Google

In Memoriam – Ing. Ion Luchian

Written on:May 4, 2014
Comments
Add One

Ion Luchian copyInginerul Ion Luchian s-a născut în Botoşani, la 8 martie 1946. După absolvirea prestigiosului liceu botoşănean „August Treboniu Laurian”, urmează, în Iaşi, cursurile Facultăţii de Electrotehnică a Institutului Politehnic – astăzi, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. La 1 august 1968, tânărul inginer stagiar păşea în lumea energeticienilor, la Şantierul Construcţii-Montaj, lotul Botoşani. De aici şi din acest moment, avea să-şi urmeze destinul profesional, urcând treaptă cu treaptă, până în vârful ierarhiei inginereşti. Este greu să găseşti un om care a avut, sau are o funcţie de conducere într-o întreprindere, sau o firmă mare, care să fie atât de apropiat de oamenii cu care lucrează, aşa cum a fost inginerul Ion Luchian. Ţinea foarte mult la oameni. Se lupta pentru drepturile lor, pentru asigurarea condiţiilor tehnologice, dar şi de deplină securitate, în care oamenii munceau – o muncă plină de riscuri, specifice sectorului electro-energetic. Era acea perioadă de avânt constructiv, care avea să ducă la electrificarea ţării şi la crearea Sistemului Energetic Naţional. Mereu pe baricade – fie că a fost şeful lotului de construcţii-montaj energetic sau, mai târziu, şef al serviciului dispecer, inginer-şef sau directorul Întreprinderii de Reţele Electrice Botoşani – inginerul Ion Luchian a fost urmat fără rezerve de colegi sau personalul din subordine. Aşa se şi explică realizările sale profesionale deosebite: dăruirea şi competenţa sa profesională au fost multiplicate de abnegaţia colaboratorilor. Aşa au ajuns să fie racordate, rând pe rând, localităţile judeţului nostru la aorta energetică naţională. Un fapt care astăzi ni se pare de un firesc elementar, ascunde în sine dăruirea profesională a unei întregi generaţii de energeticieni, din mijlocul căreia activitatea inginerului Ion Luchian este una exponenţială. Latura umană, atât de pregnantă în relaţiile lui de muncă cu colaboratorii, ar putea fi evidenţiată şi prin pitorescul apelativ „moşule”, pe care inginerul Ion Luchian îl folosea faţă de colegi, în locul nefirescului „tovarăşe” – un atribut al proletcultismului. Expresia a făcut carieră, iar astăzi este încetăţenită în limbajul colocvial dintre colegii energeticieni de-aici. În acest sector de activitate, al energiei electrice, competenţa ca şi rigoarea profesională, strict necesare, sunt îngemănate cu spiritul de echipă, atribute pe care inginerul Ion Luchian le deţinea la nivel de excelenţă. Prin dispariţia lui – în Săptămâna Luminată, la 25 aprilie 2014 –, încă un senior al electricităţii pleacă din slujba luminii terestre către stelele din cer. Dar aici, pe Pământ, a lăsat şi un vlăstar demn de abnegaţia sa: „Când voi fi medic, mă voi îngriji de fiecare bolnav ca de propriul tată” – este una din promisiunile făcute, la căpătâiul tatălui ei, de fiica sa, Cristina, studentă medicinistă. Dumnezeu să îl odihnească în pace! (ing. Ovidiu Mustaţă – Președintele Asociației „Seniorii Electricităţii” şi ing. Paul Mircea Iordache)

Leave a Comment