multe ore de predare în limba şi literatura ucraineană. Că unii copii nu-şi dau silinţa să mai înveţe pentru a-şi continua studiile şi doresc să meargă cât mai repede să muncească la noi sau în Occident, e altă problemă. Dar asta nu înseamnă că toate obiectele de studiu trebuie predate doar în limba ucraineană, aşa cum ar dori unele forţe politice care doresc ucrainizarea comunităţilor româneşti, maghiare, poloneze etc. cu orice preţ. Din păcate a fost dată deoparte Legea politicii lingvistice potrivit căreia noi românii de aici, ca populaţie autohtonă, aveam dreptul ca limba română să fie declarată pe teritoriul Regiunii Cernăuţi, şi mai ales în cele patru raioane cu populaţie majoritar românească, ca limbă regională. Această lege, din cauza celor care sunt acum la guvernare şi care doresc ca noi românii să devenim mari patrioţi ai Ucrainei, nu a mai intrat în vigoare, dorindu-se probabil ca limba noastră cea română să fie doar decorativă şi să fie vorbită doar la manifestările româneşti. Nu dragul meu coleg, limba română pentru ca să existe, ea trebuie să fie folosită permanent, nu doar de faţadă… (a consemnat Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment